PRIVEGHIUL-roman
PAGE 38 400 9 atul îşi îngropa morţii imaginari sau pe cei reali, plângându-i. S Din când în când se mai întâmplâ să mai vină şi câte un ostaş acasă şi atunci satul se strângea la el în curte să mai afle câte ceva. Milea, şeful de post, aducea fel de fel de veşti, dar mai ales aducea ordine care anunţau că soldatul cutare e dat dispărut sau mort. Familia mortului sau a dispărutului îi făcea cele lumeşti, comanda sicriu la tâmplar, punea în el boarfele respectivului, îl chema pe Păsăroi sau pe Radu Belu cu goarna, îi făcea pomană în regulă şi o înmormântare pe cinste. Adesea se întâmpla ca mortul sau dispărutul înmormântat să vină acasă şi să-şi găsească nevasta măritată cu altul. Aşa se întâmpă şi cu Mielu, a cărui nevastă, deşi nu se măritase, după ce-i făcuse înmormântarea, pusese ochii pe Niţu şi-l atrăsese în patul ei. De fapt ieşise pe Linie tot Lisăndriţa cu nepotul ei de mână, căruia toţi îi ziceau Ion al lui Mamaie, şi striga în gura mare : -Făăă !,ia ieşiţi să vă spui una… -Ce este, Lisăndriţo, săreau femeile pe ea, ce s-a mai întâmplat ? -Cum ce,faaa, tu n-ai auzit de Mielu ? - Care Mielu, fa? Ce-a făcut? -A venit din război,faaa! -Şi ? -A prins-o pe-a lui, pe Mariţa, cu Niţu în casă, călare pe ea. A venit azi noapte din război şi-a intrat şi el în casă ca omul şi-a dat de Niţu călare pe nevastă-sa ! -Şi ce i-a făcut,făăă? -Ce să-i facă, o plimbă ursu prin sat- mai apucă femeia să mai zică şi se auzi tot alaiul, parcă urca Golgota cu Mariţa goală-puşcă în frunte, cu ruşinea dezvelită, legată cu mâinile la spate, mergea cam la doi metri de soldat ; pe lângă ea, de o parte şi de alta a drumului, lume cât vezi cu ochii şi copiii care se zgâiau la ruşinea ei şi-o scuipau muierile şi lătrau câinii şi ea mergea cu capul în jos şi se smiorcăia: -Hai, măi Mielule, iartă-mă, că mi-e şi mie ruşine… -Să te culci cu Niţu nu ţi-a fost, fa, ruşine ?- o ameninţa Mielu cu puşca îmbrăcat militar, cu un veston pe umeri, strigând cât putea- spune ,ai, nu ţi-a fost ruşine, căţea ce eşti ! Uitaţi-vă, lume, la căţea, credeam că viu şi eu acasă la nevastă şi când colo… Alaiul cobora devale spre apa Bucovului. Venise şi tatăl Mariţei şi se ruga de Mielu s-o ierte : 38
PAGE 39 400 -Iart-o, Mielule, tată, iart-o că moare ca mă-sa de inimă ! -N-o iert, tată socrule, că e neam de curve, dacă nu murea mă-sa, te băga şi pe tine-n pământ, ştii când ai prins-o cu alde ăla de la Primărie-n cocina porcilor ? După ce trecea alaiul se aşeza iară liniştea peste sat, dar nu pentru mult timp. Lisăndriţa îşi făcea cruce şi se ruga la Dumnezeu să ierte toată lumuliţa de pe pământ, că toţi greşim. Apoi apărea Milea ,şeful de post, glumind, şi-l ruga pe Ion al lui Mamaie să spună o poezie. -Hai, măi, spune-i lui dom’ şef o poezie, lovite-ar