PRIVEGHIUL-roman

PAGE 369 400
12
, fa, să mergem acasă !- îi zise el nevestei, după ce
termină discuţia cu Stanca- tu nu vezi că s-a
« Hai întunecat ? » Între timp veniseră două femei la
priveghiul de noapte ; una era Iulia, nevasta lui Nae
Sârbu, care era vecină cu ei şi a doua, una Fiţa, venită de la Bucureşti cu
bărbatu-său. Afară ieşise luna şi câteva stele, cerul era senin şi se lăsase
răcoare. Ce noapte, parcă încremenise totul pe pământ.
« Dumnezeu să-l ierte !- ziseseră cele două femei, dând un fel de
bineţe, când se întâlniseră cu Carol şi cu nevastă-sa, ieşind pe uşă- plecarăţi,
mă ?,-îi întrebă Iulia,- nu puteaţi să mai staţi că acum noaptea are omul
nevoie de voi ! » « Dumnezeu să-l ierte !- răspunse nevasta lui Carol. Şi
după o pauză continuă : Am mai sta, Iulio, dar trebuie să ia ăsta al meu
medicamentele ! » « Lasă-l dracului cu medicamentele lui, fa, când umbla
după muieri nu-i trebuia medicamente ? Acum te găsi mila de el ? Că el l-a
nenorocit şi pe Nae al meu ! Umblau, ai dracu, ca doi crai pe la toate
muierile prin sat şi uite că Dumnezeu vede, făăă, şi-i loveşte când nu teaştepţi
! » Carol, dând de răcoarea de afară, începu să tuşească ; se poticni
de gard şi tuşi de câteva ori cu icnituri ; nu răspunse la provocările Iuliei,
ştia că, dacă te apuci cu asta, n-o mai termini ! Era dată dracului, râdea de
toată lumea ! Nae al ei, fostul preşedinte al cooperativei, murise cu câţiva
ani în urmă. Mai întâi se îmbolnăvise de diabet, mânca toată ziua ca un prost
rahat şi bomboane, umplea buzunarele dimineaţa şi toată ziua ronţăia la
bomboane, ba mai dădea şi pe la curve din ele ; după diabet s-a pricopsit cu
o arterită şi medicii i-au tăiat un picior, ,,mai bine-i tăiau ce-i atârna între
craci !”- zicea Iulia- şi-i lăsau picioarele întregi şi nu se mai chinuia ea cu el
cinci ani de zile : dă-l jos din pat, pune-l în pat, dă-i oliţa, i-ai oliţa…Şi pe
deasupra tot pe ea o lua la înjurat şi la drăcuit că n-are grijă de el…Ba când
se mai ducea şi ea ca femeia pe la o treabă prin grădină o învinuia că se duce
după « sulărăi »- cum le zicea el imaginarilor iubiţi. Când murise, răsuflase
uşurată că scăpase de chin şi-l jelise mai mult de bucurie decât de necaz.
De atunci trecuseră câţiva ani ; acum când se întâlnise cu Carol îşi
aminti tot calvarul ei, Carol îl lua seară de seară la MAT pe Nae, beau bine
amândoi, după care plecau în Betegi, Nae la Tita şi Carol la Miţa. Tita era o
femeie făcută pentru aşa ceva, ,,lemn de lucru !”- zicea Nae- avea un păr
cârlionţat şi-o faţă bălană, şi-un corp de dansatoare din buric, da cu câte-o
sticlă de odicolon pe ea să miroase frumos şi, când intra Nae la ea în casă, îi
sărea de gât, îl buzunărea de bomboane şi de bani, beau amândoi lichior şi
369