PRIVEGHIUL-roman

PAGE 384 400
ridicându-se în aer pe deasupra Comitetului central cu cei doi conducători
fugari. Şi poporul strigând :
O-leee, o-leee, o-leee, o-leee !
Ceauşescu nu mai eeee !
Un entuziasm fără margini a cuprins toată suflarea ţării, oamenii se
felicitau, se îmbrăţişau şi se sărutau. Deşi era sfârşit de decembrie, era totuşi
cald ; în acea zi strălucise soarele toată ziua şi oamenii, mai ales tinerii şi
copii, care luaseră decurând vacanţă, ieşiseră-n stradă la îndemnul
timişorenilor…Apoi coloane de tancuri care voiau să străpungă mulţimea ;
cad primii morţi la Continental şi-n Piaţa Universităţii. Pe unul din tancuri
flutura un tricolor, îi rupseseră stema şi rămăsese cu un covrig gol pe fondul
galben iar cei din stradă strigă disperaţi :
Azi în douăş’doi
Armata e cu noi !
Semn bun, armata trecuse de partea revoluţionarilor. O coloană care
ieşise din gura metroului cânta întruna :
Libertate te iubim
Ori învingem, ori murim…
Fluturau steagurile şi tinerii, aceşti îngeri ai revoluţiei, erau de o
exuberanţă exasperantă. O puşcă mitralieră le tăiase elanul şi gloata semprăştiase
ca potârnichile. Doar un tânăr rămăsese pe caldarâm şi se
perpelea ca un pui de găină tăiat la gât, zbătându-se-ntr-o baltă de sânge. O
voce de fată, ieşită de undeva, ca din pământ, striga : ,,Huooo ! ne-mpuşcaţi,
criminalilor…Trageţi în popor…” Doi tineri se repeziseră şi luaseră
cadavrul şi strigau disperaţi : ,,A murit ! A murit !…”
Mulțimea, înnebunită în Piața Palatului şi în Piața Universității zbiera:
-O-leee, o-leee,
Ceauşescu nu mai e...
Un nepot al lui Neluţu, student în Bucureşti, pe nume Marian care se
dusese la Televiziune s-o păzească de frica teroriştilor se îmbrăcase într-o
uniformă militară şi cu arma în mână făcea ordine pe coridoarele strâmte ale
clădirii având ca parteneri nişte militari de la o unitate de pompieri. Lăsă
vorbă unui coleg că pleacă pentru câteva ore să-i ia urma iubitei lui, Maria.
Se despărțiseră pe Magheru, ea o luase spre locuința soru-sei spre Cişmigiu
şi el spre Căminele din Regie. Lăsase vacanța baltă şi se alăturase
revoluționarilor de la Inter care făcuseră prima baricadă. Avea înaintea
ochilor dezastrul din acea noapte când trecuseră tancurile peste revoluționari
şi toată strada se umpluse de sânge. Apoi cum îi îmbarcase Miliția în dube
şi-i dusese la Jilava.
384