PRIVEGHIUL-roman
PAGE 368 400 « Stai, zice Sarsailă, şeful dracilor, mai întâi trebuie să te punem la nişte munci mai grele, ia lopata şi apucă-te de cărat pământul ăsta ! » Carol pune mâna pe lopată şi începe treaba, ajutat de unul care se numea Stalin. « Dumneata eşti Stalin din Cremlin ? »- îl întreabă Carol bucuros că şi-a găsit un prieten. « Da, eu sunt, ce, nu-ţi vine să crezi ? Tu eşti unul din oamenii mei ? Şi…nu mai sta degeaba, pune mâna pe lopată c-aici e Hitler la comandă ! » Şi întradevăr când priveşte mai bine, vede pe unul cu mustaţă cu un bici în mână care-i ardea pe toţi cei care căscau gura. Era chiar Hitler, călca pe cadavre şi bătea şi-n dreapta şi-n stâng cu acel bici. « Uite-te bine, zice Stalin, astea sunt cadavrele de la Auschvitz, aşa o să devenim şi noi ! » « Pe dumneata de ce te-au băgat aici ? »- îl întreabă Carol pe Stalin. « Zice că am dus mii de oameni în Siberia şi i-am înfometat ,şi-au murit pe-acolo şi mai zice c-am omorât mii de oameni prin lagăre şi la munci forţate…Dar tu ce-ai făcut ? » « Eu i-am jupuit pe oameni, le-am luat recoltele să-ţi dăm cote ţie, i-am înscris la colhoz şi i-am lăsat săraci cu duhul…I-am trimis prin puşcării degeaba ! » « Aaaa ! Tu eşti de-ai lui Deji ? » « Da, de-ai lui… » « Uite-l şi pe el mai încolo cu o roabă în mână, cară pământul săpat de noi ! Prost om a mai fost şi ăsta ! Vine la mine odată şi mi se plânge că n-are ce să facă cu chiaburii şi cu duşmanii de clasă…Şi ştii ce i-am spus ? Fă, bă, un canal de la Dunăre la Marea Neagră şi pune-i să sape până i-or găsi dracii…Şi aşa a făcut… » « Ştiu, c-am avut şi noi vreo câţiva trimişi acolo şi-au venit vaide capul lor ! » Visul lui Carol se amesteca cu bancurile pe care le spuneau ei pe la şedinţela de partid dar şi cu poveştile despre Iad spuse de Dia să-l mai tempereze din prostiile pe care le făcea. Când Stanca îi zisese să nu-şi mai ceară iertare de la Ionel al lui Duran că acum este pământ şi nu mai are niciun rost , Carol se închinase şi-şi adusese aminte de Dumnezeu : « Doamneee, iartă tu toţi păcătoşii şi iartă-mă şi pe mine, Doamneee ! » Se ducea aşa pe la toţi morţii din sat, fie că erau sau nu erau rudă cu el şă-şi ceară iertare. Avea impresia că aşa morţi cum erau, toţi se uită urât pe el şi-l blesteamă. Ba şi dintre cei vii îl mai ameninţau. Se întâlnise într-o zi cu Iancu lui Maceaulea, celui căruia-i băgaseră bolduri în cur pe timpul colectivizării, îi dăduse « bună ziua » şi ăla se oprise în Linie, se uiatse chiorâş la el şi-l întrebase : « Cui îi dai,tu, mă, bună ziua ? Nenorocitule ! Să te fereşti că dacă te prind singur pe undeva, bag furca-n tine ! » De atunci nu mai pleca singur noaptea, fie o lua pe nevastă-sa cu el, fie vreun copil… 368
PAGE 369 400 12 , fa, să mergem acasă !- îi zise el nevestei, după ce termină discuţia cu Stanca- tu nu vezi că s-a « Hai întunecat ? » Între timp veniseră două femei la priveghiul de noapte ; una era Iulia, nevasta lui Nae Sârbu, care era vecină cu ei şi a doua, una Fiţa, venită de la Bucureşti cu bărbatu-său. Afară ieşise luna şi câteva stele, cerul era senin şi se lăsase răcoare. Ce noapte, parcă încremenise totul pe pământ. « Dumnezeu să-l ierte !- ziseseră cele două femei, dând un fel de bineţe, când se întâlniseră cu Carol şi cu nevastă-sa, ieşind pe uşă- plecarăţi, mă ?,-îi întrebă Iulia,- nu puteaţi să mai staţi că acum noaptea are omul nevoie de voi ! » « Dumnezeu să-l ierte !