PRIVEGHIUL-roman
PAGE 390 400 pe-acasă şi se luase la ceartă cu ai lui că tot comuniştii or să iasă în alegeri : ,, S-au deghizat, domnule, au luat alte forme mai sofisticate, le explica el, şi securiştii şi comuniştii, a doua linie, s-au organizat în mafii, au mafii locale şi centrale şi se-ajută unii pe alţii să se împingă în faţă ; tot ei vor câştiga alegerile ! Oamenii, domnule, au rămas cu sechelele comuniste şi cu nostalgia intangibilităţii şefului, a nostalgiei după partidul unic…Ăştia sunt inteligenţi, domnule, mizează pe inconştienţa colectivă a maselor şi-i mint cu sloganuri ca Noi nu ne vindem ţara ! sau Noi muncim, nu gândim !” ,,Ia ascultă, bă, îl luă taică-său la rost, ai venit aici să faci învăţământ politic cu noi ? Lasă că ştim noi prin ce-am trecut…” ,,Nu, domnule, eu o repet pentru toţi tâmpiţii de pe pământ, poate le intră şi lor în cap ! Ia povesteşte, domnule, se adresă el lui taică-său ce-ai păţit ; cum te-au luat ăia acolo la judeţeana de partid când te-au dat afară din primărie ! ” ,,Cum să mă ia, începu Victor, intrând în pielea primului secretar de partid : zice ,, Tovule x, ia să ne spui dumneata dacă cumnatul ăla al dumitale ascultă Europa Liberă ?”- era vorba despre cumnatul lui, Neluţu, profesorul…Nu ştiu, tovarăşe secretar, de unde să ştiu eu ce face omul în casa lui…” ,,Păi asta e, că noi ştim !”-zice el. ,,Atunci mergem mai departe : a fost sau n-a fost tatăl dumitale primar pe timpul legionarilor ?” ,,N-a fost pe timpul legionarilor, ci pe timpul ţărăniştilor !” ,,Haa, haa,ha !- se bucură el- ce mi-s ţărăniştii, ce mi-s legionarii…” ,,Asta v-am spus-o de când mi s-a făcut dosarul de primar !- îi replic eu. ,,Da, dar între timp organilii noastre au mai cercetat !” ,,Au cercetat pe dracu ! A găsit ţârcomnicul ăla pe care l-aţi pus contabil prin arhiva primăriei dosarul de pe timpuri şi, ca să se răzbune pe mine, a venit cu el la dumneavoastră ! Eu ştiu că legionarii l-au dat afară din primărie, aşa cum faceţi dumneavoastră cu mine acum !” ,,Noi, tovule, zice el calm, reparăm o greşeală ! Şi vezi că ne cam răspunzi în zeflemea !”. Şi eu am tăcut. Parcă-l văd pe unul Udrea, o namilă de om prost ca o cismă, care lucra la cadre că se scoală şi citeşte referatul cum că ,, noi, organilii am cercetat şi-am constatat şi supunem discuţiei comitetului judeţean de partid…că tovul a făcut şi a dres, socru-său, adică Ionel al lui Duran, a fost sergent de stradă pe timpul lui Antonescu, că are o nepoată fugită în RFG, ca şef de cadre el dispune, propune, dracu mai ştie ce face, ca tovul să fie eliberat din funcţia de primar…” Iau şi eu cuvântul şi le zic : unu, nu eu m-am pus primar, ci dumneavostră m-aţi numit, doi, eu nu mor de foame, am o meserie, trec la ea şi mi-o fac cinstit ! După Revoluţie m-am întâlnit cu Udrea ăla prin Piteşti, mergea şi se uita ca iepurile în toate părţile, cred că-l scoseseră la pensie că parcă era un amărât, m-am dus şi eu şi l-am scuipat drept în faţă, ptiuuu ! şi el a scos batista şi a început să se şteargă tremurând. ,,Nu eu am 390
