PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 74 400 - Gata, madam, gata, am închis discuţia! Să trăiască, dom’Nicu cu mireasa!-încheia el pe un fond optimist ostilităţile cu acea cucoană si cu Mareşalul. - Ai auzit ce ne-a spus mami, se adresă Nicu Adinei, regina ne va da iahtul regal să facem o excursie… - Ar fi interesantă… !îi răspunse Adina, iritată de discuţia lui cu Zoreanu, va să zică de-aia o luase el, să-i fie maică-si de ajutor ! 74

PAGE 75 400 16 amăăă, pregăteşte-te că am vorbit cu Răţoi să ne dea M trăsura să mergem la Căldăraru la Avram, m-am hotărât s- o iau pe Dorina ! Şi aşa de geaba mai stau…-o strigă Ilie pe maică-sa, supărat că Adina se măritase şi el nu mai dădea doi bani pe dragoste. Îi scrisese Adinei o poezie pe care voia să i-o trimită : Sălcii pletoase trec ca nişte arătări frumoase Prin trecutul nostru, pe valea verde a copilăriei, Concertul acela de brotăcei sub puzderia aia de stele Îmi aminteşte de agonia iubirii noastre, Adino, când tu ai plecat pe veci, Din inima mea, rămânând doar cu visul Şi cu cerul şi cu florile alea, Cu care tu îmi mângâiai faţa Şi cărora le spuneai dunărence… Sălcii pletoase la fel ca părul tău despletit, Care-ţi cădea ca o mătase ireală peste şolduri Vin şi astăzi, bătute de vântul primăverii, Şi-mi aduc mirosul tău de căprioară sălbatică Şi gustul buzelor tale care-aveau dulceaţa Unei mieri stoarse din cine ştie ce miracole florale… Sălcii pletoase la fel ca şi corpul tău de liană, Când se ondula bântuit de patima unui sărut Pe nopţile acelea, dincolo de trăirea noastră Peste care domnea vraja argintului lunii Şi liniştea care ne înfiora şi ne lega pe-amândoi, Strânşi în braţe ca doi blestemaţi Cu lanţurile scumpe ale dragostei… Sălcii pletoase, aceste miracole Care defilau pe lângă noi Şi ne-adăposteau cuibul nostru de nebunii, 75

PAGE 75 400<br />

16<br />

amăăă, pregăteşte-te că am vorbit cu Răţoi să ne dea<br />

M<br />

trăsura să mergem la Căldăraru la Avram, m-am hotărât s-<br />

o iau pe Dorina ! Şi aşa de geaba mai stau…-o strigă Ilie<br />

pe maică-sa, supărat că Adina se măritase şi el nu mai<br />

dădea doi bani pe dragoste. Îi scrisese Adinei o poezie pe care voia să i-o<br />

trimită :<br />

Sălcii pletoase trec ca nişte arătări frumoase<br />

Prin trecutul nostru, pe valea verde a copilăriei,<br />

Concertul acela de brotăcei sub puzderia aia de stele<br />

Îmi aminteşte de agonia iubirii noastre,<br />

Adino, când tu ai plecat pe veci,<br />

Din inima mea, rămânând doar cu visul<br />

Şi cu cerul şi cu florile alea,<br />

Cu care tu îmi mângâiai faţa<br />

Şi cărora le spuneai dunărence…<br />

Sălcii pletoase la fel ca părul tău despletit,<br />

Care-ţi cădea ca o mătase ireală peste şolduri<br />

Vin şi astăzi, bătute de vântul primăverii,<br />

Şi-mi aduc mirosul tău de căprioară sălbatică<br />

Şi gustul buzelor tale care-aveau dulceaţa<br />

Unei mieri stoarse din cine ştie ce miracole florale…<br />

Sălcii pletoase la fel ca şi corpul tău de liană,<br />

Când se ondula bântuit de patima unui sărut<br />

Pe nopţile acelea, dincolo de trăirea noastră<br />

Peste care domnea vraja argintului lunii<br />

Şi liniştea care ne înfiora şi ne lega pe-amândoi,<br />

Strânşi în braţe ca doi blestemaţi<br />

Cu lanţurile scumpe ale dragostei…<br />

Sălcii pletoase, aceste miracole<br />

Care defilau pe lângă noi<br />

Şi ne-adăposteau cuibul nostru de nebunii,<br />

75

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!