PRIVEGHIUL-roman

PAGE 371 400
mondial, că o întreţine pe maică-sa, că s-a însurat, dar degeaba, statul fusese
turc, îl luase în armată. Băiatul se descurcase bine şi în armată, primise o
permisie să vină şi el s-o vadă pe maică-sa şi pe nevastă-sa, de fapt pe
viitoarea nevastă că până atunci stătuseră despărţiţi. Şi-l pusese Ucigă-ltoacă
să se suie sus pe tren că mai bine nu mai pleca în acea permisie şi se
întâmplase ce se întâmplase, adică-i retezase capul la trecerea pe sub un pod.
Când l-au adus acasă de la unitate şi l-au văzut cu capul sfârtecat de trup, nu
le-a venit să creadă. Au venit pe seară cu un camion cu zece soldaţi, gata să
nu le dea voie să-l vadă ! Au adus şi fanfara unităţii, au cântat două zile în
curte la Gulinoaia marşuri de înmormântare şi au tras câteva salve de puşcă
la groapa lui şi s-a dus, parcă l-a înghiţit pământul ! Cineva străin de ea
parcă-i povestea această întâmplare, căuta să-i mai adune chipul din negura
amintirii dar nu mai putea. « Soarta, maică, soarta ! »- se consola tot ea.
Apoi s-a îndrăgostit de al lui Jacă : de Milică al lui Costea, deputatul
din Marea Adunare Naţională ! Ăsta şi-a bătut joc de ea, a lăsat-o gravidă-n
luna a cincea şi s-a dus după alta de la Palangă. Numai ea a ştiut cum a
crescut acest copil, s-a ţinut de fusta ei până la şapte ani, după care i l-a lăsat
Gulinoaii şi s-a măritat cu Găinaru, neam de ţigani, care cumpăra găini de
prin satele vecine şi le vindea la Bucureşti. Şi ăsta n-a vrut s-o ia cu copil, a
depărtat copilul de ea şi a stat mai toată viaţa pe la mă-sa-mare din Linie,
adică pe la Marina, sau pe la Gulinoaia. Acum copilul crescuse mare, se
căsătorise, la rândul lui făcuse şi el o fată şi un băiat, se dusese prin Libia la
muncă şi venise cu bani, îşi cumpărase apartament la Piteşti şi trăia bine.
Dar nevastă-sa nu avusese de lucru, se apucase de avorturi, făcuse un
an de puşcărie, venise eliberată condiţionat, se apucase iar de avorturi şi
când era gata s-o prindă, se otrăvise cu verde de Paris şi murise. Necazul
acesta se strânsese tot în inima ei, băiatul îi adusese nepoţii să-i crească ea,
deşi mai făcuse cu bărbatu-său doi băieţi, care şi aceştia se însuraseră,
făcuseră şi ei la rândul lor copii şi se strânseseră o droaie de nepoţi pe lângă
ea. Primul copil, probabil din cauza mizeriei şi a căldurii îndurate prin
Orient, se îmbolnăvise de inimă şi la câtva timp a murit şi el. În sufletul ei se
strânsese tot veninul din lume. Şi ce venin…Nu putea să-l verse, îi stătea în
gât şi-n inimă. Plângea întruna şi blestema cerul şi pe Dumnezeu că o ursise
la aşa chinuri…
Când intraseră Iulia cu Fiţa pe uşă, Stanca nu le observase, îşi ţesea
viaţa ei fir cu fir, picotând deasupra mortului. Iulia se dusese la ea şi o
zdruncinase puternic, femeia se speriase şi sărise în sus. « Ce-aveţi, fa,
nebunelor, că m-aţi şi speriat ! Mă luase somnul că n-am închis ochii de
două zile, mi-e milă de bietul Nenica, pe el îl mai aveam şi noi, săracul ! »
« Ce s-avem- i-a răspuns Iulia- n-avem nimic, am venit şi noi să dăm o
371