PRIVEGHIUL-roman

PAGE 398 400
înconjurul judeţului şi chiar al ţării. Rudele şi satul le-a făcut o
înmormântare frumoasă. Neluţu, cu şcoala, a organizat funeraliile şi a vorbit
despre activitatea lor didactică. Învăţătoarea, doamna Marcela, cum îi
ziceau oamenii, neavând copii, îşi dedicase toată viaţa muncii la catedră,
dăduse generaţii de elevi bine pregătiţi şi acum tot satul o plângea…
Peniţă Atanasiu, alt învăţător, murise şi el decurând, o cam luase razna
în ultimul timp, voia să recupereze nişte pământuri pentru care nu avea
acte, luate ilegal la reforma din 1945, când fusese cu Ilie Georgescu
preşedintele reformei în satul Bucov şi acum se supărase atât de tare că
făcuse un infarct şi într-o săptămână s-a curăţat. Soţia lui, Tanţa, căutase să-l
tempereze toată viaţa, având un echilibru demn de invidiat, îl scăpase din
multe încurcături, mai ales că el îşi dădea drumul la gură şi vorbea vrute şi
nevrute despre partid şi despre iubitul nostru conducător. Murise şi
Alexandru Ion, alt învăţător care predase toată viaţa matematica, în lipsă de
profesor calificat. Ăsta era pus pe glume ; pe când era directoare soţia lui
Crivăţescu, o naivă, îi prindea broaşte sau păsărici şi i le băga în geantă s-o
sperie. Aia , când căuta ceva în geantă, se trezea cu păsărica zburând prin
cancelarie. Toţi colegii râdeau de se tăvăleau pe jos şi ea în naivitatea ei
zicea : « Asta numai Alexandru Ion mi-a făcut-o, lasă-l că-l aranjez eu la
partid ! » « Ce-o să-i faci, fa, ce-o să-i faci – glumea Peniţă cu ea- de unde
ştii tu că ţi-a făcut-o ăla ? » Se dusese odată şi la judeţ să-l reclame şi
secretarul-prim o luase-n râs : « Fugi, femeie de-aci, de păsăricele
dumnitale stăm noi acum, cadre didactice ce vă aflaţi, vă ţineţi de-aşa
prostii ! »
Toate acestea rămăseseră doar amintiri, din generaţia lor mai trăia doar
Ilie Georgescu care-şi pregătea şi el sfârşitul. Acum se primeniseră
generaţiile, veniseră la şcoală profesori tineri, calificaţi, cu dragoste de
muncă. Se formase un colectiv bine închegat din care numai Ilarie Ivan
făcea notă discordantă ; ştiind ce canalie e, îl izolaseră toţi, îl evitau ca pe un
proscris !…
398