PRIVEGHIUL-roman
PAGE 388 400 -Ce-ai văzut, mă, ce-ai văzut? Fricosule!- îl apostrofă Maria. -Cu teroriştii nu-i de glumă, trag de unde nu te-aştepți! Am văzut morți şi răniți... -Ce te vaieți ca o muiere? Murim şi gata!- glumi Paul cu el, mai mult încurajindu-se pe sine. -Vom muri şi vom fi liberi!- îl secondă Ancuța, plină de entuziasm- ( cum vine asta, gândi el, vom muri şi vom fi liberi? Cum dracului să mai fii liber dacă mori?) -Trebuie să ne vindem pielea scump, Ancuțo! Marian o trase pe Maria într-o parte, o strânse de mână şi o sărută. I se păru că e cea mai frumoasă fată de pe pământ cu eşarfa aceea roşie pe după gât. -Te iubesc, Andra! -Te iubesc şi eu, Mariane!- îngână fata încet, închizând ochii şi primind ca pe un dar ceresc acel sărut al lui care o narcotizase... 388
PAGE 389 400 15 upă căderea lui Ceauşescu tot satul fugi la colectiv şi D oamenii începură să tragă fiecare de ce apucau, ba o vacă, ba un cal, ba o cărămidă, până îl lăsară în ruine. Era o bătaie pe viaţă şi pe moarte să apuce fiecare ce putea. Parcă intraseră vandalii în el, se luaseră la bătaie care mai de care, arătând unul altuia cu ce venise el atunci când se înscrisese în ceape şi ce trebuie să ia. Ba veniseră şi de la oraş oameni care neam de neamul lor nu avuseseră de aface cu colectivul şi luaseră şi ei câte ceva, în special junici pe care le tăiau , le puneau la portbagaj şi fugeau cu ele să vândă carnea. Preşedintele, un inginer agronom, care se căftănise bine cu bunuri furate, de frică, se ascunsese şi nu se arătă pe Linie câteva zile ; se făcuse o comisie aşa de formă să împartă bunurile, dar nu se înţelesese cu oamenii. Ion al Oaţii, bolnav, nu ieşi două săptămâni din casă de frică să nu-l linşeze oamenii. Iancu Maceaulea într-o mare vervă, cu o pamblică cu tricolorul legat la mână, întreba de zor de el unde este să-i arate lui colectiv şi bolduri în fund aşa cum îi făcuse când îl obligase să facă cererea. Majoritatea comuniştilor bătrâni muriseră, organizaţiile de partid se desfiinţaseră şi membrii de partid care mai rămăseseră aşteptau să vadă ce se întâmplă. Se făceau că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Câţiva oameni se duseseră la primărie, îl luaseră pe primar la goană cu joarda, îi trăseseră o mamă de bătaie şi, plin de sânge, scăpase cu fuga. Venise tehnicianul agronom Victor Popa, care acum scosese capul după iepurarea lui din fruntea primăriei sub motiv că fusese taică-său primar pe timpul legionarilor, îl suise într-un trabant şi-i făcuse vânt acasă. ,,Du-te, dracului, tu nu vezi că te omoară ăştia !” Se înfiinţaseră noi organe provizorii numite Frontul Salvării Naţionale, în frunte cu Ion Iliescu. În comună veni ca preşedinte al frontului un tinerel care zicea că este trimis de judeţ, îl luaseră de la un orfelinat şi-l trimiseseră să vină să facă dreptate. Aiurea ! Ce dreptate să facă puştanul ăsta care nu ştia nimic ?…Lucrurile se rezolvau de la sine, lua fiecare ce apuca, apoi au început să măsoare pământurile şi să bată ţăruşi fiecare la lotul lui. Preşedinte al comisiei agrare fusese ales Victor Popa, ginerele lui Ionel al lui Duran, care avea un atu acum când îi venise şi lui apa la moară îndemnat de Marian, acum student care apăra televiziunea cu arma-n mână şi lua interviuri cu Jana Gheorghiu despre morţii Timişoarei. Băiatul se repezise 389
- Page 337 and 338: PAGE 337 400 începuturi avusese un
- Page 339 and 340: PAGE 339 400 « Să mă dea draculu
- Page 341 and 342: PAGE 341 400 Acum se întreba el ce
- Page 343 and 344: PAGE 343 400 râs, Stano ! » « Ma
- Page 345 and 346: PAGE 345 400 5 eluţu, când îl v
- Page 347 and 348: PAGE 347 400 răutăţi…Apoi de u
- Page 349 and 350: PAGE 349 400 frumoasă, doar de aia
- Page 351 and 352: PAGE 351 400 cai frumoşi şi Linia
- Page 353 and 354: PAGE 353 400 spuie !”- zise Polin
- Page 355 and 356: PAGE 355 400 8 n timp ce Neluţu se
- Page 357 and 358: PAGE 357 400 9 iua trecuse ceva mai
