PRIVEGHIUL-roman

PAGE 43 400
nişte bălării, i-au dat două zeci şi cinci de curele la spate, l-au legat fedeleş,
şi-au făcut nevoile pe el şi au plecat. ,,Altă dată, când te vom ruga, să ne
faci tedeumul pentru martiri, să știi despre ce e vorba, bestie !”- a strigat la
el Ilie al lui Tănase care era un legionar înfocat. L-a recunoscut după glas.
Cu două săptămâni înainte venise la biserică cu cămaşa aia a lui verde,
îmbăcat în nişte pantaloni bufanţi şi încălţat cu cisme bilgher şi-l rugase pe
popa să facă o slujbă în cinstea camarazilor morţi. Părintele îl refuzase, îi
spusese că el nu face slujbe la cheremul oricui. Acei copii alertaseră toată
hora şi-au fugit toţi să vadă nenorocirea. L-au găsit pe bietul preot aproape
mort, l-au desfăcut şi l-au dus acasă pe braţe. Pe marginea alaiului Ion
Bratu, cu o biblie soioasă în mâini, tremura de mânie şi cânta din versetele
lui Solomon : ,,… când drepţii domnesc- îngâna el- se bucură şi poporul, şi
când stăpânesc cei fără de lege, poporul suspină… cutreieraţi uliţele
Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi
găsi vreun om, măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută
adevărul?…cum adică să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? …fiii tăi m-au
părăsit şi se jură pe Dumnezei care n-au fiinţă, eu i-am săturat iar ei au
făcut desfrânare, ei sunt cai îngrăşaţi şi fiecare din ei nechează după femeia
aproapelui său…M-aţi părăsit pe mine şi slujiţi Dumnezei străini, fugiţi, fiii
lui Veniamin, fugiţi din cetate, trâmbiţaţi cu trâmbiţa în Tecoa şi daţi
semne prin focuri la Bethacherem, că iată se iveşte la miazănoapte o
nenorocire care loveşte pe semenii noştri şi-i sluţeşte şi-i urâţeşte să treacă
la legea lor scârboasă şi ne omoară credinţa şi pe popi şi ne siluiesc
fecioarele şi ne batjocoresc mamele…”
- Ce nenorocire o fi proorocind ăsta, se întrebau femeile.
-Taci, fa, tu nu vezi că vorbeşte de pe lumea-ailaltă…
Popa însă bucuros că este băgat în semă de boieroaică, se duse cu
urechea lângă ea;
- Îţi ascult cu plăcere , cocoană, cuvântul, dar să nu fie de rău…
-Cum să fie de lău, pălinte, vleau să-l însol pe Nicu meu şi ne-am
gândit la Adina dumitale…
-Eu n-am nici-o obiecţie ,cocoană, mă simt chiar măgulit , dar să vedem
ce zic copiii, şi-apoi fata mea mai are ceva timp până termină, dacă
domnu’Nicu o vrea aşa, de…şi-apoi nu-i sânge din sângele meu, cine ştie ce
sămânţă o fi şi mă face de ruşine…
-Nici-o glijă că e clescută bine, cu cledinţă -n Dumnezeu…
-Şi-apoi, cocoană, noi am fost oameni săraci, n-avem cine ştie ce avere
să-i punem în căruţă ...
-Nu te-apucă nimeni de avele, nu vezi azi cum sunt timpulili, legionalii
stligă omu şi pogonu ial comuniştii ne bagă la cohoz…Mai eşti sigul azi pe
43