PAGE 391 400 fost vinovatul, domnule, al dracului acum vorbea cu domnule, ordinul era foarte de sus, zice. Ştiu, îi replic eu, tu ai fost unealta, aşa au ajuns comuniştii la putere cu unelte ; unealtă a fost şi Dej, unealtă a fost şi Ana Pauker, unealtă a fost şi Petru Groza, uneltă a fost şi Împuşcatu, Nero-ăsta nenorocitul care adusese ţara în sapă de lemn !” ,,Şi bag mâna-n foc, zice fi-so, că acum la alegeri toţi o să fiţi nişte unelte şi-o să puneţi ştampila pe Zâmbăreţul ăla de la televizor !” Acum Victor Popa umbla cu o capră de măsurat pe câmp cu comisia după el şi împărţea pământul ţăranilor. Toate cele întâmplate decurând lăsaseră răni adânci în sufletul lui şi se îmbolnăvise de inimă. Se încălţase cu nişte cisme de cauciuc şi lua tarlalele la rând şi măsura pământul cu ţăranii după el să-l împartă fiecăruia după cum scria în registrul agricol şi în cererile lor lăsate la ceape. Oamenii se certau, nu mai ştiau care sunt vechile răzoare, fiecare căuta să ia cât mai mult pământ şi unii rămâneau fără făşia lor care-o avuseseseră pe timpuri. ,,Nu rămâne nimeni fără pământ, striga el, staţi liniştiţi c-o să primiţi fiecare tarlaua voastră !” Iarna era ploioasă şi nu căzuse nici un pic de zăpadă, celăpăiau prin clisa de noroi de dimineaţa până seara târziu şi se închinau că ce minune o mai fi şi asta să le dea pământurile înapoi. ,,Uite că Dumnezeu mai face şi minuni !”- ziceau ei bucurându-se, după comisie. ,,Cine mai credea că se duce de râpă socialismul ?”- se întreba retoric un proaspăt bucureştean carel avusese pe taică-său chiabur şi acum nu mai ştia care erau locurile lui. ,,Bă, tată, le explica altul, un bătrânel de vreo optzeci de ani, nu vă bucuraţi, că n- avem cu ce-l munci ! Înainte aveam boii şi căruţele noastre, acum ce punem la jug ? O să-l dăm singuri înapoi c-o să rămâie pârloage pe câmp !” ,,Lasă-l acolo, să-l ştiu eu că-i al meu !”- îi răspundea altul. ,,Poate-l vindem şi luăm şi noi un ban pe el…” ,,Şi noi cu ce mai trăim, mă ?” ,,Or să se nască iar boierii să ne cumpere pământul şi noi să le fim slugi !” Victor Popa avea mulţumirea sufletească că se face o mare dreptate ţăranului. Când se făcuse colectivizarea, luase şi el parte la acele comisii, tocmai în anul acela terminase şcoala agricolă şi fusese repartizat la Sfatul popular ca agronom care răspundea cu registrul agricol. Cunoştea toate dramele prin care trecuseră aceşti ţărani când îşi pierduseră bucăţica lor de pământ. Cei mai bătrâni dintre ei se duseseră, rămăseseră copii lor care se luptau să-şi câştige drepturile. Mulţi dintre ei veniseră de la oraş şi aveau de gând să-şi statornicească iar viaţa în sat, cu bruma de leafă pe care o luau nu puteau să facă faţă cheltuielilor care se cereau acolo. Se măriseră chiriile, se scumpise căldura, apa caldă, alimentele…Acum se trecuse la economia de piaţă şi-o luaseră toate razna…. 391
- Page 339 and 340: PAGE 339 400 « Să mă dea draculu
- Page 341 and 342: PAGE 341 400 Acum se întreba el ce
- Page 343 and 344: PAGE 343 400 râs, Stano ! » « Ma
- Page 345 and 346: PAGE 345 400 5 eluţu, când îl v
- Page 347 and 348: PAGE 347 400 răutăţi…Apoi de u
- Page 349 and 350: PAGE 349 400 frumoasă, doar de aia
- Page 351 and 352: PAGE 351 400 cai frumoşi şi Linia
- Page 353 and 354: PAGE 353 400 spuie !”- zise Polin
- Page 355 and 356: PAGE 355 400 8 n timp ce Neluţu se
- Page 357 and 358: PAGE 357 400 9 iua trecuse ceva mai
- Page 359 and 360: PAGE 359 400 iai câteva zile conce
- Page 361 and 362: PAGE 361 400 10 am în acest timp
- Page 363 and 364: PAGE 363 400 e scrisul meu, dar ce-
- Page 365 and 366: PAGE 365 400 11 arol, după întâm
- Page 367 and 368: PAGE 367 400 că vom cumpăra alta
- Page 369 and 370: PAGE 369 400 12 , fa, să mergem ac
- Page 371 and 372: PAGE 371 400 mondial, că o între
- Page 373 and 374: PAGE 373 400 Dumnezeu s-o ierte, ta
- Page 375 and 376: PAGE 375 400 înviază-l odată, Do
- Page 377 and 378: PAGE 377 400 Tot ce erau aceşti co
- Page 379 and 380: PAGE 379 400 Polina fu chemată ime
- Page 381 and 382: PAGE 381 400 14 e făcuse noapte, t
