PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 390 400 pe-acasă şi se luase la ceartă cu ai lui că tot comuniştii or să iasă în alegeri : ,, S-au deghizat, domnule, au luat alte forme mai sofisticate, le explica el, şi securiştii şi comuniştii, a doua linie, s-au organizat în mafii, au mafii locale şi centrale şi se-ajută unii pe alţii să se împingă în faţă ; tot ei vor câştiga alegerile ! Oamenii, domnule, au rămas cu sechelele comuniste şi cu nostalgia intangibilităţii şefului, a nostalgiei după partidul unic…Ăştia sunt inteligenţi, domnule, mizează pe inconştienţa colectivă a maselor şi-i mint cu sloganuri ca Noi nu ne vindem ţara ! sau Noi muncim, nu gândim !” ,,Ia ascultă, bă, îl luă taică-său la rost, ai venit aici să faci învăţământ politic cu noi ? Lasă că ştim noi prin ce-am trecut…” ,,Nu, domnule, eu o repet pentru toţi tâmpiţii de pe pământ, poate le intră şi lor în cap ! Ia povesteşte, domnule, se adresă el lui taică-său ce-ai păţit ; cum te-au luat ăia acolo la judeţeana de partid când te-au dat afară din primărie ! ” ,,Cum să mă ia, începu Victor, intrând în pielea primului secretar de partid : zice ,, Tovule x, ia să ne spui dumneata dacă cumnatul ăla al dumitale ascultă Europa Liberă ?”- era vorba despre cumnatul lui, Neluţu, profesorul…Nu ştiu, tovarăşe secretar, de unde să ştiu eu ce face omul în casa lui…” ,,Păi asta e, că noi ştim !”-zice el. ,,Atunci mergem mai departe : a fost sau n-a fost tatăl dumitale primar pe timpul legionarilor ?” ,,N-a fost pe timpul legionarilor, ci pe timpul ţărăniştilor !” ,,Haa, haa,ha !- se bucură el- ce mi-s ţărăniştii, ce mi-s legionarii…” ,,Asta v-am spus-o de când mi s-a făcut dosarul de primar !- îi replic eu. ,,Da, dar între timp organilii noastre au mai cercetat !” ,,Au cercetat pe dracu ! A găsit ţârcomnicul ăla pe care l-aţi pus contabil prin arhiva primăriei dosarul de pe timpuri şi, ca să se răzbune pe mine, a venit cu el la dumneavoastră ! Eu ştiu că legionarii l-au dat afară din primărie, aşa cum faceţi dumneavoastră cu mine acum !” ,,Noi, tovule, zice el calm, reparăm o greşeală ! Şi vezi că ne cam răspunzi în zeflemea !”. Şi eu am tăcut. Parcă-l văd pe unul Udrea, o namilă de om prost ca o cismă, care lucra la cadre că se scoală şi citeşte referatul cum că ,, noi, organilii am cercetat şi-am constatat şi supunem discuţiei comitetului judeţean de partid…că tovul a făcut şi a dres, socru-său, adică Ionel al lui Duran, a fost sergent de stradă pe timpul lui Antonescu, că are o nepoată fugită în RFG, ca şef de cadre el dispune, propune, dracu mai ştie ce face, ca tovul să fie eliberat din funcţia de primar…” Iau şi eu cuvântul şi le zic : unu, nu eu m-am pus primar, ci dumneavostră m-aţi numit, doi, eu nu mor de foame, am o meserie, trec la ea şi mi-o fac cinstit ! După Revoluţie m-am întâlnit cu Udrea ăla prin Piteşti, mergea şi se uita ca iepurile în toate părţile, cred că-l scoseseră la pensie că parcă era un amărât, m-am dus şi eu şi l-am scuipat drept în faţă, ptiuuu ! şi el a scos batista şi a început să se şteargă tremurând. ,,Nu eu am 390

PAGE 391 400 fost vinovatul, domnule, al dracului acum vorbea cu domnule, ordinul era foarte de sus, zice. Ştiu, îi replic eu, tu ai fost unealta, aşa au ajuns comuniştii la putere cu unelte ; unealtă a fost şi Dej, unealtă a fost şi Ana Pauker, unealtă a fost şi Petru Groza, uneltă a fost şi Împuşcatu, Nero-ăsta nenorocitul care adusese ţara în sapă de lemn !” ,,Şi bag mâna-n foc, zice fi-so, că acum la alegeri toţi o să fiţi nişte unelte şi-o să puneţi ştampila pe Zâmbăreţul ăla de la televizor !” Acum Victor Popa umbla cu o capră de măsurat pe câmp cu comisia după el şi împărţea pământul ţăranilor. Toate cele întâmplate decurând lăsaseră răni adânci în sufletul lui şi se îmbolnăvise de inimă. Se încălţase cu nişte cisme de cauciuc şi lua tarlalele la rând şi măsura pământul cu ţăranii după el să-l împartă fiecăruia după cum scria în registrul agricol şi în cererile lor lăsate la ceape. Oamenii se certau, nu mai ştiau care sunt vechile răzoare, fiecare căuta să ia cât mai mult pământ şi unii rămâneau fără făşia lor care-o avuseseseră pe timpuri. ,,Nu rămâne nimeni fără pământ, striga el, staţi liniştiţi c-o să primiţi fiecare tarlaua voastră !” Iarna era ploioasă şi nu căzuse nici un pic de zăpadă, celăpăiau prin clisa de noroi de dimineaţa până seara târziu şi se închinau că ce minune o mai fi şi asta să le dea pământurile înapoi. ,,Uite că Dumnezeu mai face şi minuni !”- ziceau ei bucurându-se, după comisie. ,,Cine mai credea că se duce de râpă socialismul ?”- se întreba retoric un proaspăt bucureştean carel avusese pe taică-său chiabur şi acum nu mai ştia care erau locurile lui. ,,Bă, tată, le explica altul, un bătrânel de vreo optzeci de ani, nu vă bucuraţi, că n- avem cu ce-l munci ! Înainte aveam boii şi căruţele noastre, acum ce punem la jug ? O să-l dăm singuri înapoi c-o să rămâie pârloage pe câmp !” ,,Lasă-l acolo, să-l ştiu eu că-i al meu !”- îi răspundea altul. ,,Poate-l vindem şi luăm şi noi un ban pe el…” ,,Şi noi cu ce mai trăim, mă ?” ,,Or să se nască iar boierii să ne cumpere pământul şi noi să le fim slugi !” Victor Popa avea mulţumirea sufletească că se face o mare dreptate ţăranului. Când se făcuse colectivizarea, luase şi el parte la acele comisii, tocmai în anul acela terminase şcoala agricolă şi fusese repartizat la Sfatul popular ca agronom care răspundea cu registrul agricol. Cunoştea toate dramele prin care trecuseră aceşti ţărani când îşi pierduseră bucăţica lor de pământ. Cei mai bătrâni dintre ei se duseseră, rămăseseră copii lor care se luptau să-şi câştige drepturile. Mulţi dintre ei veniseră de la oraş şi aveau de gând să-şi statornicească iar viaţa în sat, cu bruma de leafă pe care o luau nu puteau să facă faţă cheltuielilor care se cereau acolo. Se măriseră chiriile, se scumpise căldura, apa caldă, alimentele…Acum se trecuse la economia de piaţă şi-o luaseră toate razna…. 391