- Page 359 and 360: PAGE 359 400 iai câteva zile conce
- Page 361 and 362: PAGE 361 400 10 am în acest timp
- Page 363 and 364: PAGE 363 400 e scrisul meu, dar ce-
- Page 365 and 366: PAGE 365 400 11 arol, după întâm
- Page 367 and 368: PAGE 367 400 că vom cumpăra alta
- Page 369 and 370: PAGE 369 400 12 , fa, să mergem ac
- Page 371 and 372: PAGE 371 400 mondial, că o între
- Page 373 and 374: PAGE 373 400 Dumnezeu s-o ierte, ta
- Page 375 and 376: PAGE 375 400 înviază-l odată, Do
- Page 377 and 378: PAGE 377 400 Tot ce erau aceşti co
- Page 379 and 380: PAGE 379 400 Polina fu chemată ime
- Page 381 and 382: PAGE 381 400 14 e făcuse noapte, t
- Page 383 and 384: PAGE 383 400 unul după altul de an
- Page 385 and 386: PAGE 385 400 Nu dormise de două zi
- Page 387: PAGE 387 400 Piață, apoi în Fere
- Page 391 and 392: PAGE 391 400 fost vinovatul, domnul
- Page 393 and 394: PAGE 393 400 şi ăia bagă toată
- Page 395 and 396: PAGE 395 400 învăţătorului Tach
- Page 397 and 398: PAGE 397 400 cancelarie. De fapt c
- Page 399 and 400: PAGE 399 400 17 upă şapte ani mor
- Page 401: PAGE 401 400 401
PAGE 389 400<br />
15<br />
upă căderea lui Ceauşescu tot satul fugi la colectiv şi<br />
D<br />
oamenii începură să tragă fiecare de ce apucau, ba o vacă, ba<br />
un cal, ba o cărămidă, până îl lăsară în ruine. Era o bătaie pe<br />
viaţă şi pe moarte să apuce fiecare ce putea. Parcă intraseră<br />
vandalii în el, se luaseră la bătaie care mai de care, arătând unul altuia cu ce<br />
venise el atunci când se înscrisese în ceape şi ce trebuie să ia. Ba veniseră şi<br />
de la oraş oameni care neam de neamul lor nu avuseseră de aface cu<br />
colectivul şi luaseră şi ei câte ceva, în special junici pe care le tăiau , le<br />
puneau la portbagaj şi fugeau cu ele să vândă carnea.<br />
Preşedintele, un inginer agronom, care se căftănise bine cu bunuri<br />
furate, de frică, se ascunsese şi nu se arătă pe Linie câteva zile ; se făcuse o<br />
comisie aşa de formă să împartă bunurile, dar nu se înţelesese cu oamenii.<br />
Ion al Oaţii, bolnav, nu ieşi două săptămâni din casă de frică să nu-l<br />
linşeze oamenii. Iancu Maceaulea într-o mare vervă, cu o pamblică cu<br />
tricolorul legat la mână, întreba de zor de el unde este să-i arate lui colectiv<br />
şi bolduri în fund aşa cum îi făcuse când îl obligase să facă cererea.<br />
Majoritatea comuniştilor bătrâni muriseră, organizaţiile de partid se<br />
desfiinţaseră şi membrii de partid care mai rămăseseră aşteptau să vadă ce<br />
se întâmplă. Se făceau că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.<br />
Câţiva oameni se duseseră la primărie, îl luaseră pe primar la goană cu<br />
joarda, îi trăseseră o mamă de bătaie şi, plin de sânge, scăpase cu fuga.<br />
Venise tehnicianul agronom Victor Popa, care acum scosese capul după<br />
iepurarea lui din fruntea primăriei sub motiv că fusese taică-său primar pe<br />
timpul legionarilor, îl suise într-un trabant şi-i făcuse vânt acasă. ,,Du-te,<br />
dracului, tu nu vezi că te omoară ăştia !”<br />
Se înfiinţaseră noi organe provizorii numite Frontul Salvării Naţionale,<br />
în frunte cu Ion Iliescu. În comună veni ca preşedinte al frontului un tinerel<br />
care zicea că este trimis de judeţ, îl luaseră de la un orfelinat şi-l trimiseseră<br />
să vină să facă dreptate. Aiurea ! Ce dreptate să facă puştanul ăsta care nu<br />
ştia nimic ?…Lucrurile se rezolvau de la sine, lua fiecare ce apuca, apoi au<br />
început să măsoare pământurile şi să bată ţăruşi fiecare la lotul lui.<br />
Preşedinte al comisiei agrare fusese ales Victor Popa, ginerele lui Ionel al<br />
lui Duran, care avea un atu acum când îi venise şi lui apa la moară îndemnat<br />
de Marian, acum student care apăra televiziunea cu arma-n mână şi lua<br />
interviuri cu Jana Gheorghiu despre morţii Timişoarei. Băiatul se repezise<br />
389