- Page 383 and 384: PAGE 383 400 unul după altul de an
- Page 385 and 386: PAGE 385 400 Nu dormise de două zi
- Page 387 and 388: PAGE 387 400 Piață, apoi în Fere
- Page 389: PAGE 389 400 15 upă căderea lui C
- Page 393 and 394: PAGE 393 400 şi ăia bagă toată
- Page 395 and 396: PAGE 395 400 învăţătorului Tach
- Page 397 and 398: PAGE 397 400 cancelarie. De fapt c
- Page 399 and 400: PAGE 399 400 17 upă şapte ani mor
- Page 401: PAGE 401 400 401
PAGE 391 400<br />
fost vinovatul, domnule, al dracului acum vorbea cu domnule, ordinul era<br />
foarte de sus, zice. Ştiu, îi replic eu, tu ai fost unealta, aşa au ajuns<br />
comuniştii la putere cu unelte ; unealtă a fost şi Dej, unealtă a fost şi Ana<br />
Pauker, unealtă a fost şi Petru Groza, uneltă a fost şi Împuşcatu, Nero-ăsta<br />
nenorocitul care adusese ţara în sapă de lemn !”<br />
,,Şi bag mâna-n foc, zice fi-so, că acum la alegeri toţi o să fiţi nişte<br />
unelte şi-o să puneţi ştampila pe Zâmbăreţul ăla de la televizor !”<br />
Acum Victor Popa umbla cu o capră de măsurat pe câmp cu comisia<br />
după el şi împărţea pământul ţăranilor. Toate cele întâmplate decurând<br />
lăsaseră răni adânci în sufletul lui şi se îmbolnăvise de inimă. Se încălţase cu<br />
nişte cisme de cauciuc şi lua tarlalele la rând şi măsura pământul cu ţăranii<br />
după el să-l împartă fiecăruia după cum scria în registrul agricol şi în<br />
cererile lor lăsate la ceape. Oamenii se certau, nu mai ştiau care sunt vechile<br />
răzoare, fiecare căuta să ia cât mai mult pământ şi unii rămâneau fără făşia<br />
lor care-o avuseseseră pe timpuri. ,,Nu rămâne nimeni fără pământ, striga el,<br />
staţi liniştiţi c-o să primiţi fiecare tarlaua voastră !”<br />
Iarna era ploioasă şi nu căzuse nici un pic de zăpadă, celăpăiau prin<br />
clisa de noroi de dimineaţa până seara târziu şi se închinau că ce minune o<br />
mai fi şi asta să le dea pământurile înapoi. ,,Uite că Dumnezeu mai face şi<br />
minuni !”- ziceau ei bucurându-se, după comisie. ,,Cine mai credea că se<br />
duce de râpă socialismul ?”- se întreba retoric un proaspăt bucureştean carel<br />
avusese pe taică-său chiabur şi acum nu mai ştia care erau locurile lui. ,,Bă,<br />
tată, le explica altul, un bătrânel de vreo optzeci de ani, nu vă bucuraţi, că n-<br />
avem cu ce-l munci ! Înainte aveam boii şi căruţele noastre, acum ce punem<br />
la jug ? O să-l dăm singuri înapoi c-o să rămâie pârloage pe câmp !” ,,Lasă-l<br />
acolo, să-l ştiu eu că-i al meu !”- îi răspundea altul. ,,Poate-l vindem şi luăm<br />
şi noi un ban pe el…” ,,Şi noi cu ce mai trăim, mă ?” ,,Or să se nască iar<br />
boierii să ne cumpere pământul şi noi să le fim slugi !”<br />
Victor Popa avea mulţumirea sufletească că se face o mare dreptate<br />
ţăranului. Când se făcuse colectivizarea, luase şi el parte la acele comisii,<br />
tocmai în anul acela terminase şcoala agricolă şi fusese repartizat la Sfatul<br />
popular ca agronom care răspundea cu registrul agricol. Cunoştea toate<br />
dramele prin care trecuseră aceşti ţărani când îşi pierduseră bucăţica lor de<br />
pământ. Cei mai bătrâni dintre ei se duseseră, rămăseseră copii lor care se<br />
luptau să-şi câştige drepturile. Mulţi dintre ei veniseră de la oraş şi aveau de<br />
gând să-şi statornicească iar viaţa în sat, cu bruma de leafă pe care o luau nu<br />
puteau să facă faţă cheltuielilor care se cereau acolo. Se măriseră chiriile, se<br />
scumpise căldura, apa caldă, alimentele…Acum se trecuse la economia de<br />
piaţă şi-o luaseră toate razna….<br />
391