norocu să te lovească, te lăsară ai tăi pe capul meu. Ion al lui Mamaie lua o poză marţială ca pe scenă şi începea : -Păsărică, păsărea N-ai văzut pe mama mea ? -Am văzut-o la cişmea Scotea apă şi plângea. -De ce plângi,măicuța mea ? -Plâng de mine şi de voi, C-a murit, tac-to-n război… Ieşi, tăticule, din groapă, De ne-ncalţă şi ne-mbracă Că măicuța e săracă Şi n-are ce să ne facă… Apoi apăreau câteva lacrimi în ochii copilului -Bravooo!- striga şeful de Post, ia şi tu câţiva franci să-ţi iai bomboane de la Zaharia ! -O mai spun şi pe-aia cu Moscova ?- se gudura Ion al lui Mamaie cu ochii în lacrimi pe lângă el şi începea fără ca să mai aştepte încuviinţarea : Sapte mere-ntr-o basma, Ş-am plecat la Moscova… -Las-o pe asta, n-o mai spune, s-ar putea să fim prieteni cu ăştia, n- avem ce mai căuta la Moscova, acu poidom na Berlin…poidom na Berlin… -Chiar aşa să fie, Dom’ Sef? -Aşa e, Leule, ce se-aude nu e de-a binelea, ruşii înaintează mereu, au spart frontul la Stalingrad… Apoi se-auzea glasul Ioanei peste sat : -Mamicăăă, hai dracului acasă să mâncăm, că e gata mămăligaaa ! -Mai du-te , fă, şi tu acasă,-o lua Leu la rost- stai toată ziua pe Linie ochi beliţi-gură căscată, ca proasta ! N-auzi că te strigă fata aia să mănânci ? 39
- Page 1 and 2: ION IONESCU-BUCOVU ROMAN 2012
- Page 3 and 4: PAGE 3 400 O epocă într-o carte d
- Page 5 and 6: PAGE 5 400 PARTEA INTÂI : APOCALIP
- Page 7 and 8: PAGE 7 400 1 ând venise acasă din
- Page 9 and 10: PAGE 9 400 2 omuna Râca se află c
- Page 11 and 12: PAGE 11 400 fără milă de mamă.
- Page 13 and 14: PAGE 13 400 3 upă venirea lui Ione
- Page 15 and 16: PAGE 15 400 Slatina…Ce să-l mai
- Page 17 and 18: PAGE 17 400 Venise toamna acasă, d
- Page 19 and 20: PAGE 19 400 peisaj bucolic cu o pri
- Page 21 and 22: PAGE 21 400 camera ei să se dezbra
- Page 23 and 24: PAGE 23 400 5 ăi, fraţilor,-conti
- Page 25 and 26: PAGE 25 400 ăsta nenorocit care ne
- Page 27 and 28: PAGE 27 400 -E fata părintelui Ghe
- Page 29 and 30: PAGE 29 400 7 ând venise Gigea cu
- Page 31 and 32: PAGE 31 400 care-i veneau până la
- Page 33 and 34: PAGE 33 400 într-o parte ca o brez
- Page 35 and 36: PAGE 35 400 8 upă ce veni de la bi
- Page 37: PAGE 37 400 -De ce-ai mai venit, î
- Page 41 and 42: PAGE 41 400 10 icu Câmpineanu veni
- Page 43 and 44: PAGE 43 400 nişte bălării, i-au
- Page 45 and 46: PAGE 45 400 bătrâne, auzindu-i-se
- Page 47 and 48: PAGE 47 400 11 a poartă la Stancu
- Page 49 and 50: PAGE 49 400 lagăr, am stat ascuns
- Page 51 and 52: PAGE 51 400 -Am pierdut o vacă!- i
- Page 53 and 54: PAGE 53 400 Te pui cu rusul, zicea
- Page 55 and 56: PAGE 55 400 imaginar, urmat de o dr
- Page 57 and 58: PAGE 57 400 -La care întrebare ? -
- Page 59 and 60: PAGE 59 400 face parte dintre acei
