PRIVEGHIUL-roman
PAGE 60 400 13 ăzboiul luase o întorsătură neaşteptată, se zvonea că s- R au înfiinţat unităţi românesti cu voluntari care s-au dat cu ruşii, că se formaseră două divizii combatante şi că în curând românii vor întoarce armele împotriva nemţilor. Viaţa lui Ilie luase o întorsătură dramatică, evenimentele se succedau cu atâta repeziciune încât nu mai avea timp să gândească asupra lor. Exact în ziua de Sâmpietru, când avea loc serbarea de sfârşit de an, îngrijitorul şcolii îi aduse ordinul de mobilizare. Şi-a făcut bagajul şi a plecat cu gândul să mai dea şi pe la maică-sa câteva zile. A ajuns acasă dimineaţa şi a găsit-o pe maică-sa foarte supărată şi bolnavă, casa prăpădită sta să se dărâme pe ea, gardurile căzuseră ; parcă toată gospodăria se ducea pe râpă, toate-i făcuseră o impresie detestabilă. -Era bine ,maică, să fi venit în satul tău, mai făceai şi tu ceva în curtea asta c-au căzut toate ! Trebuia să te însori, ţi-am scris că ne-a dat vorbă Avram de la Căldăraru s-o iai pe fie-sa, dacă pleci în armată cine ştie când oi mai veni…N-ai să mă mai găseşti nici pe mine şi nici mână asta de putregai din curte. -Dar acum nu mai e vorba de însurătoare ,mamă, am ordinul în buzunar, poimâine trebuie să mă prezint la Turnu ! Şi-apoi eu nu m-am cunoscut niciodată cu fata lui Avram, am văzut-o odată prin gară şi-atâta tot ! -Să taci din gură, nu ţi-a ieşit nici acum de la inimă fata popii, crezi că te ia aia pe tine ? De geaba ai învăţat carte, dacă eu îl ascultam pe taica, acum eram departe, femeie cu bărbat şi cu avere ! Şi eu am iubit, Iliuţă, dragul meu, şi uite unde am ajuns! Taică-tău, după ce şi-a bătut joc de mine, mi-a dat cu piciorul şi şi-a luat femeie bogată şi la tine nici n-a vrut să se uite, mă învinuia că te-am făcut cu unu după Baltă sau cu un moldovean să scape de răspundere; ,,uite, mă, ochii tăi şi părul tău!”- îi spuneam, ,,păi dar!...”- îmi reproşea el, ,,parcă numai un câine e scurt de coadă !” Ilie n-a dormit toată noaptea, s-a răsucit în pat ca pe ghimpi, a doua zi s-a sculat de dimineaţă şi a plecat la gară cu geamantanul pe umeri. A ajuns la Turnu pe la zece cu nişte motoare care treceau prin Roşiori. Biroul de mobilizări era într-o unitate militară la marginea oraşului în nişte barăci. La uşă l-a întâmpinat un furier de la statul major, făcea glume şi fuma întruna : -Domnul ?-îl întrebă furierul, vesel, trăgând dintr-un trabuc şi aruncând fumul în cercuri, şmechereşte. -Am ordin de concentrare, domnule furier ! 60
PAGE 61 400 -Ia, dă-l în coa’ să te măsluiesc în acest schit afurisit ! Războiul se termină şi ei fac concentrări; aici te-ngropi, domnule, mai bine la luptă decât în această închisoare blestemată! Aici nu înveţi decât să tragi cu puşca şi să te chiorăşti la femeile care trec pe lângă gard. -Datoria, domnule sergent !-zise Ilie. -Ia uite, domne, altul cu datoria, ce datorie ne facem noi aici ? Tot dascăl de-al lui Haret ? -Tot ! -Şi unde ai făcut normala ? --La Câmpulung. -Aaaa, dumnealui e Ilie Georgesu, domnule locotenent !- se adresă el altui militar care stătea alături şi scria şi el ceva. -Daaa !- rămase ăla mirat- fă-i formele de mobilizare că se schimbă situaţia cu dumnealui… Eşti din sat de la Nicu Câmpineanu ? -Da. -Îl cunoşti ? -Puţin, eu am fost plecat la post în Transilvania . -Nicu e tot la Palat în Garda regală ? -Nu pot să ştiu, pare-mi-se că da ! -Am auzi că se însoară, puşlamaua, era cu una de la Odeon… -Asta n-o mai ştiu… -Poftim, îi înmână ăla actele, mergi la magazia cu efecte !