PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 388 400 -Ce-ai văzut, mă, ce-ai văzut? Fricosule!- îl apostrofă Maria. -Cu teroriştii nu-i de glumă, trag de unde nu te-aştepți! Am văzut morți şi răniți... -Ce te vaieți ca o muiere? Murim şi gata!- glumi Paul cu el, mai mult încurajindu-se pe sine. -Vom muri şi vom fi liberi!- îl secondă Ancuța, plină de entuziasm- ( cum vine asta, gândi el, vom muri şi vom fi liberi? Cum dracului să mai fii liber dacă mori?) -Trebuie să ne vindem pielea scump, Ancuțo! Marian o trase pe Maria într-o parte, o strânse de mână şi o sărută. I se păru că e cea mai frumoasă fată de pe pământ cu eşarfa aceea roşie pe după gât. -Te iubesc, Andra! -Te iubesc şi eu, Mariane!- îngână fata încet, închizând ochii şi primind ca pe un dar ceresc acel sărut al lui care o narcotizase... 388

PAGE 389 400 15 upă căderea lui Ceauşescu tot satul fugi la colectiv şi D oamenii începură să tragă fiecare de ce apucau, ba o vacă, ba un cal, ba o cărămidă, până îl lăsară în ruine. Era o bătaie pe viaţă şi pe moarte să apuce fiecare ce putea. Parcă intraseră vandalii în el, se luaseră la bătaie care mai de care, arătând unul altuia cu ce venise el atunci când se înscrisese în ceape şi ce trebuie să ia. Ba veniseră şi de la oraş oameni care neam de neamul lor nu avuseseră de aface cu colectivul şi luaseră şi ei câte ceva, în special junici pe care le tăiau , le puneau la portbagaj şi fugeau cu ele să vândă carnea. Preşedintele, un inginer agronom, care se căftănise bine cu bunuri furate, de frică, se ascunsese şi nu se arătă pe Linie câteva zile ; se făcuse o comisie aşa de formă să împartă bunurile, dar nu se înţelesese cu oamenii. Ion al Oaţii, bolnav, nu ieşi două săptămâni din casă de frică să nu-l linşeze oamenii. Iancu Maceaulea într-o mare vervă, cu o pamblică cu tricolorul legat la mână, întreba de zor de el unde este să-i arate lui colectiv şi bolduri în fund aşa cum îi făcuse când îl obligase să facă cererea. Majoritatea comuniştilor bătrâni muriseră, organizaţiile de partid se desfiinţaseră şi membrii de partid care mai rămăseseră aşteptau să vadă ce se întâmplă. Se făceau că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Câţiva oameni se duseseră la primărie, îl luaseră pe primar la goană cu joarda, îi trăseseră o mamă de bătaie şi, plin de sânge, scăpase cu fuga. Venise tehnicianul agronom Victor Popa, care acum scosese capul după iepurarea lui din fruntea primăriei sub motiv că fusese taică-său primar pe timpul legionarilor, îl suise într-un trabant şi-i făcuse vânt acasă. ,,Du-te, dracului, tu nu vezi că te omoară ăştia !” Se înfiinţaseră noi organe provizorii numite Frontul Salvării Naţionale, în frunte cu Ion Iliescu. În comună veni ca preşedinte al frontului un tinerel care zicea că este trimis de judeţ, îl luaseră de la un orfelinat şi-l trimiseseră să vină să facă dreptate. Aiurea ! Ce dreptate să facă puştanul ăsta care nu ştia nimic ?…Lucrurile se rezolvau de la sine, lua fiecare ce apuca, apoi au început să măsoare pământurile şi să bată ţăruşi fiecare la lotul lui. Preşedinte al comisiei agrare fusese ales Victor Popa, ginerele lui Ionel al lui Duran, care avea un atu acum când îi venise şi lui apa la moară îndemnat de Marian, acum student care apăra televiziunea cu arma-n mână şi lua interviuri cu Jana Gheorghiu despre morţii Timişoarei. Băiatul se repezise 389

PAGE 389 400<br />

15<br />

upă căderea lui Ceauşescu tot satul fugi la colectiv şi<br />

D<br />

oamenii începură să tragă fiecare de ce apucau, ba o vacă, ba<br />

un cal, ba o cărămidă, până îl lăsară în ruine. Era o bătaie pe<br />

viaţă şi pe moarte să apuce fiecare ce putea. Parcă intraseră<br />

vandalii în el, se luaseră la bătaie care mai de care, arătând unul altuia cu ce<br />

venise el atunci când se înscrisese în ceape şi ce trebuie să ia. Ba veniseră şi<br />

de la oraş oameni care neam de neamul lor nu avuseseră de aface cu<br />

colectivul şi luaseră şi ei câte ceva, în special junici pe care le tăiau , le<br />

puneau la portbagaj şi fugeau cu ele să vândă carnea.<br />

Preşedintele, un inginer agronom, care se căftănise bine cu bunuri<br />

furate, de frică, se ascunsese şi nu se arătă pe Linie câteva zile ; se făcuse o<br />

comisie aşa de formă să împartă bunurile, dar nu se înţelesese cu oamenii.<br />

Ion al Oaţii, bolnav, nu ieşi două săptămâni din casă de frică să nu-l<br />

linşeze oamenii. Iancu Maceaulea într-o mare vervă, cu o pamblică cu<br />

tricolorul legat la mână, întreba de zor de el unde este să-i arate lui colectiv<br />

şi bolduri în fund aşa cum îi făcuse când îl obligase să facă cererea.<br />

Majoritatea comuniştilor bătrâni muriseră, organizaţiile de partid se<br />

desfiinţaseră şi membrii de partid care mai rămăseseră aşteptau să vadă ce<br />

se întâmplă. Se făceau că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.<br />

Câţiva oameni se duseseră la primărie, îl luaseră pe primar la goană cu<br />

joarda, îi trăseseră o mamă de bătaie şi, plin de sânge, scăpase cu fuga.<br />

Venise tehnicianul agronom Victor Popa, care acum scosese capul după<br />

iepurarea lui din fruntea primăriei sub motiv că fusese taică-său primar pe<br />

timpul legionarilor, îl suise într-un trabant şi-i făcuse vânt acasă. ,,Du-te,<br />

dracului, tu nu vezi că te omoară ăştia !”<br />

Se înfiinţaseră noi organe provizorii numite Frontul Salvării Naţionale,<br />

în frunte cu Ion Iliescu. În comună veni ca preşedinte al frontului un tinerel<br />

care zicea că este trimis de judeţ, îl luaseră de la un orfelinat şi-l trimiseseră<br />

să vină să facă dreptate. Aiurea ! Ce dreptate să facă puştanul ăsta care nu<br />

ştia nimic ?…Lucrurile se rezolvau de la sine, lua fiecare ce apuca, apoi au<br />

început să măsoare pământurile şi să bată ţăruşi fiecare la lotul lui.<br />

Preşedinte al comisiei agrare fusese ales Victor Popa, ginerele lui Ionel al<br />

lui Duran, care avea un atu acum când îi venise şi lui apa la moară îndemnat<br />

de Marian, acum student care apăra televiziunea cu arma-n mână şi lua<br />

interviuri cu Jana Gheorghiu despre morţii Timişoarei. Băiatul se repezise<br />

389

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!