PRIVEGHIUL-roman

PAGE 93 400
mi-a zis : ,,Mai bine plecam cu una de la Crucea de piatră în călătoria
asta…” ,,Nu-i târziu nici acum !”- i-am reproşat eu. El s-a dus şi s-a
culcat, eu m-am dus pe punte. Marea Mediterană, dimineaţa…soarele
răsare din apă, un roşu de purpură…După masă o furtună iscată din senin.
Mai întâi s-a întunecat cerul, apoi un vânt puternic, nori vineţii, se lăsaseră
jos de tot , aproape că ne împresuraseră. Taifun era parcă o jucărie în
mâinile lui Ocheanos, se legăna şi se zbătea ca o fiinţă neputincioasă în faţa
unui cataclism. Apoi a început ploaia, repede, cădea din cer potop, negură
peste tot,mi s-a făcut frică…şi am intrat în camera mea. A durat aşa cam o
oră apoi am răsuflat uşurată; ca prin minune marea s-a liniştit, cerul s-a
înseninat, un senin de sticlă, răsăriseră stelele şi luna…Ce miracole poartă
luna în ea? Astrul iubirilor… Unde eşti Ilie să-mi cânţi la ureche melodia
ta sub clar de lună? Ilie, Ilie… »
« 17 august…Torino : străzi largi, paralele, cu multe flori, parcul
Valentino, văi răcoroase şi izvoare tainice. Am îmbrăcat o rochie de mătase
de la Milano, seta pura, seta naturale, şi-am hoinărit singură prin parc.(
Nicu a fost la bancă) Îmi place italiana la nebunie ! »
« 18 august, Milano, stăm într-un hotel luxos din apropierea
Duomului, sunetul clopotelor parcă e o partitură divină… Nicu şi cu un
român de la ambasadă ascultă un discurs al lui Mussolini. Seara,
dans…Pattinelli, un italian instruit, mă întreabă dacă am vizitat cimitirul
din Genova cu monumentele lui funerare. Nu, domnule Pattinelli, cimitirele
mă melancolizează ! »
« 19 august…
Visul meu de totdeauna : Veneţia !
Am ajuns aici cu trenul de Veneţia –Mestre, am oprit la Veneţia- Santa-
Lucia, de o parte uscatul, de cealaltă marea care se leagă cu pământul prin
Canal- Grande. Turişti de toate rasele, în special nemţi, Facchiro Publico
ne-a dus pe Rio Terra Madalena Canareggio la doamna Busato care avea
două fetiţe aşa de drăgălaşe, una Amelia- Lia şi cea mare Noemi, soţul ei
era plecat în război…
Piaţa San Marco este centrul vieţii veneţiene, apoi biserica San Marco,
Doamne ce minunăţie, mozaicuri, altarul cu reprezentări din viaţa lui
Cristos, coloane de marmoră africană, statui şi basoreliefuri antice, picturi
zmălţuite în aur şi argint, un adevărat paradis divin… Aici m-am rugat
pentru fericirea mea şi a lui Ilie… Palatul Dogilor cu faimoasa Ponte dei
sospiri !Din turnul lui se vede întreaga lagună, grădina şi Palatul Regal,
faimoasele biserici… Masa la Belvedere…Nicu, indolent… Eu am început
să plâng… Frumoasa Lia mă implora : Per che ? per che ? »
93