PRIVEGHIUL-roman

PAGE 91 400
19
mediat după nuntă, Palatul le pusese la dispoziţie lui Nicu şi
I
Adinei iahtul Taifun, cu aproape jumătate din personal şi
fixaseră şi traseul voiajului de nuntă : Galaţi- Sulina- Balcic-
Dardanelele şi Bosforul- Grecia- Litoralui Mării Adriatice-
Italia, în special Veneţia. Adina intrase într-o lume pe care nici ea nu o
înţelegea bine şi nici nu o interesa prea mult. Nicu dorise să schimbe un pic
traseul, voia să plece de la Brăila, ce-avea el în acest oraş, Dumnezeu ştie,
că până la urmă a rămas ca el. În lipsă de altă preocupare, Adina hotărâ să
ţină un jurnal secret :
« 5 august, ajuns obosită la Brăila, Nicu plecat la o întâlnire cu un
coleg ! Dunărea- un balaur învăluit în ceaţă, la debarcader se aud fluiere
scurte de vapoare, vin şi pleacă precum nălucile, ce-am făcut eu a fost un
vis urât, aş vrea să fie doar vis, dar nu e. Acum mi-am adus aminte ce mi-a
spus Lina :,,duduiţă, dragă, fii cu ochii pe el că are o artistă la Brăila… Ei,
şi ? Dacă nu e dragoste, nu mă interesează ce face ! Mă simt aşa de bine
singură… ”
« 6 august, orele 21…Ca prin vis s-a ridicat vălul de ceaţă, raze
jucăuşe peste oglinda apei, am ieşit pe punte…Un vapor nemţesc…,,Di
Frau, di Frau…”-îmi face cu mâna un marinar…Nicu –mi dă libertate
deplină, fac ce vreau eu. Nu vreau să-i amintesc de ce a lipsit toată noaptea,
sunt sigur că mă minte… »
« 7 august, după amiază…Iahtul Taifun este foarte confortabil, uşi şi
camere întregi capitonate, am dormit somn adânc, ca un prunc după baie.
Secundul e foarte simpatic, mă confundă cu o prinţesă, povesteşte într-una
istorioare marinăreşti şi râde ca un copil… Nicu e supărat, nu-i convine
ceva cu războiul ăsta. Apa e poleită cu argint, azi noapte cerul parcă se
lăsase în mare cu stele cu tot ! Noi ne plimbam pe Calea Lactee, ne legănam
uşor ca într-un vis frumos… Se anunţă mulţi morţi şi răniţi pe frontul de
răsărit… Nicu, iritat : ,,Eu mă plictisesc de moarte şi tu nu te mai saturi
admirând priveliştile marine !” Doi oameni deosebiţi, două firi
deosebite…Nu ştiu nimic de Ilie ! Când oare ne vom întânli să-i povestesc
totul ? ,,Pentru cine te-ai îmbrăcat aşa frumos ?”- mă întreabă Nicu. Îi
răspund maliţios : ,,Pentru tine, Adonis !” »
« 8 august…În sfârşit pauză…Simt mereu că plutesc pe mare. I-am
reproşat lui Nicu că trebuia să ne retragem mai în oraş, aici am aceeaşi
senzaţie ca pe vas. O vilă tăiată în unghiuri drepte, înconjurată din trei
părţi de apă, geamuri mari, care dau direct în mare, la o apăsare de buton
91