- şi-i făcu semn spre o clădire de vizavi. În câteva clipe, Ilie se trezi militar în faţa unei oglinzi, se privea şi el şi nu se mai cunoştea ! Hainele erau cam lungi, şapca avea cozorocul turtit, bocancii îl cam strângeau. Două zile nu-l mai întrebă nimeni de vorbă, stătea cu mai mulţi colegi, în program de voie, şi-şi coseau nasturii la veston şi la pantaloni, îşi spălau efectele murdare sau îşi cremuiau bocancii. A treia zi de dimineaţă intrară în program, trecură direct la prezentarea armei, adăpostiri, târâşuri, apoi prezentarea tunului cu calculatorii, cercetaşii, telefoniştii, radiştii. Trebuia să ştie de toate că în război, dacă moare unu, celălant trebuie să-i ia locul. Aşa au stat câteva luni, dar nu-i dăduse adresa Adinei, pentru că superiorii lor le spuneau mereu că acolo ei stau provizoriu. Într-o zi veni un ofiţer superior şi-i repartiză la unităţi. El fu repartizat la o unitate de artlerie grea care aparţinea de Focşani. În aceeaşi noapte fură îmbarcaţi într-un tren şi coborâră la Focşani în marginea oraşului. Aici i-a cartiruit în nişte barăci construite de nemţi în primul război mondial. N-a stat decât o săptămână, a venit un comandant şi a întrbat cine e Ilie Georgescu. ,, Eu !”- a răspuns Ilie Georgescu, bucuros că în sfârşit e şi el băgat în seamă. « Fă-ţi bagajele, trebuie să pleci acasă, ne-a venit ordin ca 61
- Page 9 and 10: PAGE 9 400 2 omuna Râca se află c
- Page 11 and 12: PAGE 11 400 fără milă de mamă.
- Page 13 and 14: PAGE 13 400 3 upă venirea lui Ione
- Page 15 and 16: PAGE 15 400 Slatina…Ce să-l mai
- Page 17 and 18: PAGE 17 400 Venise toamna acasă, d
- Page 19 and 20: PAGE 19 400 peisaj bucolic cu o pri
- Page 21 and 22: PAGE 21 400 camera ei să se dezbra
- Page 23 and 24: PAGE 23 400 5 ăi, fraţilor,-conti
- Page 25 and 26: PAGE 25 400 ăsta nenorocit care ne
- Page 27 and 28: PAGE 27 400 -E fata părintelui Ghe
- Page 29 and 30: PAGE 29 400 7 ând venise Gigea cu
- Page 31 and 32: PAGE 31 400 care-i veneau până la
- Page 33 and 34: PAGE 33 400 într-o parte ca o brez
- Page 35 and 36: PAGE 35 400 8 upă ce veni de la bi
- Page 37 and 38: PAGE 37 400 -De ce-ai mai venit, î
- Page 39 and 40: PAGE 39 400 -Iart-o, Mielule, tată
- Page 41 and 42: PAGE 41 400 10 icu Câmpineanu veni
- Page 43 and 44: PAGE 43 400 nişte bălării, i-au
- Page 45 and 46: PAGE 45 400 bătrâne, auzindu-i-se
- Page 47 and 48: PAGE 47 400 11 a poartă la Stancu
- Page 49 and 50: PAGE 49 400 lagăr, am stat ascuns
- Page 51 and 52: PAGE 51 400 -Am pierdut o vacă!- i
- Page 53 and 54: PAGE 53 400 Te pui cu rusul, zicea
- Page 55 and 56: PAGE 55 400 imaginar, urmat de o dr
- Page 57 and 58: PAGE 57 400 -La care întrebare ? -
- Page 59: PAGE 59 400 face parte dintre acei
- Page 63 and 64: PAGE 63 400 -V-aduc, îi zâmbi Ioa
- Page 65 and 66: PAGE 65 400 umeri, parcă el ar fi
- Page 67 and 68: PAGE 67 400 muncitoare la apaca, o
- Page 69 and 70: PAGE 69 400 15 u Adina faptele se p
- Page 71 and 72: PAGE 71 400 După alte trei săptă
- Page 73 and 74: PAGE 73 400 chiar de Patrarh, ,,câ
- Page 75 and 76: PAGE 75 400 16 amăăă, pregăteş
- Page 77 and 78: PAGE 77 400 -…că mai bineee, con
- Page 79 and 80: PAGE 79 400 acolo la şcoală un m
- Page 81 and 82: PAGE 81 400 17 e la Bucureşti, nev