PAGE 391 400<br />

fost vinovatul, domnule, al dracului acum vorbea cu domnule, ordinul era<br />

foarte de sus, zice. Ştiu, îi replic eu, tu ai fost unealta, aşa au ajuns<br />

comuniştii la putere cu unelte ; unealtă a fost şi Dej, unealtă a fost şi Ana<br />

Pauker, unealtă a fost şi Petru Groza, uneltă a fost şi Împuşcatu, Nero-ăsta<br />

nenorocitul care adusese ţara în sapă de lemn !”<br />

,,Şi bag mâna-n foc, zice fi-so, că acum la alegeri toţi o să fiţi nişte<br />

unelte şi-o să puneţi ştampila pe Zâmbăreţul ăla de la televizor !”<br />

Acum Victor Popa umbla cu o capră de măsurat pe câmp cu comisia<br />

după el şi împărţea pământul ţăranilor. Toate cele întâmplate decurând<br />

lăsaseră răni adânci în sufletul lui şi se îmbolnăvise de inimă. Se încălţase cu<br />

nişte cisme de cauciuc şi lua tarlalele la rând şi măsura pământul cu ţăranii<br />

după el să-l împartă fiecăruia după cum scria în registrul agricol şi în<br />

cererile lor lăsate la ceape. Oamenii se certau, nu mai ştiau care sunt vechile<br />

răzoare, fiecare căuta să ia cât mai mult pământ şi unii rămâneau fără făşia<br />

lor care-o avuseseseră pe timpuri. ,,Nu rămâne nimeni fără pământ, striga el,<br />

staţi liniştiţi c-o să primiţi fiecare tarlaua voastră !”<br />

Iarna era ploioasă şi nu căzuse nici un pic de zăpadă, celăpăiau prin<br />

clisa de noroi de dimineaţa până seara târziu şi se închinau că ce minune o<br />

mai fi şi asta să le dea pământurile înapoi. ,,Uite că Dumnezeu mai face şi<br />

minuni !”- ziceau ei bucurându-se, după comisie. ,,Cine mai credea că se<br />

duce de râpă socialismul ?”- se întreba retoric un proaspăt bucureştean carel<br />

avusese pe taică-său chiabur şi acum nu mai ştia care erau locurile lui. ,,Bă,<br />

tată, le explica altul, un bătrânel de vreo optzeci de ani, nu vă bucuraţi, că n-<br />

avem cu ce-l munci ! Înainte aveam boii şi căruţele noastre, acum ce punem<br />

la jug ? O să-l dăm singuri înapoi c-o să rămâie pârloage pe câmp !” ,,Lasă-l<br />

acolo, să-l ştiu eu că-i al meu !”- îi răspundea altul. ,,Poate-l vindem şi luăm<br />

şi noi un ban pe el…” ,,Şi noi cu ce mai trăim, mă ?” ,,Or să se nască iar<br />

boierii să ne cumpere pământul şi noi să le fim slugi !”<br />

Victor Popa avea mulţumirea sufletească că se face o mare dreptate<br />

ţăranului. Când se făcuse colectivizarea, luase şi el parte la acele comisii,<br />

tocmai în anul acela terminase şcoala agricolă şi fusese repartizat la Sfatul<br />

popular ca agronom care răspundea cu registrul agricol. Cunoştea toate<br />

dramele prin care trecuseră aceşti ţărani când îşi pierduseră bucăţica lor de<br />

pământ. Cei mai bătrâni dintre ei se duseseră, rămăseseră copii lor care se<br />

luptau să-şi câştige drepturile. Mulţi dintre ei veniseră de la oraş şi aveau de<br />

gând să-şi statornicească iar viaţa în sat, cu bruma de leafă pe care o luau nu<br />

puteau să facă faţă cheltuielilor care se cereau acolo. Se măriseră chiriile, se<br />

scumpise căldura, apa caldă, alimentele…Acum se trecuse la economia de<br />

piaţă şi-o luaseră toate razna….<br />

391

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!