PRIVEGHIUL-roman

PAGE 63 400
-V-aduc, îi zâmbi Ioana, învârtindu-şi şoldurile durdulii pe lângă el.
-Tu , Ioană , ai pe dracu-n tine !
,,Ioana asta e lemn de lucru, îngâna el, sorbind băutura…”
-Iooaanăă !- striga el, încă una…
-Trebuie să fie bucuria prea mare, domnu’ţător !
-Am o bucurie mare, Ioaanăăă ! Mi s-a măritat iubita, Ioaanăă !
Începuse să ameţească, se învârteau toate casele cu el, tot satul, o vedea
pe Ioana rumenă-n obraji şi durdulie şi ochioasă şi focoasă,- trebuie să mănsor
şi eu, Ioanăăă, mă-nţelegi? Tu să nu râzi de mine că eu nu mă-mbăt în
fiecare zi, eu mă-mbăt odată şi bine! Auzi,Ioanăăă !
-Aud, dom’ţător !
-Gata, zise el, plec acasă ,că mă fac de râs! Plec acasă, şi nu uita ,Ioană
, ce ţi-am spus, că tu ai pe dracu-n tine…
Mergea pe lângă gard, sprijininde-se cu mâinile de uluci şi-o chema pe
maică-sa:
-Mamăăă!- srtiga el de la poartă- du-te la Răţoi şi spune-i să puie caii la
căruţă… mergem în peţit la Avram…la Căldă-ra-ru !
-Iliuţă, maică, ce-i cu tine, niciodată n-ai făcut tu aşa ceva…
-Du-te la Răţoi ,ţi-am spus, să puie caii la brişcă…
-Lasă mâine, nu acum, că s-a făcut noapte !,îl potoli femeia supărată că
băiatul ei o ia pe urma lui taică-său.
-Bine, atunci, mâine…,mai putu el să mai spuie şi intră în casă şi se
trânti în pat îmbrăcat.
63