PRIVEGHIUL-roman

PAGE 56 400
dina şi Ilie au trăit cele mai frumoase clipe de dragoste din
A
viaţa lor. Părea că visează, era un vis frumos din care n-ar fi
vrut să se mai desmeticească. Singuri, amândoi în lumea
aceea de vis depărtată, îmbătaţi de fiorii primei dragoste,
erau cei mai fericiţi oameni de pe pământ.
-Imediat ce-am primit scrisoarea de la tine, n-am putut să mai rabd,
simţeam că înnebunesc dacă nu veneam…Ai mei mi-au pus gând rău, vor să
mă căsătorească cu Nicu Câmpineanu, trag la averea lui, nu ştiu ce să mai
fac, Ilie, am venit la tine să vedem ce putem face !
-Şi tu ce le-ai spus ?- căzu întrebarea lui Ilie, întrebare la care se aştepta
şi ea.
-Ce să le spun ? Că nu sunt de acord, că vreu întâi să-mi termin şcoala,
că eu te iubesc pe tine !
-Serios ? Le-ai spus tu asta ?-o lua Ilie în braţe şi-o săruta şi ea se făcea
ghiduş la pieptul lui şi-i răspundea la sărutări şi se strângeu în braţe până se
sufocau.
-Serios ! Ce, mi-e frică de cineva ? N-am să las pe nimeni să dispună
după bunul lui plac de viaţa mea ; nici măcar pe tine !
-Să te-audă, Dumnezeu, Adinuţa mea dragă !
-Cât am dormit în patul tău, am visat un vis, mă furase un cavaler
medieval şi mă dusese într-un castel…
-Ăsta este castelul Câmpinenilor !- glumi Ilie.
-Ai, mă, nu mai glumi, cu aşa ceva !- îi dădea ea bobârnace peste nasn-ai
să mă vezi niciodată acolo !
« Doamneee, se uita Ilie la ea şi se minuna în gândul lui- frumoasă s-a
mai făcut ! »
-Desfă-ţi rochia, zise el, că se şifonează, am să-ţi dau o cămaşă de-a
mea s-o îmbraci…Eu am să mă uit în altă parte!
-Pe cuvântul tău de onoare?
-Pe cuvânt !
Fata se trase într-un colţ al camerei şi se schimbă. S-a uitat în oglindă şi
a început să râdă, cu părul tuns scurt părea un băieţandru neînţărcat. Apoi au
stat la masă. Ilie a servit-o cu pălincă de la Oleana şi-au mâncat brânză cu
roşii şi fripturică de pui, după care s-au urcat în pat ca doi copii, Adina s-a
aşezat greceşte în mijlocul patului, el s-a trântit lângă ea cu capul în poală
şi-au început să se sărute…
-Nu mi-ai dat răspuns la întrebare, zise Adina într-un târziu, de ce taci
ca un mut ?
56