PRIVEGHIUL-roman

PAGE 78 400
deputat de judeţ că, mulţumesc lui Dumnezeu, am oameni peste tot şi pot săl
ajut…Numai el să mă-nţeleagă…
A doua zi în curte la Vădana apărură ca din pământ căruţe cu scânduri,
cu lemne, cu cărămidă, însoţite de meseriaşi care începură să dărâme
acareturile vechi şi să traseze planuri pentru casă nouă, pătul , magazie,
grajduri, grădină, curte nouă, mai spaţioasă. Construcţia noii case a durat o
săptămână, ieşise o casă arătoasă cu şase camere, antreu, verandă şi
bucătărie. În a doua săptămână i-au dat tencuiala şi au făcut şi celelalte
acareturi, au împrejmuit toată gospodăria cu garduri noi , au vopsit
tâmplăria după care Vădana şi cu Ilie s-au instalat în casă nouă. În acest
timp Vădana umbase de colo până colo cu capul pe sus, ba pe la prăvălii să
cumpere cele necesare, ba pe la Şoarece să cumpere băutură şi le spunea
tuturor că se însoară băiatul ei şi ia fata lui Avram angrosistul şi-i dă o
groază de avere, îi dă şi batoza de treierat cu vaporul…,,Făă,-o luase
Lisăndriţa la rost- nu te mai lăuda aşa că urma alege, crezi c-o să stea băiatul
tău cu şchioapa aia ? Nu te mai bucura la avere, Vădano, să fie sănătate şi
înţelegere în casă…”
-Lasă, ţaţo, că destul am fost şi săraci, numai Dumnezeu ştie cum am
scos eu băiatul ăsta învăţător !- se consola ea şi trecea mai departe pe Linie
dându-şi importanţă.
-Pe când nunta, Vădano?, o întrebase părintele Gheorghe, care trecuse
şi el printr-o astfel de treabă. Lasă că e bine, fata domnului Avram e o fată
bună, numai tu să te porţi frumos cu ea, că are şi ea necazul ăla…- termina
popa, simţindu-se vinovat într-un fel pentru despărţirea băiatului de fata
lui…dar şi fericit că intrase într-o mare familie boierească la
Câmpineanca…
Ilie Georgescu umba toată ziua visând, se plimba absent prin sat sau se
ducea în grădină şi se culca pe iarbă ; îl apucase un fel de apatie plăcută, se
visa pe front, în armată sau la şcoala normală. Seara se ducea la cârciuma lui
Şoarece şi bea două- trei ţuici, mai schimba câteva vorbe cu Ioana şi pleca
acasă. Într-o noapte s-a visat la şcoală la Câmpulung, trecuse un an de când
terminase şcoala şi tot mai stăruiau în mintea lui scene din viaţa de
normalist. Se visase că era în faţa şcolii, stătea cu mai mulţi colegi pe o
bancă şi trece pe acolo intendentul şcolii căruia toţi îi ziceau nea Nae . Era
un om bătrân şi nimeni nu ştia de ce nu ieşise şi el la pensie ca tot omul.
Mergea cocoşat cu un castronaş în mână plin cu mâncare de la cantina şcolii
spre casă şi normaliştii se luau de el. « Nea Nae, când ne mai dai carne la
cantină că n-am mai văzut carne prin mâncare de două săptămâni ? ».
« Apăi, dragii mei, am să vă tai măgarul şcolii să vă dau carne, voi nu ştiţi
mă, afurisiţilor, că e război şi ţara n-are? De unde să vă dea? “ Aveau ei
78