PRIVEGHIUL-roman
PAGE 52 400 Odesa. Așteptăm din zi în zi marea bătălie. De frati-mio, Gheorghe, nu mai știu nimic, el a fost dat la cavalerie și se pare că înaintează pe Don. Ce face Maria mea și fetița? Sper să ne vedem în curând sănătoși acasă. De pe câmpul de luptă se-aud vești triste, rușii s-au întărit și se pare că încep marea ofensivă…Nemții trimit întărituri, ne-au băgat pe noi pe linia întâi, hoții…Mor oamenii nevinovați aici, tată și mamă…am văzut ieri un camarad cum a căzut un brand pe el și l-a făcut țăndări…În război azi ești, mâine nu mai ești… Când am plecat de acasă, am lăsat în ladă un lănțic de aur pentru fetița mea cu un medalion în care am pus fotografia mea; în caz că nu voi mai veni, ceea ce e foarte probabil, să i-l dați ei să-l poarte la gât toată viața pentru a-și aminti de mine…Acum să-ți citesc și ultima scrisoare, adresată nevestei și fiicei lui: ”Dragă nevastă și dulcea mea copilă, așa-i zicea el, dulcea mea copilă, am visat un vis azi noapte cu capul pe raniță în tranșee, se făcea că eram acasă și tu, Mario, în rochie de mireasă veneai pe valea Bucovului spre casa noastră… De pe deal apare o grupă de soldați cu o mitralieră și încep să tragă în tine; tu fugeai și mă strigai… Era un cer albastru și un soare orbitor… Glonțul mitralierei te-a ajuns și ți-a străpuns pieptul și rochia de mireasă a fost inundată de sângele tău. Dar tu n-ai căzut, fugeai mereu către mine și mă strigai… Erai cu fetița în brațe, o strângeai la piept și plângeai. Eu am încercat să vin către voi, dar nu puteam merge, parcă-mi luase Dumnezeu picioarele…Ce greu îmi e fără voi, dragele mele, și visul acesta care s-a terminat cu o bombă care a căzut între noi și ne-a spulberat pe toți în aerul cald al verii… Mario, tu să ai grijă de fetiță, dacă nu voi mai veni eu; nu-ți cer să te călugărești, găsește-ți alt bărbat și să-ți refaci viața, dar ai grijă de micuță…” Moșneagul începu să plângă. Își scoase tabacherea din sân, își frecă o țigare din ziar, o aprinse și începu să pufăie. -Și acum să-ți citesc o scrisoare de la un camarad al lui care a scăpat din încleștarea de la Cotul Donului: ”Dragă domnule Andrei, eu am trăit ultimele clipe ale vieții lângă feciorul dumneavoastră. Era în ajun de Crăciun, l-am întâlnit cu niște bobine la spinare, întindea firele telefonice să facă legătura cu Comandamentul. Am stat cu el o noapte sub un pod, am împărțit amândoi niște biscuiți cu o ceapă și am mâncat, timp în care mi-a povestit viața lui, mi-a spus că are o mândrețe de fată și se topește de dorul ei, își iubea nespus de mult soția și era îngândurat că o lăsase acasă fără lemne de foc … Îmi povestea că în ultimul timp a dus-o greu, noroaie, mocirlă, ploi, interminabile ploi, și el cu bobinele la spinare întinzând cablul pe marea câmpie rusească… Dar lasă- zice- vor trece toate și vor deveni amintiri…Când vom fi bătrâni le vom povesti nepoților această aventură a noastră…Ce patriotism, ce libertate, ce dezrobire, ce Basarabie? 52
PAGE 53 400 Te pui cu rusul, zicea el, care trecuse de câteva ori prin botezul focului… Așa ne-a prins a doua zi, povestindu-ne unul altuia viețile noastre. Ne băgasem de tot în mantale că ne cuprinsese frigul, aproape că înghețasem, intrasem într-o groapă și așteptam comanda de a doua zi. Niște șmecheri de la bucătărie nu mai veneau deloc cu marmidele să ne împartă bruma aia de ceai cu biscuiți, poate ne mai încălzeam și noi…Pe la ora zece, aterizează un avion românesc și din el coboară un general. Era înfofolit într-o pătură și țurțurii gerului se lăsaseră pe bărbia lui în jos… De-abia mai putea să mai vorbească. “Camarazi, strigă el într-o pâlnie cu vocea lui scăzută, apropiați-vă, camarazi!” Noi ne-am strâns pe lângă el să ascultăm ce ne spune. Peste tot erau căruțe, cai, tunuri, arme…Le-am lăsat, dracului să vedem ce ordine mai primim…Stăteam acolo în acea vale și nu mai știam pe ce lume trăim. “Suntem încercuiți, striga el din pâlnia lui, în-cer-cu-iți!