- răspunse nevasta lui Carol. Şi după o pauză continuă : Am mai sta, Iulio, dar trebuie să ia ăsta al meu medicamentele ! » « Lasă-l dracului cu medicamentele lui, fa, când umbla după muieri nu-i trebuia medicamente ? Acum te găsi mila de el ? Că el l-a nenorocit şi pe Nae al meu ! Umblau, ai dracu, ca doi crai pe la toate muierile prin sat şi uite că Dumnezeu vede, făăă, şi-i loveşte când nu teaştepţi ! » Carol, dând de răcoarea de afară, începu să tuşească ; se poticni de gard şi tuşi de câteva ori cu icnituri ; nu răspunse la provocările Iuliei, ştia că, dacă te apuci cu asta, n-o mai termini ! Era dată dracului, râdea de toată lumea ! Nae al ei, fostul preşedinte al cooperativei, murise cu câţiva ani în urmă. Mai întâi se îmbolnăvise de diabet, mânca toată ziua ca un prost rahat şi bomboane, umplea buzunarele dimineaţa şi toată ziua ronţăia la bomboane, ba mai dădea şi pe la curve din ele ; după diabet s-a pricopsit cu o arterită şi medicii i-au tăiat un picior, ,,mai bine-i tăiau ce-i atârna între craci !”- zicea Iulia- şi-i lăsau picioarele întregi şi nu se mai chinuia ea cu el cinci ani de zile : dă-l jos din pat, pune-l în pat, dă-i oliţa, i-ai oliţa…Şi pe deasupra tot pe ea o lua la înjurat şi la drăcuit că n-are grijă de el…Ba când se mai ducea şi ea ca femeia pe la o treabă prin grădină o învinuia că se duce după « sulărăi »- cum le zicea el imaginarilor iubiţi. Când murise, răsuflase uşurată că scăpase de chin şi-l jelise mai mult de bucurie decât de necaz. De atunci trecuseră câţiva ani ; acum când se întâlnise cu Carol îşi aminti tot calvarul ei, Carol îl lua seară de seară la MAT pe Nae, beau bine amândoi, după care plecau în Betegi, Nae la Tita şi Carol la Miţa. Tita era o femeie făcută pentru aşa ceva, ,,lemn de lucru !”- zicea Nae- avea un păr cârlionţat şi-o faţă bălană, şi-un corp de dansatoare din buric, da cu câte-o sticlă de odicolon pe ea să miroase frumos şi, când intra Nae la ea în casă, îi sărea de gât, îl buzunărea de bomboane şi de bani, beau amândoi lichior şi 369
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
- Page 323 and 324: PAGE 323 400 P A R T E A A D O U A
- Page 325 and 326: PAGE 325 400 bătăile inimii lui s
- Page 327 and 328: PAGE 327 400 fost regele lui Israel
- Page 329 and 330: PAGE 329 400 cununat de Eliza Câmp
- Page 331 and 332: PAGE 331 400 2 upă eşecul examenu
- Page 333 and 334: PAGE 333 400 focurile stinse de vâ
- Page 335 and 336: PAGE 335 400 vorbească bine, îi p
- Page 337 and 338: PAGE 337 400 începuturi avusese un
- Page 339 and 340: PAGE 339 400 « Să mă dea draculu
- Page 341 and 342: PAGE 341 400 Acum se întreba el ce
- Page 343 and 344: PAGE 343 400 râs, Stano ! » « Ma
- Page 345 and 346: PAGE 345 400 5 eluţu, când îl v
- Page 347 and 348: PAGE 347 400 răutăţi…Apoi de u
- Page 349 and 350: PAGE 349 400 frumoasă, doar de aia
- Page 351 and 352: PAGE 351 400 cai frumoşi şi Linia
- Page 353 and 354: PAGE 353 400 spuie !”- zise Polin
- Page 355 and 356: PAGE 355 400 8 n timp ce Neluţu se
- Page 357 and 358: PAGE 357 400 9 iua trecuse ceva mai
- Page 359 and 360: PAGE 359 400 iai câteva zile conce
- Page 361 and 362: PAGE 361 400 10 am în acest timp
- Page 363 and 364: PAGE 363 400 e scrisul meu, dar ce-
- Page 365 and 366: PAGE 365 400 11 arol, după întâm
- Page 367: PAGE 367 400 că vom cumpăra alta
- Page 371 and 372: PAGE 371 400 mondial, că o între
- Page 373 and 374: PAGE 373 400 Dumnezeu s-o ierte, ta
- Page 375 and 376: PAGE 375 400 înviază-l odată, Do
- Page 377 and 378: PAGE 377 400 Tot ce erau aceşti co
- Page 379 and 380: PAGE 379 400 Polina fu chemată ime
