PRIVEGHIUL-roman

PAGE 395 400
învăţătorului Tache Dumitrescu cum s-au îmbătat toţi nebunii din sat,
sărăcanii, în 1907 la cârciumă la Mărchidan şi-au plecat peste moşiile
boierilor Guma de la Silişte şi Pelticaru de la Izvor să le dea foc…
- Şi atunci pe cine să mai credem ?- îl întreba Neluţu, ascultând cu
interes argumentele lui.
Ilie Georgesu îmbătrânise mult, era o minune că mai trăieşte, îşi lăsase
o barbă de patriarh şi ieşa rar din casă. La această vârstă se gospodărea
singur, totuşi : îşi făcea mâncare, îşi spăla, îşi făcea baie săptămânal şi-şi
mai lucra şi grădina de zarzavat din faţa casei care era un model pentru toată
comuna. Sera se ducea în casă, asculta telejurnalul de seară şi apoi se apuca
de citit. Cititul îl salva pe el de lungile nopţi de iarnă când romatismul da
iama prin tot corpul. Avea fotografia Adinei pe masă, o ţinea ca pe-o icoană
şi vorbea adesea cu ea. Lângă fotografie ţinea un jurnal al Adinei pe care-l
descoperise în lada ei de zestre când îi căutase hainele de înmormântare.
Avea în el un optimism ponderat, rar de găsit la alţi oameni de seama lui.
-Te întrebi pe cine să mai credem ? Propria noastră conştiinţă ! Tu nu
vezi câţi măgari s-au ridicat după Revoluţie ? O plevuşcă de oameni care deabia
au aşteptat să-l omoare pe Ceauşescu ca să-i ia ei locul…Societatea
noastră, domnule Neluţu, e bolnavă…S-au răsturnat valorile, arată-mi mie
un singur intelectual pus în frunte ţării ! Oamenii se pot manipula foarte
uşor…Eu l-am întâlnit pe Coposu în puşcărie şi-i cunoşteam valoarea lui.
Vezi ce-au făcut din el ? Şi să-ţi mai spun ceva : m-au chemat în 90 să-mi
dea pământul de la IAS al meu şi al fostei moşierese Câmpineanca, crezând
că-i rămăsese ca zestre Adinei. Şi ştii ce le-am spus : ,,Domnilor, eu n-am
nici copii, nici rude, daţi pământ amărâţilor care n-au nici un petec !” Şi
uite-te şi dumneata ce-au făcut, pământul cel mai bun din Luncă l-au luat ei
şi l-au împărţit, ăştia sunt oamenii noştri! Aşa s-a întâmplat şi cu reforma
din 1918 cu Fagii, am acte din acel timp de la judecătoria Turnu din care se
vede că nici în 1920 nu se terminase vrajba dintre ei, şi atunci se judecau
ţăranii noştri cu moşiereasa de la Izvor. Nu mai vorbim de reforma din 1945
care a pricopsit vreo câţiva proşti, dar nici aceştia n-au avut parte de el c-a
venit colectivizarea… Istoria trebuie citită printre rânduri ca şi viaţa,
domnule Neluţu…
-Cu istoria sunt de acord, dar cu viaţa…- dădu Neluţu din cap că n-ar fi
de acord ca şi viaţa să fie citită printre rânduri…O viaţă avem şi dacă o
citim şi pe asta printre rânduri atunci cu ce dracului ne mai alegem ?
-Păi dumneata eşti profesor de română, îl cunoşti şi pe Carageale şi pe
Eminescu ; sufletul românului se zbate între cele două ipostaze…între cei
doi poli…Ne-aprindem şi ne stingem repede ca nişte lumânări în care suflă
vântul.
395