PRIVEGHIUL-roman
PAGE 46 400 castelan din Evul Mediu, era tot numai armuri şi a luat-o în braţe, s-a căţărat cu ea pe stânci sure şi i-a arătat un castel, făcut numai din marmură şi oglinzi, în faţa lor s-a deschis o alee, pe de o parte şi pe de alta străjuiau numai statui antice, un fel de lei, castelanul a mers cu ea pe această alee şi a băgat-o în castel. ,,Aici e raiul tău”- a zis el şi a dispărut! Ea, închisă în acest castel a început să strige : ,,Ilie, Ilieee !”- credea că e răpită şi nu ştia cum să fugă şi pe unde s-o ia ; uşile şi ferestrele erau ferecate, privi pe fereastră, în vale curgea un râu, sau era un lac, pe care se plimbau bărci, un fel de gondolieri veneţieni, care cântau canţonete, i se deschideau privelişti încântătoare, poduri de marmoră, oglinda apei plină cu nuferi, statui şi lebede care pluteau printre nuferi. ,,Unde e Ilie ?”- întreba ea plângând. Auzi apoi paşi uşori. Nu ştia dacă mai e vis sau realitate. Deschise ochii şi auzi uşa scânţâind… -Adinooo !, tu aici ?- căzu glasul lui Ilie peste visul ei. -Doamneee, ce mult am dormit, zise ea, şi-i sări în braţele lui ca un copil care se bucură de venirea părinţilor. 46
PAGE 47 400 11 a poartă la Stancu Andreescu se strânsese lume multă. Milea, L şeful Postului de Poliţie, împărţea acele hârtii care aduceau veşti triste, fie cu dungă neagră, care însemnau morţi, fie cu dungă albastră, care însemnau dispăruţi ; soarta-l lovise crunt pe Stancu, avusese doi băieţi, amândoi plecaseră în război şi nu mai dădeau nici-un semn de viaţă. Majoritatea ostaşilor veniseră acasă , mulţi muriseră, şi mai mulţi fuseseră luaţi prizonieri sau erau daţi dispăruţi, numai de la ai lui nici-o veste ! Ionel al lui Duran era singurul care ştia despre Gheorghe că murise precis, dar evitase să-i spună adevărul, bătuse doar apropouri că de acolo de la Cotul Donului nu crede că a mai rămas cineva cu viaţă. Acum venise certitudinea, Milea cu hârtiile în mână îi spuse franc : « Nea Stancule, ţi-aduc două veşti triste : ,,Gheorghe-al dumutale e mort la Cotul Donului, iar Ioniţă e dat dispărut !” Lumea a tăcut, s-a făcut o linişte grea, Păuna care auzise din curte, a început să zbiere ca un animal când îl tai : ,,Aoleooo, băieţii mei, aoleooo, Doamneee, ce mă mai fac eu, Doamneee! Unde sunt băieţii mei, Doamneee… Se-auzea clopotul peste sat : banggg, banggg, banggg !,venise iarna, o amărâtă de iarnă grea, cu zăpadă şi cu viscol, Păuna cu fata lui Gheorghe-n braţe, numai de un an, o ţinea întruna , ,,aoleooo şi iar aoleooo” şi treceau spre cimitir căruţe cu morţi închipuiţi, şi femeile-i jeleau, şi fata lui Gheorghe, plângea şi ea-n scutece în braţe la Păuna, şi-o goarnă a lui Pandele cânta sinistru peste sat, ,,du-l, du-l, du-l”, era cimitirul plin de cruci noi şi de femei îngenunchiate peste mormintele reavene. Că unul din Râca venise acasă si a auzit că are cruce la cimitir şi s-a dus acolo şi-a scos-o şi-a dat cu ea în pământ înjurând pe Dumnezeu, auziţi, fraţilor, pe Dumnezeu, că nu mai există, că dacă ar exista ar face dreptate pe pământ. Și Gigea, plângând, de bucurie că e Ionel acasă, dar şi de durere că verii ei cu care se jucase-n copilărie nu mai sunt, căuta s- o potolească pe Păuna din urletul ei: ,, taci, ţaţă Păuno, taci din gură că e necazul pe toată lumea, dă-mi mie fata aia”- şi-i ia fata din braţe, tocmai când venea mă-sa, Maria, din Betegi, şi Maria a auzit povestea cu Gheorghe, a căzut jos şi a leşinat, au înviat-o cu oţet şi-au dus-o la spital. Stancu a văzut o lumină roşie în faţă şi a început să spună aiurea, a stat închis în casă toată iarna şi n-a mai scos un cuvânt, spre primăvară s-a dus în pădure şi-a făcut un pătuiag şi s-a mutat acolo, fura grâu de-acasă şi hrănea păsările cerului…Seara se întorcea acasă călare pe un măgar al lui Brăican, zicea că este Isus Hristos se-ntoarce în Ierusalim. ,,Stancule, Stancule, ţi-a luat Dumnezeu minţile- se ruga Păuna de el- dă-te jos de pe măgar că lumea a 47
- Page 1 and 2: ION IONESCU-BUCOVU ROMAN 2012
- Page 3 and 4: PAGE 3 400 O epocă într-o carte d
- Page 5 and 6: PAGE 5 400 PARTEA INTÂI : APOCALIP
- Page 7 and 8: PAGE 7 400 1 ând venise acasă din
- Page 9 and 10: PAGE 9 400 2 omuna Râca se află c
- Page 11 and 12: PAGE 11 400 fără milă de mamă.
