PRIVEGHIUL-roman

PAGE 387 400
Piață, apoi în Ferentari, în Militari, la Chibritu...” Cu fiecare avea o
povestioară pe care copilul de atunci o ascultase cu mare atenție şi o
înregistrase. în timp ce trecea prin aceste locuri şi le aducea aminte. Îi era
necaz că nu le scrisese cu lux de amănunte căci bătrânul avea talent la
povestire şi acum nepotul putea să le țină minte mai bine. “Istoria se repetă,
gândi el, acum patruzeci de ani, bunicul...acum eu...poate peste patruzecui
de ani istoria se va repeta cu fiul meu...sau cu nepotul meu...”
Din urmă venea o coloană de tancuri. Pe primul tanc flutura un steag
tricolor cu gaură şi câțiva civili erau sus pe el la braț cu militarii. Ei strigau
cât puteau:
“Azi în douoşdoi
Armata e cu noi,
Azi în douăşdoi
Armata e cu noi!”
Fluturau steagurile şi tinerii erau de o exuberanţă extraordinară. O
puşcă mitralieră le tăie elanul şi gloata se împrăştie ca potârnichile. în urma
lor un tânăr se perpeli pe caldarâm ca un pui de găină când îi iai gâtul,
zbătându-se într-o baltă de sânge. O voce de fată, ivită de undeva, ca din
pământ striga ca ieşită din minîi: “Huoooo, ne-mpuşcaţi, criminalilor!!” Doi
tineri se târâră pe burtă până la victimă şi merseră aşa până lângă caldarâm.
“A murit, a murit!”- repetau înfiorați şi îngroziți de imaginea mortului.
Marian întinse pasul; se uita prin mulțimile de tineri speriat, doar o va
zări pe Maria. Dar Maria nu se vedea! Să se fi dus la Ancuța, colega ei de
facultate, care sta pe Magheru? La facultate, nici atât! La cămin? Căminele
se închiseseră pe timpul vacanței şi studenții plecaseră pe la casele lor.
Numai ea, Maria, stătuse după el, întârziase pentru că avea unde să stea. Mai
bine pleca acasă, o ştia în siguranță. Deodată, prin acea mulțime vede o
batistă fluturând, era întradevăr Maria în carne şi oase, era întreagă, în partea
dreaptă era Ancuța şi sora ei Vasi. În spatele lor îl văzu pe Paul Popescu şi
pe Gigel fluturând un steag tricolor. Marian fugi spre ei şi le făcu un semn
de departe cu mâna să stea pe loc.
-Ce e cu voi?- mai avu el puterea să întrebe.
-Dar cu tine ce e?- i-o reteză Maria.
-Te-am căutat pe Giurgiului, eram îngrijorat! Tu, Paule, parcă plecasei
acasă?-îl descusu el pe prietenul său.
-Ne-a chemat înapoi Politehnica şi-am venit cu trenul de seară prin
Roşiori! Stau în Regie. S-au deschis căminele, nouă ne-au dat şi arme să
păzim Facultatea!
-Atenție, fraților, feriți-vă pielea că ce-am văzut eu, neam de neamul
meu să nu mai vadă!
387