PRIVEGHIUL-roman

PAGE 62 400
pe fiii de văduve să-i lăsăm la vatră… » ,,Ia uite-i, domnule, cum se joacă cu
viaţa mea, unii mă ia, alţii mă lasă la vatră… E ceva suspect cu mine, cred
că mă manipulează din umbră cineva !”, gândi el. Şi aşa era, pe de o parte,
Eliza Câmpineanu vorbise sus la Consiliul de război să-l mobilizeze, pe de
alta, angrosistul Avram din Căldăraru, se dusese personal la Turnu şi
aranjase cu comisarul să-l lase la vatră. El era un fel de marionetă în mâinile
lor. Veni acasă tare supărat pe maică-sa, trebuie să fi fost şi mâna ei băgată
în această afacere- îşi dădu el cu părerea... Acasă găsi o scrisoare de la
Adina. Desfăcu plicul şi-o citi pe nerăsuflate :
“ Iubitul meu,-îi scria ea-, m-a cuprins un dor nebun de tine şi simt
nevoia să-ţi scriu, poate ultima scrisoare, îmi trec prin minte cei trei ani de
prietenie, câte amintiri frumoase şi câtă dragoste a fost între noi… Ţi-am
scris la Şomcuţa şi nu mi-ai răspuns, apoi m-am gândit să-ţi scriu acasă.
Astăzi într-un moment nefericit am vrut să mă otrăvesc. Îmi vedeam propria
înmormântare, eu, întinsă pe catafalc într-o rochie albă, vedeam întregul
sat pe lângă mine, jelindu-mă, apoi te vedeam pe tine rătăcit, fugind
disperat pe câmp să mă salvezi…Dar lucrurile nu s-au petrecut aşa…Te
anunţ, dragul meu, că ai mei au încheiat afacerea cu Nicu Câmpineanu.
Am acceptat căsătoria! Nu puteam să mai rezist. Ştiu că mă vei privi
cu ură şi poate cu dispreţ, ştiu că şi pentru tine va fi cea mai grea lovitură,
de fapt ,tu, cu intuiţia ta, prevedeai totul… Poate ne vom întâlni în alte lumi
mai bune… Şi acolo să ne continuăm povestea noastră de dragoste…Mi s-a
închis în suflet capitolul cel mai drag al vieţii mele; acum voi deschide alte
capitole, după nuntă voi pleca într-un voiaj prin Europa, voi fi bogată, dar
tristă. Deabia acum o înţeleg pe Emma Bovary, poate voi lua-o razna ca şi
ea şi-mi voi găsi sfârşitul în otravă sau sub roţile de tren precum eroina
noastră, Ana Carenina…Nu ştiu, Ilie, ce-mi va rezerva viitorul… Ţi-aş scrie
mult, un roman întreg, dar nu ştiu dacă mai are vreun sens. Nu uita că n-am
încetat să te iubesc, tu vei rămâne în sufletul meu icoana cea mai fidelă a
dragostei. A ta pe vecie, Adina ».
« A ta pe vecie, Adina. »- mormăi Nicu terminând de citit scrisoarea.
Rămăsese stană de piatră în mijlocul curţii « Femeile ! »- filozofa el…şi
rupse scrisoarea în zeci de bucăţi, aruncând-o peste gard. Ieşi din curte cu
capul în jos şi o luă spre cârciuma lui Şoarece, care se afla la câteva sute de
metri de casa lui. Se aşeză singur la o masă şi ceru de băut.
-Domnu’văţător bea de bucurie c-a scăpat de armată !- îi zise
cârcimăreasa, fata lui Soarece. Focoasă şi drăcoasă, Ioana pusese ochii pe el
mai demult.
-Da, Ioană, şi de bucurie…
-Mai adă-mi una…
62