- Page 13 and 14: PAGE 13 400 3 upă venirea lui Ione
- Page 15 and 16: PAGE 15 400 Slatina…Ce să-l mai
- Page 17 and 18: PAGE 17 400 Venise toamna acasă, d
- Page 19 and 20: PAGE 19 400 peisaj bucolic cu o pri
- Page 21 and 22: PAGE 21 400 camera ei să se dezbra
- Page 23 and 24: PAGE 23 400 5 ăi, fraţilor,-conti
- Page 25 and 26: PAGE 25 400 ăsta nenorocit care ne
- Page 27 and 28: PAGE 27 400 -E fata părintelui Ghe
- Page 29 and 30: PAGE 29 400 7 ând venise Gigea cu
- Page 31 and 32: PAGE 31 400 care-i veneau până la
- Page 33 and 34: PAGE 33 400 într-o parte ca o brez
- Page 35 and 36: PAGE 35 400 8 upă ce veni de la bi
- Page 37 and 38: PAGE 37 400 -De ce-ai mai venit, î
- Page 39 and 40: PAGE 39 400 -Iart-o, Mielule, tată
- Page 41 and 42: PAGE 41 400 10 icu Câmpineanu veni
- Page 43 and 44: PAGE 43 400 nişte bălării, i-au
- Page 45: PAGE 45 400 bătrâne, auzindu-i-se
- Page 49 and 50: PAGE 49 400 lagăr, am stat ascuns
- Page 51 and 52: PAGE 51 400 -Am pierdut o vacă!- i
- Page 53 and 54: PAGE 53 400 Te pui cu rusul, zicea
- Page 55 and 56: PAGE 55 400 imaginar, urmat de o dr
- Page 57 and 58: PAGE 57 400 -La care întrebare ? -
- Page 59 and 60: PAGE 59 400 face parte dintre acei
- Page 61 and 62: PAGE 61 400 -Ia, dă-l în coa’ s
- Page 63 and 64: PAGE 63 400 -V-aduc, îi zâmbi Ioa
- Page 65 and 66: PAGE 65 400 umeri, parcă el ar fi
- Page 67 and 68: PAGE 67 400 muncitoare la apaca, o
- Page 69 and 70: PAGE 69 400 15 u Adina faptele se p
- Page 71 and 72: PAGE 71 400 După alte trei săptă
- Page 73 and 74: PAGE 73 400 chiar de Patrarh, ,,câ
- Page 75 and 76: PAGE 75 400 16 amăăă, pregăteş
- Page 77 and 78: PAGE 77 400 -…că mai bineee, con
- Page 79 and 80: PAGE 79 400 acolo la şcoală un m
- Page 81 and 82: PAGE 81 400 17 e la Bucureşti, nev
- Page 83 and 84: PAGE 83 400 şi-am luat valiza, pie
- Page 85 and 86: PAGE 85 400 italiana, lire ,monseni
- Page 87 and 88: PAGE 87 400 18 enise Paştele peste
- Page 89 and 90: PAGE 89 400 Sanda şchioapa, Păsă
- Page 91 and 92: PAGE 91 400 19 mediat după nuntă,
- Page 93 and 94: PAGE 93 400 mi-a zis : ,,Mai bine p
- Page 95 and 96: PAGE 95 400 20 mediat ce a venit di
PAGE 47 400<br />
11<br />
a poartă la Stancu Andreescu se strânsese lume multă. Milea,<br />
L<br />
şeful Postului de Poliţie, împărţea acele hârtii care aduceau<br />
veşti triste, fie cu dungă neagră, care însemnau morţi, fie cu<br />
dungă albastră, care însemnau dispăruţi ; soarta-l lovise crunt<br />
pe Stancu, avusese doi băieţi, amândoi plecaseră în război şi nu mai dădeau<br />
nici-un semn de viaţă. Majoritatea ostaşilor veniseră acasă , mulţi muriseră,<br />
