PRIVEGHIUL-roman

PAGE 73 400
chiar de Patrarh, ,,câtă revărsare de energii pentru o biată căsătorie legată în
doi peri !”- gândea Adina, secondată permanent de maică-sa, care-i urmărea
la fiecare pas. Totul s-a făcut repede că Majestatea Sa are o şedinţă la Palat
prezidată de Mareşalul Ion Antonescu în legătură cu situaţia
frontului…Masa s-a servit în saloanele Cercului Militar. Regele n-a mai
venit, s-a prezentat doar regina cu câteva doamne de onoare, la care s-a
alăturat şi Eliza Câmpineanu. Un domn de la intrare, cu grad de general le
atrăsese atenţia ca totul să se desfăşoare decent deoarece Mareşalul e
supărat, nu vrea să vadă dezmăţ în Centrul Militar, atâta timp cât armata
română luptă pe front… ,,E militar de-al nostru, domnule Mareşal !”- îi
explicase acel general. ,,Dacă-i aşa, sunt de acord, dar fără dezmăţ !” –zisese
sec Mareşalul. Regina se supărase şi acum venise fără chef la petrecere. Pe
uşile sălii curgeau mereu oameni, de la Periş, de la Cocioc, de la Gherghiţa,
Ruşeţu (aici regina nu mai fusese de trei ani, era un fel de moşioară de
câteva sute de hectare unde-şi petrecea concediul), Segarcea, Sadova,
Dobrovăţ, Borca, Căpâlniş, Măneşti, Cocargeaua, Mănăstirea, Zorleni…
Adina lângă Nicu se făcuse mică de tot, din când în când ridica şi ea
paharul pentru a răspunde la urările mesenilor, privea acea lume detaşată ca
pe-o comedie…Ca să fie mai interesanţi aceşti boieri îşi agăţaseră la cele
două nume un al treilea . La prezentări se recomandau aşa : boier Zoreanu
Mihai- Gherghiţa, sau Villi Diodor –Cărpiniş…Era greu să-i deosebeşti unul
de altul dar şi mai greu să te acomodezi lor, vorbeau tare, unii erau chiar
recalcitranţi, înjurau, spumegau de furie că nu se termină mai repede
războiul ăsta…
-Hi,hi ,hi !- se hlizea acel boier, Zoreanu, la Nicu- te invidiez, băieţaş,
c-o aşa de frumoasă mireasă ! Al meu a plecat pe front, are gradul de
căpitan, acum mi-a scris că organizează contraofensiva cu specialişti din
vermaht !
- Voi pleca şi eu, domnule Zoreanu, ştiu că misiunea noastră a
militarilor e pe front, am vrut însă să-i fac mamei plăcerea, să-i las un ajutor
acasă…
-Ce muzică e asta ?- se supărase boierul Kiki Mitriadis-Cacofon- ce,
suntem la înmormântare ?, să-i zică, domnule, de-alea populare, săltăreţe…
-Aşa au primit ordin, zisese un ofiţer tânăr, au primit ordin de la
Mareşal…să cânte mai mult muzică de-asta…
- Mareşalul şi-a piedut simţul realităţii !- zbiera Kiki- să dea ordine la
soldaţii lui acolo pe câmpul de luptă, că şi aşa am dat de dracu !
- Aici nu discutăm despre Mareşal, Kikişor, dragă !- i-o retezase o
cucoană care sta lângă el.
73