PRIVEGHIUL-roman

PAGE 79 400
acolo la şcoală un măgar căruia îi puseseră numele Macarenco, după un
pedagog rus la modă care strânsese toţi orfanii de război şi făcea un fel de
colonii de muncă cu ei şi zicea că face educaţie prin muncă. Măgarul ăsta
era aşa de deştept că pleca singur cu sacaua cu resturi de mâncare de la
cantina şcolii la cocina porcilor, unde îl aştepta porcarul, căruia ei îi
dăduseră un nume istoric, Atila sau Biciul lui Dumnezeu, pentru că depăşa
înălţimea gardurilor cam cu vreo jumătate de metru. Şi Atila ăsta descărca
sacaua şi-i dădea drumul măgarului ca să vină să ia al doilea transport. Când
veneau vacanţile, elevii mai drăcoşi, luau droaga cu măgarul, îşi cărau
bagajele la gară şi-l legau de stâlpii gării şi ei plecau cu trenul acasă. Şefului
de gară i se făcea milă de măgar şi-i dădea drumul şi măgarul trecea prin tot
oraşul , trist, cu droaga după el şi aştepta supus la poarta şcolii ca cineva să-i
dea drumul să intre. Aşa l-a găsit Atila la poartă, nemâncat şi amărât ca
vaide el şi i-a spus dirtectorului. Directorul i-a chemat la cancelarie şi i-a
pedepsit câte trei zile la fermă să care la bălegar. Printre proscrişi fusese şi
Ilie Geogescu. Şi ei cărau bălegarul tot cu acest măgar docil pe loturile
şcolii. De data aceasta, se făcea că Ilie era cu droaga prin sat şi-o plimba pe
Dorina înţoponată aşa pe Linie. Şi se uitau toţi la ei şi strigau : ,,băăă, te
spunem noi lui Atilaaa, să vezi ce-ţi face Biciul lui Dumnezeu !” Şi-a venit
Atila în somn şi l-a luat la bătaie, îi dădea cu un ciomag pe spinare şi
striga la el, ,,să nu mai faci aşa că dai de dracu ! Ce-ai tu cu fata asta
nevinovată de-ţi baţi joc de ea ? Ai ? Te ia mama dracului dacă nu duci
măgarul la locul lui…”
Apoi a venit nunta, repede, cu casa aproape neuscată bine ; angrosistul
Avram a tocmit două perechi de lăutari de la Roşiori, a dat zvon în satele de
prin prejur că face nuntă cu fata, a trimis băieţi cu plosca să cheme oamenii
la nuntă, le găsise naş un avocat de la plasa Slăveşti cu care făcuse el
afaceri, un averescan, bun de politică cu nevastă de-a doua, o unguroaică
mai tânără ca el cu vreo douăzeci de ani care-l juca pe degete cum vrea
ea. Şi treceau cu briştile pe Linie cu cai aleşi, căftăniţi cu zale argintii,
mânaţi de negustori din şapte sate, cu căruţele pline de zestre : macate,
velinţe, pături, preşuri, prosoape, perini cusute cu flori în arnici şi boangic, ii
şi fote lucrate în motive naţionale şi bătute cu fluturi, plăpomi de mătase,
covoare persane aduse de la Alep, carpete de perete cu imagini orientale în
culori trandafirii. Femeile se minunau de atâta bogăţie ce căzuse pe capul
Vădanei, îşi dau ghionturi care mai de care să intre în faţă să vadă ce şi
cum… Şi nuntaşii, fiecare cu sticla de rachiu în mână chiuiau şi cântau de
mama focului, lăutarii zdrăngăneau instrumentele lor, le băgaseră în draci,
un ţambalagiu pus pe glume le sriga : ,,zi-i vioară, zi-i ţambal, contrabasul
sare plasul şi tu, tobă, stai ca prosta-n garderobă…hai acu şi iar acu, hooop
79