şi mai mulţi fuseseră luaţi prizonieri sau erau daţi dispăruţi, numai de la ai<br />
lui nici-o veste ! Ionel al lui Duran era singurul care ştia despre Gheorghe că<br />
murise precis, dar evitase să-i spună adevărul, bătuse doar apropouri că de<br />
acolo de la Cotul Donului nu crede că a mai rămas cineva cu viaţă. Acum<br />
venise certitudinea, Milea cu hârtiile în mână îi spuse franc : « Nea<br />
Stancule, ţi-aduc două veşti triste : ,,Gheorghe-al dumutale e mort la Cotul<br />
Donului, iar Ioniţă e dat dispărut !” Lumea a tăcut, s-a făcut o linişte grea,<br />
Păuna care auzise din curte, a început să zbiere ca un animal când îl tai :<br />
,,Aoleooo, băieţii mei, aoleooo, Doamneee, ce mă mai fac eu,<br />
Doamneee! Unde sunt băieţii mei, Doamneee… Se-auzea clopotul peste<br />
sat : banggg, banggg, banggg !,venise iarna, o amărâtă de iarnă grea, cu<br />
zăpadă şi cu viscol, Păuna cu fata lui Gheorghe-n braţe, numai de un an, o<br />
ţinea întruna , ,,aoleooo şi iar aoleooo” şi treceau spre cimitir căruţe cu morţi<br />
închipuiţi, şi femeile-i jeleau, şi fata lui Gheorghe, plângea şi ea-n scutece în<br />
braţe la Păuna, şi-o goarnă a lui Pandele cânta sinistru peste sat, ,,du-l, du-l,<br />
du-l”, era cimitirul plin de cruci noi şi de femei îngenunchiate peste<br />
mormintele reavene. Că unul din Râca venise acasă si a auzit că are cruce la<br />
cimitir şi s-a dus acolo şi-a scos-o şi-a dat cu ea în pământ înjurând pe<br />
Dumnezeu, auziţi, fraţilor, pe Dumnezeu, că nu mai există, că dacă ar exista<br />
ar face dreptate pe pământ. Și Gigea, plângând, de bucurie că e Ionel acasă,<br />
dar şi de durere că verii ei cu care se jucase-n copilărie nu mai sunt, căuta s-<br />
o potolească pe Păuna din urletul ei: ,, taci, ţaţă Păuno, taci din gură că e<br />
necazul pe toată lumea, dă-mi mie fata aia”- şi-i ia fata din braţe, tocmai<br />
când venea mă-sa, Maria, din Betegi, şi Maria a auzit povestea cu Gheorghe,<br />
a căzut jos şi a leşinat, au înviat-o cu oţet şi-au dus-o la spital. Stancu a<br />
văzut o lumină roşie în faţă şi a început să spună aiurea, a stat închis în casă<br />
toată iarna şi n-a mai scos un cuvânt, spre primăvară s-a dus în pădure şi-a<br />
făcut un pătuiag şi s-a mutat acolo, fura grâu de-acasă şi hrănea păsările<br />
cerului…Seara se întorcea acasă călare pe un măgar al lui Brăican, zicea că<br />
este Isus Hristos se-ntoarce în Ierusalim. ,,Stancule, Stancule, ţi-a luat<br />
Dumnezeu minţile- se ruga Păuna de el- dă-te jos de pe măgar că lumea a<br />
47