PRIVEGHIUL-roman

PAGE 87 400
18
enise Paştele peste sat ,trist, oamenii mergeau la biserică la
V
popa să se roage, luau cu ei buchete de flori şi ouă să
ciocnească, copiii se duceau la comedia lui Zuvelcă sau
mergeau în luncă să se joace. Fetele se împodobiau cu
beteală argintie căzută de sus din avioane, luau haine noi, băieţii la fel, se
îmbrăcau cu ce aveau ei mai frumos şi ieşau la horă. Zuvelcoaia îşi instalase
comedia în centru satului, avea un cal breaz pe care-l învârtea toată ziua,
biciuindu-l. ,,Un ou plimbarea la Londra, două ouă la Paris !, striga ea cât o
ţinea gura, cum vreţi ,călare pe cai, sau în trăsuri şi în avioane ?…” Copiii
ciopor pe ea să se suie în comedie, unii nu dădeau oul şi Zuvelcoaia îi lua cu
biciul calului la bătaie.
Zuvelcă, fugise din sat, fusese legionar şi fugise să-şi piardă urma şi ea
singură trebuia să ţină piept puhoiului de copii care-o asaltau. Pe la ora zece
s-a auzit urletul avioanelor, s-au arătat câteva avioane peste sat, au desenat
pe cer nişte ouă mari, după ele a venit grosul avioanelor, se-auzeau urlând
sus de tot, treceau trei câte trei, străluceau în lumina soarelui ca nişte păsări
de oţel. Milea, şeful de post, striga : ,,Aviaţia inamicăăă !” Făcuse la Post
tranşee, nişte şanţuri în zig-zag, unde trebuia să se ascundă toată suflarea
satului. Le săpaseră nişte soldaţi cu Spionul şi peste ele puseseră frunze
verzi de salcie ca să le mascheze. Când satul n-avea loc în aceste tranşee,
Milea le ordona oamenilor să se culce pe răriţături în porumburi că acolo
nu-i mai vede nimeni. Şi tot satul sta culcat cu faţa în sus şi număra
avioanele pe cer, treceau câte două - trei sute odată, umpleau cerul, cârduricârduri,
şi o luau spre Bucureşti sau spre Ploieşti. Două avioane căzuseră la
Pisicaru şi piloţii se salvaseră, îi prinsese Milea şi-i băgase în beci cu
Spionul. ,,Ce-aveţi, mă cu noi ?”- îi întreba Milea şi ăia răspundeau :
,,Misiunea, misiunea !” ,,…Tu-vă misiunea mamelor voastre, de ce nu vă
duceţi în altă parte ?” Pe la noi nu cădeau bombe, cădea beteală şi trânteau
butoaie goale pe care le strângea Milea şi le ducea la Post. Cântau alămurile
Zuvelcoaiei şi se învârtea comedia şi ea bătea calul ăla slăbănog să se
învârtă mai repede…
Din când în când veneau şi ursarii cu urşii prin sat. ,,Joci, nene, ursu ?”-
întrebau ei. Aveau tobă şi clarinetă şi cântau şi ei din gură : ,,Joacă bine
/moş Martine/ că-ţi dau pâine cu măsline…” Şi pe Anica lui Radu Banii a
călcat-o ursu : s-a culcat cu faţa în jos şi ursul s-a suit pe spinarea ei. Şi
Lisăndriţa striga la ea că mai bine ar fi s-o calce Giongărău, morarul, cu care
87