PRIVEGHIUL-roman

PAGE 373 400
Dumnezeu s-o ierte, taică-său, Ioviţă, la fel. « Gheorghe-ăsta, îi saeamănă ,
drăibilor, lui alde Carol , n-ai nicio bază-n el, Polina e şi ea înnecăjită,
drăibilor, c-a rămas fată bătrână, acu se duse şi Nenica ! » « Taci, fa, din
gură- o încurajă Iulia – că uite eu am rămas văduvă de cinci ani, toată lumea
are câte-un necaz, nu ştii şi eu ce-am tras cu el când se ducea la Tita-n
Betegi, le vin dracii acum la bătrâneţe ! »
« Ia să vă spun eu una să vă mai înveselească- zice Fiţa- voi îl ştiţi peal
lui Ilie al Voicului ? M-am întâlnit cu el în Bucureşti, era pe la tramvaie,
aveam două zeci de ani…Mă împrietenisem cu el şi plecăm într-o excursie
prin ţară. Eu pe atunci lucram tot la tramvaie ca încasatoare, zice : « Fiţo,
ne luăm un cort şi pecăm prin ţară să cunoaştem şi noi lumea ! »Am luat-o
cu trenul în circuit prin Moldova, am trecut pe la Lacul Roşu în Transilvania
şi am vrut să dormim la o cabană. Eu l-am dat dracului de cort, era un chin
să dormi în el. ,,Măi, omule, zic, hai să dormim şi noi ca oamenii la un
hotel !”, ajunsesem pe la Braşov noaptea şi ne prinsese o furtună, ploua, era
un timp urât, se-ntunecase toată zarea…,,Hai, zice şi el, la Hotelul
Romanilor, că e mai confortabil !…” Intrăm acolo, întrebăm dacă au locuri,
,,da, avem-zice hotelierul- dar camerele sunt cu un singur pat”. Cum să
dorm eu cu el într-un singur pat, făceam eu pe mironosiţa… Să luăm două
camere nu ne dădea mâna că erau prea scumpe…Prostul de el se duce jos,
face rost de o scândură s-o puie-ntre noi şi dormim noi unul într-o parte şi
altul în cealaltă parte. Dimineaţa plecăm prin oraş, mă aranjez şi eu frumos,
îmi pun o pălărie nouă, rochie, pantofi că zicea că luăm masa la
restaurant…Şi plecăm pe stradă, furtuna se mai ostoise, dar mai bătea
vântul… La un moment dat o rafală de vânt îmi ia pălăria şi-o duce-ntr-o
curte, era un gard mare de fier forjat…El încearcă să sară să-mi ia pălăria.
Eu n-am de lucru : ,,Măi omule-zic- n-ai fost tu azi noapte în stare să sai o
scândură, dar acum ditamai gardul… » Femeile râseră, Iulia-i zise : « Fă,
da a dracului ai mai fost şi tu ! Şi ce-ai mai făcut cu el ? » « De-atunci parcă
i-am dat cu usturoi pe la nas, s-a bosumflat şi-am plecat la Bucureşti şi nu l-
am mai văzut nici în ziua de azi… »
Se rumeniseră zorii de ziuă, era al doilea cântat al cocoşilor, spre
răsărit parcă se aprinseseră flăcările cerului, stelele dispăreau una câte una
de pe cer iar luceafărul de ziuă stătea să scapete, ziua se-anunţa posomorâtă,
de la apus nişte nori înfuriaţi se ridicau pe boltă, prevestind a vreme rea.
Cei ai casei se sculară unul câte unul. Veni întâi Neluţu şi le întrebă cum au
petrecut noaptea. « Cu poveşti, maică,-îi răspunse Iulia- aşa de repede trec
nopţile cu poveşti ! » Apoi veni Cătuţa cu o tavă cu nişte ceşti de cafea pe ea
şi servi femeile. « Luaţi şi beţi că v-a ajuns toată noaptea ! Ne-aţi făcut un
mare bine că eram moarte de oboseală ! Am închis şi noi ochii câteva ore că
373