PRIVEGHIUL-roman

PAGE 46 400
castelan din Evul Mediu, era tot numai armuri şi a luat-o în braţe, s-a căţărat
cu ea pe stânci sure şi i-a arătat un castel, făcut numai din marmură şi
oglinzi, în faţa lor s-a deschis o alee, pe de o parte şi pe de alta străjuiau
numai statui antice, un fel de lei, castelanul a mers cu ea pe această alee şi a
băgat-o în castel. ,,Aici e raiul tău”- a zis el şi a dispărut! Ea, închisă în acest
castel a început să strige : ,,Ilie, Ilieee !”- credea că e răpită şi nu ştia cum să
fugă şi pe unde s-o ia ; uşile şi ferestrele erau ferecate, privi pe fereastră, în
vale curgea un râu, sau era un lac, pe care se plimbau bărci, un fel de
gondolieri veneţieni, care cântau canţonete, i se deschideau privelişti
încântătoare, poduri de marmoră, oglinda apei plină cu nuferi, statui şi
lebede care pluteau printre nuferi. ,,Unde e Ilie ?”- întreba ea plângând. Auzi
apoi paşi uşori. Nu ştia dacă mai e vis sau realitate. Deschise ochii şi auzi
uşa scânţâind…
-Adinooo !, tu aici ?- căzu glasul lui Ilie peste visul ei.
-Doamneee, ce mult am dormit, zise ea, şi-i sări în braţele lui ca un
copil care se bucură de venirea părinţilor.
46