PRIVEGHIUL-roman

PAGE 88 400
se avea ea bine, să-l lase dracului de urs…Giongărău era mai gras ca un urs,
avea o burtă mare şi două picioare parcă erau papainoage, trăgea de ele prin
moară şi-l înjura toată ziua pe mecanic, cu ochii după femei.
Într-o zi a venit un circ, a intrat mai întâi un om boit pe ochi în nişte
papainoage pe la marginea satului, se vedea pe deasupra gardurilor ca un
uriaş, vorbea tare într-o pâlnie: ,,Diseară mare circ pe islaz, intrarea zece lei,
veniţi să vedeţi ce n-aţi văzut, femeia tăiată în două, dispariţia ceasurilor,
uriaşii care rup lanţuri…” După el se ţinea o droaie de copii care nu mai
puteau de bucurie că a venit circul în sat, săreau pe marginea şoselei şi
râdeau de giumbuşlucurile pe care le făcea papainogea ăla care sufla în nişte
goarne şi se lungeau şi se lăţeau şi făceau un zgomot caraghios.
Spionul şi-a cerut voie şefului de post să vadă şi el circul seara. Acolo
s-a îndrăgostit de o fată din echipa lor, era o femeie zveltă, plină de viaţă,
talentată, care mergea ca o pisică pe sfoară, ţinându-şi echilibrul, se arunca
din trapez în trapez ca o maimuţă prin pădure când se aruncă din cracă în
cracă. Acum toată atracţia satului era circul, lumea uitase de război, de
păsăretul de oţel care pisa Bucureştul, nu-şi mai plângea morţii sau răniţii,
toţi se minunau de numerele pe care le executau cu trupa lor, circarii.
Fata n-a mai plecat din sat, a rămas cu Spionul. Îşi cam luase şi Milea
mâna de pe el, umbla mai mult liber. La un moment dat şi-au luat o casă cu
chirie la Monea şi s-au mutat acolo. Lumea vorbia că trăiau în concubinaj ;
ea era frumoasă, dată naibii, avea ochi mari, sprâncene arcuite, faţa ca
spuma laptelui, corp suplu şi picioare de sălbăticiune. Dimineaţa pleca în
pădurea Bucovului şi culegea toată ziua la flori, seara se lăsa spre sat şi da
drumul la flori pe apă. Amândoi mergeau adesea la cârciuma lui Şoarice şi-l
puneau pe Luca Țiganu să la cânte conga la vioară, ei se prindeau unu de
altul şi cântau şi ei : ,,Dimineaţa conga/ la douâ’şpe conga/ seara la
culcare/cu maţele goale…” După ei se luau toţi beţivii satului şi încingeau
o ditamai horă şi Ioana murea de râs de după tejghea când aruncau ei
picioarele şi într-o parte şi în alta în ritmul jocului.. ,,O să te spurce beţivii
ăştia la ceva!, o admonesta Spionul, p1in de gelozie. Cu frumuseţea ta,
spurci satul, se uită toţi după tine şi toţi te poftesc !”- o certa el pe fată.
Într-una din dimineţi fata vine bătută măr la Postul de jandarmi : ,,Cine
te-a bătut în halul ăsta, duduie ?”- a întrebat-o Milea. ,,Cum cine ?- a
răspuns ea- Spionul !” ,,Păi ce-a avut cu tine ?” – se mira el. ,,N-am vrut să
mă culc cu el !- ce crede el că eu sunt proasta lui? Nu sunt proasta lui!” ,,
Stai aici-i-a spus Milea şi a strigat câţiva soldaţi. Să-mi aduceţi toţi suspecţii
care ştiu de soarta lui, a Spionului!”- le-a ordonat el. Cum se făcuse că la
Post soldaţii adunaseră toţi nebunii satului în fruntea cărora era Stancu
Andreescu, după care urmau, Pârvu lui Mişcurici, Catrina lui Zărzărică,
88