- repeta el cu o voce care parcă ieșea dintr-o groapă plină cu vată. Într-o oră trebuie să dispărem unde vom vedea cu ochii! Am băgat o unitate de sacrificiu să facă o breșă și voi trebuie să dispăreți!” Unde dracului să dispărem, doar nu suntem fachiri ca să dispărem în neant?- ne întrebam noi. Și după câteva minute, generalul s-a urcat în avion și a decolat, spre apus, trecând peste apele învolburate ale Donului. Băiatul dumneavoastră atât a mai apucat să spună: “Eu îmi iau bobinele la spinare și trebuie să întind firul către Comnadament.” M-am uitat după el cum a plecat, l-am urmărit câțiva metri, după care s-a instalat un haos nemai văzut: întâi a căzut o bombă peste noi și l-am văzut pe Gheorghe cum l-a ridicat în sus acea bombă și din el n-au mai căzut decât bucăți de carne, mâini, un picior, capul care-i atârna pe raniță ca o brezoaie, răpusă de vânt și sângele care parcă țâșnea dintr-un mic izvor…După care au început catiușele : paca! paca! paca!- lătrau ca niște cățele înfuriate peste noi. Și s-au amestecat toate, soldați, cai, căruțe, tunuri, puști, mașini…Când am privit mai atent, Donul se înroșise de sângele nostru… Eu am avut noroc cu carul…Am apucat un cal de căpăstru și am intrat în apele Donului… Dintrodată mi-a înghețat sufletul în mine, apa era rece și m-a înfierbântat, parcă m-a trezit odată dintr-un somn adânc…M-am agățat de coama calului și am trecut înot Donul…Când am ajuns dincolo și am privit acel infern, m-am închinat la Dumnezeu și am căzut în neștire pe niște paie, la marginea unui colhoz. De acolo m-am trezit în casă la o rusoaică, îmi mângâia fața cu mâna ei catifelată și repeta: bolnoi, bolnoi…voda ...voda...( Parcă acelaşi lucru îi povestise şi Ionel al lui Duran şi acum se amestecau scenele de luptă, dar realitatea era cam aceeaşi.) Moșul se opri din citit și-și pironi privirea în cer. Începu să plângă și mai tare și să cheme păsările cerului să le arunce grăunțe… Mintea lui trecu 53
- Page 1 and 2: ION IONESCU-BUCOVU ROMAN 2012
- Page 3 and 4: PAGE 3 400 O epocă într-o carte d
- Page 5 and 6: PAGE 5 400 PARTEA INTÂI : APOCALIP
- Page 7 and 8: PAGE 7 400 1 ând venise acasă din
- Page 9 and 10: PAGE 9 400 2 omuna Râca se află c
- Page 11 and 12: PAGE 11 400 fără milă de mamă.
- Page 13 and 14: PAGE 13 400 3 upă venirea lui Ione
- Page 15 and 16: PAGE 15 400 Slatina…Ce să-l mai
- Page 17 and 18: PAGE 17 400 Venise toamna acasă, d
- Page 19 and 20: PAGE 19 400 peisaj bucolic cu o pri
- Page 21 and 22: PAGE 21 400 camera ei să se dezbra
- Page 23 and 24: PAGE 23 400 5 ăi, fraţilor,-conti
- Page 25 and 26: PAGE 25 400 ăsta nenorocit care ne
- Page 27 and 28: PAGE 27 400 -E fata părintelui Ghe
- Page 29 and 30: PAGE 29 400 7 ând venise Gigea cu
- Page 31 and 32: PAGE 31 400 care-i veneau până la
- Page 33 and 34: PAGE 33 400 într-o parte ca o brez
- Page 35 and 36: PAGE 35 400 8 upă ce veni de la bi
- Page 37 and 38: PAGE 37 400 -De ce-ai mai venit, î
- Page 39 and 40: PAGE 39 400 -Iart-o, Mielule, tată
- Page 41 and 42: PAGE 41 400 10 icu Câmpineanu veni
- Page 43 and 44: PAGE 43 400 nişte bălării, i-au
- Page 45 and 46: PAGE 45 400 bătrâne, auzindu-i-se
- Page 47 and 48: PAGE 47 400 11 a poartă la Stancu
- Page 49 and 50: PAGE 49 400 lagăr, am stat ascuns
- Page 51: PAGE 51 400 -Am pierdut o vacă!- i
- Page 55 and 56: PAGE 55 400 imaginar, urmat de o dr
- Page 57 and 58: PAGE 57 400 -La care întrebare ? -
- Page 59 and 60: PAGE 59 400 face parte dintre acei
- Page 61 and 62: PAGE 61 400 -Ia, dă-l în coa’ s
- Page 63 and 64: PAGE 63 400 -V-aduc, îi zâmbi Ioa
- Page 65 and 66: PAGE 65 400 umeri, parcă el ar fi
- Page 67 and 68: PAGE 67 400 muncitoare la apaca, o
- Page 69 and 70: PAGE 69 400 15 u Adina faptele se p
- Page 71 and 72: PAGE 71 400 După alte trei săptă
- Page 73 and 74: PAGE 73 400 chiar de Patrarh, ,,câ