- Page 381 and 382: PAGE 381 400 14 e făcuse noapte, t
- Page 383 and 384: PAGE 383 400 unul după altul de an
- Page 385 and 386: PAGE 385 400 Nu dormise de două zi
- Page 387 and 388: PAGE 387 400 Piață, apoi în Fere
- Page 389 and 390: PAGE 389 400 15 upă căderea lui C
- Page 391 and 392: PAGE 391 400 fost vinovatul, domnul
- Page 393 and 394: PAGE 393 400 şi ăia bagă toată
- Page 395 and 396: PAGE 395 400 învăţătorului Tach
- Page 397 and 398: PAGE 397 400 cancelarie. De fapt c
- Page 399 and 400: PAGE 399 400 17 upă şapte ani mor
- Page 401: PAGE 401 400 401
PAGE 368 400<br />
« Stai, zice Sarsailă, şeful dracilor, mai întâi trebuie să te punem la nişte<br />
munci mai grele, ia lopata şi apucă-te de cărat pământul ăsta ! » Carol pune<br />
mâna pe lopată şi începe treaba, ajutat de unul care se numea Stalin.<br />
« Dumneata eşti Stalin din Cremlin ? »- îl întreabă Carol bucuros că şi-a<br />
găsit un prieten. « Da, eu sunt, ce, nu-ţi vine să crezi ? Tu eşti unul din<br />
oamenii mei ? Şi…nu mai sta degeaba, pune mâna pe lopată c-aici e Hitler<br />
la comandă ! » Şi întradevăr când priveşte mai bine, vede pe unul cu<br />
mustaţă cu un bici în mână care-i ardea pe toţi cei care căscau gura. Era<br />
chiar Hitler, călca pe cadavre şi bătea şi-n dreapta şi-n stâng cu acel bici.<br />
« Uite-te bine, zice Stalin, astea sunt cadavrele de la Auschvitz, aşa o să<br />
devenim şi noi ! » « Pe dumneata de ce te-au băgat aici ? »- îl întreabă Carol<br />
pe Stalin. « Zice că am dus mii de oameni în Siberia şi i-am înfometat ,şi-au<br />
murit pe-acolo şi mai zice c-am omorât mii de oameni prin lagăre şi la<br />
munci forţate…Dar tu ce-ai făcut ? » « Eu i-am jupuit pe oameni, le-am luat<br />
recoltele să-ţi dăm cote ţie, i-am înscris la colhoz şi i-am lăsat săraci cu<br />
duhul…I-am trimis prin puşcării degeaba ! » « Aaaa ! Tu eşti de-ai lui<br />
Deji ? » « Da, de-ai lui… » « Uite-l şi pe el mai încolo cu o roabă în mână,<br />
cară pământul săpat de noi ! Prost om a mai fost şi ăsta ! Vine la mine odată<br />
şi mi se plânge că n-are ce să facă cu chiaburii şi cu duşmanii de clasă…Şi<br />
ştii ce i-am spus ? Fă, bă, un canal de la Dunăre la Marea Neagră şi pune-i<br />
să sape până i-or găsi dracii…Şi aşa a făcut… » « Ştiu, c-am avut şi noi<br />
vreo câţiva trimişi acolo şi-au venit vaide capul lor ! »<br />
Visul lui Carol se amesteca cu bancurile pe care le spuneau ei pe la<br />
şedinţela de partid dar şi cu poveştile despre Iad spuse de Dia să-l mai<br />
tempereze din prostiile pe care le făcea. Când Stanca îi zisese să nu-şi mai<br />
ceară iertare de la Ionel al lui Duran că acum este pământ şi nu mai are<br />
niciun rost , Carol se închinase şi-şi adusese aminte de Dumnezeu :<br />
« Doamneee, iartă tu toţi păcătoşii şi iartă-mă şi pe mine, Doamneee ! » Se<br />
ducea aşa pe la toţi morţii din sat, fie că erau sau nu erau rudă cu el şă-şi<br />
ceară iertare. Avea impresia că aşa morţi cum erau, toţi se uită urât pe el şi-l<br />
blesteamă. Ba şi dintre cei vii îl mai ameninţau. Se întâlnise într-o zi cu<br />
Iancu lui Maceaulea, celui căruia-i băgaseră bolduri în cur pe timpul<br />
colectivizării, îi dăduse « bună ziua » şi ăla se oprise în Linie, se uiatse<br />
chiorâş la el şi-l întrebase : « Cui îi dai,tu, mă, bună ziua ? Nenorocitule ! Să<br />
te fereşti că dacă te prind singur pe undeva, bag furca-n tine ! » De atunci nu<br />
mai pleca singur noaptea, fie o lua pe nevastă-sa cu el, fie vreun copil…<br />
368