PRIVEGHIUL-roman

PAGE 89 400
Sanda şchioapa, Păsăroi şi Barbu Bibliosu. Stancu Andreescu era bănuit că-l
ascunde pe Spion în pădure. Acolo sta el toată ziua şi da la păsările cerului
să mănânce, fura de acasă câte-o traistă de grâu şi le arunca boabe într-o
poiană. Pârvu şchiopu avea boala găinilor, prindea păsările, le frângea gâtul,
le punea în căldarea de săpun şi le fierbea, apoi le împărţea prin sat, zicea că
face pomană unui frate dispărut decurând în război. Catrina lui Zărzărică
făcea poze cu pardonul, îşi ridica poalele-n cap şi striga ca nevinovata : ,,Ia
poza, băiete, ia-o şi matale, cinci lei expunerea mică, zece lei expunerea
mare !” Şi când zicea expunerea mare, se da peste cap cu fundul gol. Sanda
şchioapa sta tristă toată ziua şi spunea rugăciuni. Se ducea la Barbu
Bibliosu şi ăsta îi citea din Vechiul Testament. Păsăroi era mai paşnic, sta
toată ziua în preajma copiilor, se scălămbăia la ei şi copiii strigau după el :
,, Păsăroi cu cracii goi ! Păsăroi cu cracii goi…”
,,Dom’le Sef- îl ruga fata de la circ, căreia tot satul îi zicea Circăreasanebunii
au înţelepciunea lor, lăsaţi-mă pe mine cu ei că ştiu să-i iau să spună
tot. Nea Stancule, l-ai văzut, bre, pe Spion?”- se ruga ea de Stancu
Andreescu. ,,L-am văzut, a fost pe la mine şi-a zis că pleacă cu o treabă pe
la Bucureşti…” ,,Dom’ Pârvu l-ai văzut pe Spion ?” ,, L-am văzut,
doamnă, se urca la cer pe scări de mătase…” ,, Catrino, tu l-ai văzut ?” ,,
L-am văzut, i-am făcut şi poze !” ,,Şi unde s-a dus?”-repeta Circăreasa. ,,A
luat-o pe deal în sus…” ,, Dă-i dracului de nebuni , femeie, nu vezi că-şi bat
joc de noi!”- se supăra Milea. Dacă nu mai vine, nu mai vine şi gata,
raportez şi eu mai departe că mi-a fugit !-iar dumneata du-te unde-oi vedea
cu ochii că n-avem mâncare decât pentru cei doi americani şi cred că nici pe
ăştia n-o să-i mai ţin mult că am auzit zvonuri că o să ne dăm cu rușii.” Şi
Milea se aşeza pe nişte butoaie de aluminiu pe care le strânsese de pe câmp
şi se scărpina în cap, ştergând arma cu o cârpă toată ziua, la umbra unor
salcâmi.
Târfa de moarte de pe front se mutase în Bucureşti, toate femeile
aşteptau cu sufletul la gură maşina lui Dinu să vadă pe cine au mai căzut
bombele. Din Bucureşti avea să se mute în Apus, la Carei, pe Mureş, în
Tatra sau la Debreţin…
-Catrino, Ion al tău e în spital la Filantropie, a căzut un zid pe el şi i-a
rupt şalele !- îi spunea şoferul maşinii lui Dinu nevestei lui Ion al Micului.
-Şi e rău, dom’Marian ?
-Rămâne beteag toată viaţa, a zis că se pensionează…
Când a auzit aşa, Catrina s-a dus acasă, a chemat copiii şi le-a spus ce e
cu tatăl lor. Cei trei copii, Vasilica, Gheorghe şi Stanca, s-au strâns ca
iezişorii pe lângă ea şi au început să plângă…
-Aoleooo, tăticul nostruuu, ce mai facem noi fără elîîî … !
89