- Page 61 and 62: PAGE 61 400 -Ia, dă-l în coa’ s
- Page 63 and 64: PAGE 63 400 -V-aduc, îi zâmbi Ioa
- Page 65 and 66: PAGE 65 400 umeri, parcă el ar fi
- Page 67 and 68: PAGE 67 400 muncitoare la apaca, o
- Page 69 and 70: PAGE 69 400 15 u Adina faptele se p
- Page 71 and 72: PAGE 71 400 După alte trei săptă
- Page 73 and 74: PAGE 73 400 chiar de Patrarh, ,,câ
- Page 75 and 76: PAGE 75 400 16 amăăă, pregăteş
- Page 77 and 78: PAGE 77 400 -…că mai bineee, con
- Page 79 and 80: PAGE 79 400 acolo la şcoală un m
- Page 81 and 82: PAGE 81 400 17 e la Bucureşti, nev
- Page 83 and 84: PAGE 83 400 şi-am luat valiza, pie
- Page 85 and 86: PAGE 85 400 italiana, lire ,monseni
- Page 87 and 88: PAGE 87 400 18 enise Paştele peste
PAGE 39 400<br />
-Iart-o, Mielule, tată, iart-o că moare ca mă-sa de inimă !<br />
-N-o iert, tată socrule, că e neam de curve, dacă nu murea mă-sa, te<br />
băga şi pe tine-n pământ, ştii când ai prins-o cu alde ăla de la Primărie-n<br />
cocina porcilor ?<br />
După ce trecea alaiul se aşeza iară liniştea peste sat, dar nu pentru mult<br />
timp. Lisăndriţa îşi făcea cruce şi se ruga la Dumnezeu să ierte toată<br />
lumuliţa de pe pământ, că toţi greşim. Apoi apărea Milea ,şeful de post,<br />
glumind, şi-l ruga pe Ion al lui Mamaie să spună o poezie.<br />
-Hai, măi, spune-i lui dom’ şef o poezie, lovite-ar norocu să te<br />
lovească, te lăsară ai tăi pe capul meu. Ion al lui Mamaie lua o poză<br />
marţială ca pe scenă şi începea :<br />
-Păsărică, păsărea<br />
N-ai văzut pe mama mea ?<br />
-Am văzut-o la cişmea<br />
Scotea apă şi plângea.<br />
-De ce plângi,măicuța mea ?<br />
-Plâng de mine şi de voi,<br />
C-a murit, tac-to-n război…<br />
Ieşi, tăticule, din groapă,<br />
De ne-ncalţă şi ne-mbracă<br />
Că măicuța e săracă<br />
Şi n-are ce să ne facă…<br />
Apoi apăreau câteva lacrimi în ochii copilului<br />
-Bravooo!- striga şeful de Post, ia şi tu câţiva franci să-ţi iai bomboane<br />
de la Zaharia !<br />
-O mai spun şi pe-aia cu Moscova ?- se gudura Ion al lui Mamaie cu<br />
ochii în lacrimi pe lângă el şi începea fără ca să mai aştepte încuviinţarea :<br />
Sapte mere-ntr-o basma,<br />
Ş-am plecat la Moscova…<br />
-Las-o pe asta, n-o mai spune, s-ar putea să fim prieteni cu ăştia, n-<br />
avem ce mai căuta la Moscova, acu poidom na Berlin…poidom na Berlin…<br />
-Chiar aşa să fie, Dom’ Sef?<br />
-Aşa e, Leule, ce se-aude nu e de-a binelea, ruşii înaintează mereu, au<br />
spart frontul la Stalingrad…<br />
Apoi se-auzea glasul Ioanei peste sat :<br />
-Mamicăăă, hai dracului acasă să mâncăm, că e gata mămăligaaa !<br />
-Mai du-te , fă, şi tu acasă,-o lua Leu la rost- stai toată ziua pe Linie<br />
ochi beliţi-gură căscată, ca proasta ! N-auzi că te strigă fata aia să mănânci ?<br />
39
Change language