PRIVEGHIUL-roman

PAGE 383 400
unul după altul de ani de zile. Neluţu ar trebui să zică : ,,Dragă Andra, hai
odată să ne căsătorim !” Ar cădea cerul pe ea ; ar scăpa de nenorocita de
numire tocmai la fundul pământului prin Casimcea ! Dar Neluţu tace,
nimeni nu ştie ce-i în capul lui ; visează cai verzi pe pereţi, minarete,
cadâne, poveşti cu femei furate, bătăi cu piraţi…
Satul se-apropia şi se depărta de ei prin cântecul cocoşilor ; se-auzeau
rustic undeva departe cu cucurigul lor lăbărţat peste toată zarea. Şi ei
ascultau înmărmuriţi acest miracol al naturii noaptea. ,,S-a dus vremea
poporanismului şi a semănătorismului, zise Neluţu, nu mai e satul de
odinioară…Ceauşescu a făcut din el un ghetou agrar…” ,,Satul acela
fantastic şi sfânt al lui Blaga !”- continuă Andra. De fapt ea nu-l cunoscuse,
trăise mai mult la oraş ; venea numai vara în vacanţe la bunici. Neluţu mai
apucase din el, din satul acela legat de o întreagă mistică, de un univers
închis cu clăci, cu furcării, cu datini, cu căluşul, cu irozii, cu pluguşorul, cu
colindele…
Plecaseră de mână spre casă, strecurându-se printre flori, stele şi
luceferi, ascultând tăceri, adulmecând tăceri, visând tăceri şi sfere de linişti
astrale, toate învăluite în gânduri…Linişti primordiale, descoperite acum,
sub care se năşteau de-adevăratelea ei doi, o dată pentru eternitate…
Ajunseră acasă spre dimineaţă, începu să-i latre un dulău flocos care
sta într-un coteţ lângă poartă. Ieşi taică-său, Ionel al lui Duran, în izmene, să
le deschidă. ,,Sărut mâna !”- zisese Andra. ,,Să trăiţi, tată !”- le răspunse
taică-său, jenat că ieşise în izmene. Neluţu tăcea, îi era ruşine, cum să vină
el cu o femeie acasă ? Ce-o să zică părinţii, maică-sa, taică-său ? Prinse însă
curaj şi intrară pe poartă în casa mare, încă neterminată.
-Scoală-te, domnule, odată că s-a luminat !- îl trezi Andra din visul lui.
Ascultă şi tu la radio ce e !
-De ce m-ai trezit, că visam un vis aşa de frumos ! Ce e la radio ?
Neluţu sări din pat şi băgă nasul în aparatul de radio. Lucrurile se
îngroşeau…Moartea generalului Milea…Trădătorul…,,De ce era
trădătorul ? Că nu trăgea în populaţie ?”
…………………………………………………………………………..
Tot satul intrase în case şi privea la televizor ; o revoluţie ca un
spectacol. Mulţime multă strânsă pe toate străzile Bucureştiului, apoi
Ceauşescu cu mitingul lui de adio, că ,,tovarăşi, un grup de huligani… ” Ce
huligani ? Erau timişorenii nişte huligani ? Ei îşi cereau drepturile lor :
pâine, căldură şi libertate ! Apoi spargerea mitingului şi glasul lui Ceauşescu
care se-aude peste tot Bucureştiul : ,,Tovarăşi ! tovarăşi ! Linişte !…” Ce
linişte să se mai facă, se descătuşaseră apele, îmbulzeală, zgomote, oamenii
fug îngroziţi de frica trupelor scoase în stradă. Apoi acel elicopter,
383