PRIVEGHIUL-roman

PAGE 81 400
17
e la Bucureşti, nevasta lui Ionel al lui Duran primea veşti din
D
ce în ce mai triste : Am făcut rău, femeie, că am venit aici,
nici nu ştii tu ce iad este în acest oraş, am sărit din lac în
puţ, venii din război să mor aici ! Vin ale dracului
blestematele alea de avioane anglo-americane şi ne pisează ca pe iepuri. Eu
ca eu c-am trecut prin viaţă, dar ce fac cu fata asta pe care-am rupt-o de
acasă s-o aduc aici la şcoală. De bine de rău am înscris-o la Gimnaziul
Unic Filipescu, dar trebuie s-o ţin mai mult acasă , mi-e frică s-o las să se
ducă singură la şcoală tocmai din Militari, să trverseze Bucureştul cu
tramvaiul. A venit eri un bombardament de a întors Bucureştul cu susul în
jos, mi-a venit să şi râd când striga un ţigan din Ferentari :,, mooo,
american, mai acana cu bombardeaua că mi-ai stricat şandramaua !” Şi
cum s-a nimerit că tocmai pe casa lui a căzut bomba şi i-a făcut-o praf. Stau
blocurile dărâmate cu gurile căscate spre cer şi liniile tramvaielor făcute
armonică, ruine peste tot şi oameni înnebuniţi de frică şi maşini şi trăsuri
aruncate peste clădiri şi crucea roşie nu mai pridideşte cu căratul la morgă;
mor oamenii asfixiaţi în adăposturi, mor pe stradă, mor pe sub dărâmături,
mor şi în tramvaie, aici târfa de moarte e peste tot. N-am hârtie să pot să-ţi
povestesc ce este aici, noaptea asta sunt în post la Primăria capitalei că m-a
mutat de la Patru- verde, şi-am să-ţi scriu mai mult şi să-ţi povestesc şi ţie
una: alaltăeri eram în post la primărie şi pe la nimiezi era o căldură de
curgea năduşala de pe om, ăştia marii şi-au luat valea cu bombardamentele
astea. Bucureştiul a rămas pustiu şi eu stam pe scaun, mă gândeam şi eu
aşa ca prostu cam ce zi este, se apropia leafa şi promisesem şi eu că vă
trimit prin Păsărică ceva parale, nişte zahăr şi alimente. Că zicea Păsărică
să vină acasă să vadă ce face cu pământul ăla, îl mai ia sau nu-l mai ia că
i-a dat vorbă cocoana Câmpineanca să vină că mai lasă din preţ. Era zi
întâi, leafa cam acu venea…şi cum stam eu aşa şi mă gândeam, mă
pomenesc cu unu Praporică din Dudeşti: ,,Să trăiţi dom’ sergent!”, ,,Să
trăieşti Praporică!”, zic eu şi tocmai mă întrebam de ce dracului n-o fi
stând ăsta acasă pe zăpuşala asta.
Şi-i zic:,,Încotro Praporică pe vipia asta?” ,,Păi nu ştii dumneata,
dom’ sergent, că pe ţigan nu-l găseşte moartea niciodată acasă?”-zice el.
,,Să nu furi Praporică din casele oamenilor că e păcat ,băă, e păcat de la
Dumnezeu şi legea e lege, dai de dracu!” ,, Eu, dom’ sergent? Să fur eu ?
Neam de neamul meu n-a avut obiceiul ăsta !”. Şi cum termină el vorba, se-
81