PRIVEGHIUL-roman

PAGE 57 400
-La care întrebare ?
-Păi de ce crezi că am venit eu la tine ? Să lămurim nişte lucruri…
-Adino, zise Ilie încruntat, tu trebuie să-ţi termini întâi şcoala, apoi să
ne gândim la lucruri serioase. Imediat ce termini şcoala ne putem căsători şi
poate-ţi găseşti un post de suplinitoare pe-aci !
-Tu nu înţelegi că eu nu mai pot aştepta ? De ce crezi tu că am venit eu
la tine ? Mie mi se pregăteşte totul, fără mine, parc-aş fi un animal de
vânzare !-începu Adina să plângă. Dacă plec de la tine de-aici eu prevăd că
de dragostea noastră se va alege praful şi pulberea…
Ilie i-a luat obajii în palme şi-a început s-o sărute, o săruta pe ochii ei
înlăcrimaţi, pe buze, pe obraji, o strângea în braţe şi-o implora să nu mai
plângă. Durere amestecată cu o fericire negustată de amândoi. Au stat
împreună două nopţi şi trei zile. Nopţi şi zile de dragoste şi de frământări.
Ziua Ilie pleca la şcolă şi fata lenevia până venea el, prilej pentru limpezirea
gândurilor. Aşa va face, se va duce acasă că începe şcoala, îşi va pregăti
bagajele şi va pleca, o luaseră alte gânduri, era ultimul an de şcoală şi
trebuia să se pregătască temeinic că veneau examenele…Avea dreptate
Ilie…Aşa e cel mai înţelept ! A treia zi după masă Ilie a condus-o la gară, au
mers tot timpul tăcuţi, sărutându-se, a venit trenul, s-a urcat în el şi l-a lăsat
pe Ilie cu lacrimile în ochi pe peron cu privirea pierdută în zare. Şi ea ca o
rătăcită a rămas plângând, uitându-se după el cum se depărta ca o arătare şi
se întreba dacă are să-l mai vadă vreodată…
Adina n-a dat prea multe explicaţii acasă, a spus atât că s-a simţit foarte
bine la colega ei. Maică-sa o văzuse însă tristă şi bănuise ceva. Dar n-a mai
avut prilejul s-o întrebe că deja sosise timpul să plece la şcoală, au intrat în
febra pregătirilor şi toate celelalte au trecut pe planul doi.
A trecut toamna, a venit iarna, de la Ilie primea scrisori mai rar. Îi
vorbea mai mult de copiii lui, de viaţa lui, de activitatea lui . Îi povestea că a
intrat în conflict cu primarul care îi dăduse ordin să se ocupe el cu
strângerea de îmbrăcăminte pentru front şi îl refuzase, primarul îl reclamase
la judeţ că este împotriva statului şi-a Mareşalului şi Ministerul îi aplicase o
pedeapsă, adică avertisment public. Îi mai comunica de acasă : că maică-sa,
Vădana, vorbise cu domnu’ Tache şi-i promisese să-l aducă în sat, îl tot
bătea la cap să se însoare cu o fată din Căldăraru, odraslă de negustor, ,,şi-mi
mai scrie-continua el- că tot satul vorbeşte că tu te căsătoreşti cu Nicu
Câmpineanu…”
Adevărul era că Nicu o vizitase de două ori la şcoală în două duminici,
dar fata se purtase rece cu el, stătuseră afară pe o bancă în faţa şcolii şi-şi
povestiseră banalităţi. Poate maică-sa acasă răspândise vestea prin sat…
57