- Page 83 and 84: PAGE 83 400 şi-am luat valiza, pie
- Page 85 and 86: PAGE 85 400 italiana, lire ,monseni
- Page 87 and 88: PAGE 87 400 18 enise Paştele peste
- Page 89 and 90: PAGE 89 400 Sanda şchioapa, Păsă
- Page 91 and 92: PAGE 91 400 19 mediat după nuntă,
- Page 93 and 94: PAGE 93 400 mi-a zis : ,,Mai bine p
- Page 95 and 96: PAGE 95 400 20 mediat ce a venit di
- Page 97 and 98: PAGE 97 400 Nicu ? »- căzu între
- Page 99 and 100: PAGE 99 400 21 lie Georgescu, apati
- Page 101 and 102: PAGE 101 400 glumeţ şi le mai des
- Page 103 and 104: PAGE 103 400 fi Hopa Mitică ! »-
- Page 105 and 106: PAGE 105 400 22 icu are ceva uman,
- Page 107 and 108: PAGE 107 400 numai pe sine ca Narci
- Page 109 and 110: PAGE 109 400 numeşte, domnul ofiţ
PAGE 61 400<br />
-Ia, dă-l în coa’ să te măsluiesc în acest schit afurisit ! Războiul se<br />
termină şi ei fac concentrări; aici te-ngropi, domnule, mai bine la luptă decât<br />
în această închisoare blestemată! Aici nu înveţi decât să tragi cu puşca şi să<br />
te chiorăşti la femeile care trec pe lângă gard.<br />
-Datoria, domnule sergent !-zise Ilie.<br />
-Ia uite, domne, altul cu datoria, ce datorie ne facem noi aici ? Tot<br />
dascăl de-al lui Haret ?<br />
-Tot !<br />
-Şi unde ai făcut normala ?<br />
--La Câmpulung.<br />
-Aaaa, dumnealui e Ilie Georgesu, domnule locotenent !- se adresă el<br />
altui militar care stătea alături şi scria şi el ceva.<br />
-Daaa !- rămase ăla mirat- fă-i formele de mobilizare că se schimbă<br />
situaţia cu dumnealui… Eşti din sat de la Nicu Câmpineanu ?<br />
-Da.<br />
-Îl cunoşti ?<br />
-Puţin, eu am fost plecat la post în Transilvania .<br />
-Nicu e tot la Palat în Garda regală ?<br />
-Nu pot să ştiu, pare-mi-se că da !<br />
-Am auzi că se însoară, puşlamaua, era cu una de la Odeon…<br />
-Asta n-o mai ştiu…<br />
-Poftim, îi înmână ăla actele, mergi la magazia cu efecte !- şi-i făcu<br />
semn spre o clădire de vizavi.<br />
În câteva clipe, Ilie se trezi militar în faţa unei oglinzi, se privea şi el şi<br />
nu se mai cunoştea ! Hainele erau cam lungi, şapca avea cozorocul turtit,<br />
bocancii îl cam strângeau. Două zile nu-l mai întrebă nimeni de vorbă, stătea<br />
cu mai mulţi colegi, în program de voie, şi-şi coseau nasturii la veston şi la<br />
pantaloni, îşi spălau efectele murdare sau îşi cremuiau bocancii. A treia zi<br />
de dimineaţă intrară în program, trecură direct la prezentarea armei,<br />
adăpostiri, târâşuri, apoi prezentarea tunului cu calculatorii, cercetaşii,<br />
telefoniştii, radiştii. Trebuia să ştie de toate că în război, dacă moare unu,<br />
celălant trebuie să-i ia locul. Aşa au stat câteva luni, dar nu-i dăduse adresa<br />
Adinei, pentru că superiorii lor le spuneau mereu că acolo ei stau provizoriu.<br />
Într-o zi veni un ofiţer superior şi-i repartiză la unităţi. El fu repartizat la o<br />
unitate de artlerie grea care aparţinea de Focşani. În aceeaşi noapte fură<br />
îmbarcaţi într-un tren şi coborâră la Focşani în marginea oraşului. Aici i-a<br />
cartiruit în nişte barăci construite de nemţi în primul război mondial. N-a<br />
stat decât o săptămână, a venit un comandant şi a întrbat cine e Ilie<br />
Georgescu. ,, Eu !”- a răspuns Ilie Georgescu, bucuros că în sfârşit e şi el<br />
băgat în seamă. « Fă-ţi bagajele, trebuie să pleci acasă, ne-a venit ordin ca<br />
61
Change language