PRIVEGHIUL-roman

PAGE 45 400
bătrâne, auzindu-i-se decât roţile cu zgomotul lor şi noaptea, sfeşnic bun,
care se sfătuia cu fata. O să-i spună adevărul că ai ei vor s-o căsătorească cu
Nicu Câmpineanu. ,,Bine, bine o s-o întrebe Ilie, dar tu ce hotărâre vei
lua ?” ,, Eu vreau să rămân cu tine, Ilie !”- îi va răspunde ea. A mers toată
noaptea şi-apoi trenul a lăsat-o într-o gară pustie, nu tu căruţă, nu tu nimic.
O vale înconjurată de munţi şi ceaţă cât vezi cu ochii :
-Nu vă supăraţi, se adresă ea unei femei în vârstă, care apăruse pe
peron, vreu să merg şi eu la Şomcuţa şi nu ştiu pe unde s-o iau !
-Tulaiii, Domneee,- slobozi femeia-io-te c-am găsit pe cine trebuia, d-
apăi ş-io merg acolo, drăguţă, ce ghine-mi pare că merem împreună !
Îi plăcu aşa de mult vorba femeii încât o îndrăgi din prima clipă.
-Şi mă rog, ce cauţi, tălică, pe la noi, că după glas parcă n-ai fi din
partea locului ?
-Merg la o rudă care este învăţător acolo, minţi ea.
-O fi dascălul cel nou, fata mea! Şi, mă rog, ce rudă eşti tălică cu el, de
te-apucă doru aşa mintenaş? Sau oi fi vre-o drăguţă ?- glumi femeia.
-Nu chiar drăguţă, suntem un fel de prieteni, ne-avem dragi de mult şi
mi s-a făcut dor de el !
-Dragostea, maică,-i ca boala, când te-apucă, iei câmpii ! Că şi eu om
fost tinerică şi-am iubit un cocon din sat, dar…n-a fost să hie…Uite, vezi
tălică, drumul ista? O ţii drept- schimbă femeia vorba- meri aşe pe marginea
satului până dai de casa Oleanei, şi-acolo strigi la poartă. Acolo şi-a găsit el
gazdă, la Oleana.
Gazda lui Ilie era la marginea satului, sub un dâmb de deal, o casă
bătrânească, şindriluită cu uluci de lemn, cu două odăi, pitită după nişte
paltini bătrâni. Ieşi o femeie bătrână la poartă şi-o înrtebă pe cine caută.
Fata încurcată îi răspunse că pe noul învăţător, Ilie Georgescu.
-Hai în casă, maica mea, că domnu’învăţător îi la şcală, vine la prânz,
când dă drumu’ la copii ! Tălică oi fi vreun neam de-al lui ? Uite, asta e
camera lui, aşteaptă-l aici până vine. Eu am să mă duc la oi că le-avem
tocmai în Delul Cucului.
-Bine ,tanti,- zise Adina- bucuroasă c-o scuteşte de alte răspunsuri,
aveţi toată-ncrederea !
În cameră era un pat tabliu, o laviţă, câteva tablouri pe pereţi, lângă
fereastră o măsuţă cu fotografia ei pusă în mijloc, lângă care era o
crizantemă, ruptă proaspăt din grădiniţă. Nu ştia ce să facă, intrase în
intimitatea unui bărbat şi se simţea jenată, vru să iasă afară, dar era tare
obosită, nu dormise toată noaptea. Se va culca şi va dormi. Şi visă un vis.
Era cu Ilie la munte şi el s-a împiedicat şi a căzut într-un hău. Ea îl striga cât
putea : ,,Ilie, Ilieee !” Dar Ilie n-a mai răspuns… A apărut în faţa ei un
45