PRIVEGHIUL-roman

PAGE 77 400
-…că mai bineee, continua maică-sa, mă lua pe mine, nu se mai chinuia
fetiţa asta… ce să-i faci, ceasul rău… Cred că ştiţi, domu’Ilie cum s-a
întâmplat…că ştie toată lumea povestea ei… Era mică să fi avut nouă ani,
cât e, mă, de când am făcut casa asta ?- îl întrebă ea pe Avram , cărau apă cu
sacaua să facă zidăria şi ea, copil prost, s-a suit pe saca şi s-a răsturnat
sacaua cu ea şi i-a rupt amândouă picioarele, sărmana… De atunci se
chinuie ea cu cârjele astea!…
-Toate vin de la Dumnezeu, coană Marioară!- o compătimi Vădana şi-i
luă mâna fetei în mâna ei şi i-o mângâie.
Ilie Georgescu o mai văzuse de vreo două- trei ori pe la baluri, stătea
retrasă cu maică-sa pe scaune şi priveau şi ele la tineret cum se distra. La
corp era frumoasă, avea o faţă de copil şi-o privire naivă, dacă nu o
cunoşteai şi priveai la ea, trăiai cu impresia că se roagă permanent la
Dumnezeu. Dar nimeni n-o băga în seamă, băieţii nici nu voiau să se uite la
ea, dar să mai şi danseze ! Şi fetele o ocoleau din cauză că maică-sa era
invidioasă pe ele că le luau băieţii, partenerii ei cu care eventual pute să se
căsătorească.
Apăruse şi femeia care le făcea curăţenie şi care avea grijă de ea cu o
tavă pe care avea nişte pahare şi o caroafă aburită cu vin scos proaspăt din
beci, tavă ce fu preluată de coana Marioara şi pusă pe masă. Femeia turnă
în pahare şi-şi invită oaspeţii să servească, ,,să trăiţi şi să le fie copiilor de
bine!”- mai zise ea şi ciocniră.
-Domnule învăţător, interveni Avram, eu sunt om serios, în trei
săptămâni îţi ridic casă şi tot ce ai nevoie în gospodărie, numai treburile să
meargă bine şi să vă înţelegeţi ! A patra săptămână aveţi şi nunta gata! Un
copil am şi eu şi mi-e şi mie drag să fac ceva frumos să se minuneze tot
satul…şi, slavă Domnului, că avem de toate! Unul este angrosistul Avram,
am nuntaşi din şapte judeţe, şi-apoi vă dau avere, nu jucărie, am pământ, am
ţoale, vă dau batoză şi vapor, vă fac oameni!
Angrosistul Avram băuse câteva pahare de vin şi acum avea poftă de
vorbă. Deschidea gura lui cea mare ca pe-o clampă şi odată cu limba îi
curgeau balele pe barbă şi i se scurgeau pe haină.
-Dacă le daţi, pentru ei le daţi, domnule Avram!- interveni Vădana
după câteva clipe de tăcere, bucuroasă de atâta avere ce avea să vină pe
capul ei, să fie-ntr-un ceas bun şi să le dea Dumnezeu sănătate s-o mănânce
sănătoşi!
-Le dau, dar să nu fie mână spartă că banul trage la ban, el face pui
dacă ştii să-l păstrezi- îi atenţionă Avram- sper că domnul Ilie ştie ce e aia
economie, în câţiva ani trebuie să prospere şi ei! Vreau cu timpul să-l văd
77