- Page 75 and 76: PAGE 75 400 16 amăăă, pregăteş
- Page 77 and 78: PAGE 77 400 -…că mai bineee, con
- Page 79 and 80: PAGE 79 400 acolo la şcoală un m
- Page 81 and 82: PAGE 81 400 17 e la Bucureşti, nev
- Page 83 and 84: PAGE 83 400 şi-am luat valiza, pie
- Page 85 and 86: PAGE 85 400 italiana, lire ,monseni
- Page 87 and 88: PAGE 87 400 18 enise Paştele peste
- Page 89 and 90: PAGE 89 400 Sanda şchioapa, Păsă
- Page 91 and 92: PAGE 91 400 19 mediat după nuntă,
- Page 93 and 94: PAGE 93 400 mi-a zis : ,,Mai bine p
- Page 95 and 96: PAGE 95 400 20 mediat ce a venit di
- Page 97 and 98: PAGE 97 400 Nicu ? »- căzu între
- Page 99 and 100: PAGE 99 400 21 lie Georgescu, apati
- Page 101 and 102: PAGE 101 400 glumeţ şi le mai des
PAGE 53 400<br />
Te pui cu rusul, zicea el, care trecuse de câteva ori prin botezul focului…<br />
Așa ne-a prins a doua zi, povestindu-ne unul altuia viețile noastre. Ne<br />
băgasem de tot în mantale că ne cuprinsese frigul, aproape că înghețasem,<br />
intrasem într-o groapă și așteptam comanda de a doua zi. Niște șmecheri de<br />
la bucătărie nu mai veneau deloc cu marmidele să ne împartă bruma aia de<br />
ceai cu biscuiți, poate ne mai încălzeam și noi…Pe la ora zece, aterizează<br />
un avion românesc și din el coboară un general. Era înfofolit într-o pătură<br />
și țurțurii gerului se lăsaseră pe bărbia lui în jos… De-abia mai putea să<br />
mai vorbească. “Camarazi, strigă el într-o pâlnie cu vocea lui scăzută,<br />
apropiați-vă, camarazi!” Noi ne-am strâns pe lângă el să ascultăm ce ne<br />
spune. Peste tot erau căruțe, cai, tunuri, arme…Le-am lăsat, dracului să<br />
vedem ce ordine mai primim…Stăteam acolo în acea vale și nu mai știam pe<br />
ce lume trăim. “Suntem încercuiți, striga el din pâlnia lui, în-cer-cu-iți!-<br />
repeta el cu o voce care parcă ieșea dintr-o groapă plină cu vată. Într-o oră<br />
trebuie să dispărem unde vom vedea cu ochii! Am băgat o unitate de<br />
sacrificiu să facă o breșă și voi trebuie să dispăreți!” Unde dracului să<br />
dispărem, doar nu suntem fachiri ca să dispărem în neant?- ne întrebam<br />
noi. Și după câteva minute, generalul s-a urcat în avion și a decolat, spre<br />
apus, trecând peste apele învolburate ale Donului. Băiatul dumneavoastră<br />
atât a mai apucat să spună: “Eu îmi iau bobinele la spinare și trebuie să<br />
întind firul către Comnadament.” M-am uitat după el cum a plecat, l-am<br />
urmărit câțiva metri, după care s-a instalat un haos nemai văzut: întâi a<br />
căzut o bombă peste noi și l-am văzut pe Gheorghe cum l-a ridicat în sus<br />
acea bombă și din el n-au mai căzut decât bucăți de carne, mâini, un picior,<br />
capul care-i atârna pe raniță ca o brezoaie, răpusă de vânt și sângele care<br />
parcă țâșnea dintr-un mic izvor…După care au început catiușele : paca!<br />
paca! paca!- lătrau ca niște cățele înfuriate peste noi. Și s-au amestecat<br />
toate, soldați, cai, căruțe, tunuri, puști, mașini…Când am privit mai atent,<br />
Donul se înroșise de sângele nostru… Eu am avut noroc cu carul…Am<br />
apucat un cal de căpăstru și am intrat în apele Donului… Dintrodată mi-a<br />
înghețat sufletul în mine, apa era rece și m-a înfierbântat, parcă m-a trezit<br />
odată dintr-un somn adânc…M-am agățat de coama calului și am trecut<br />
înot Donul…Când am ajuns dincolo și am privit acel infern, m-am închinat<br />
la Dumnezeu și am căzut în neștire pe niște paie, la marginea unui colhoz.<br />
De acolo m-am trezit în casă la o rusoaică, îmi mângâia fața cu mâna ei<br />
catifelată și repeta: bolnoi, bolnoi…voda ...voda...( Parcă acelaşi lucru îi<br />
povestise şi Ionel al lui Duran şi acum se amestecau scenele de luptă, dar<br />
realitatea era cam aceeaşi.)<br />
Moșul se opri din citit și-și pironi privirea în cer. Începu să plângă și<br />
mai tare și să cheme păsările cerului să le arunce grăunțe… Mintea lui trecu<br />
53