PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 368 400 « Stai, zice Sarsailă, şeful dracilor, mai întâi trebuie să te punem la nişte munci mai grele, ia lopata şi apucă-te de cărat pământul ăsta ! » Carol pune mâna pe lopată şi începe treaba, ajutat de unul care se numea Stalin. « Dumneata eşti Stalin din Cremlin ? »- îl întreabă Carol bucuros că şi-a găsit un prieten. « Da, eu sunt, ce, nu-ţi vine să crezi ? Tu eşti unul din oamenii mei ? Şi…nu mai sta degeaba, pune mâna pe lopată c-aici e Hitler la comandă ! » Şi întradevăr când priveşte mai bine, vede pe unul cu mustaţă cu un bici în mână care-i ardea pe toţi cei care căscau gura. Era chiar Hitler, călca pe cadavre şi bătea şi-n dreapta şi-n stâng cu acel bici. « Uite-te bine, zice Stalin, astea sunt cadavrele de la Auschvitz, aşa o să devenim şi noi ! » « Pe dumneata de ce te-au băgat aici ? »- îl întreabă Carol pe Stalin. « Zice că am dus mii de oameni în Siberia şi i-am înfometat ,şi-au murit pe-acolo şi mai zice c-am omorât mii de oameni prin lagăre şi la munci forţate…Dar tu ce-ai făcut ? » « Eu i-am jupuit pe oameni, le-am luat recoltele să-ţi dăm cote ţie, i-am înscris la colhoz şi i-am lăsat săraci cu duhul…I-am trimis prin puşcării degeaba ! » « Aaaa ! Tu eşti de-ai lui Deji ? » « Da, de-ai lui… » « Uite-l şi pe el mai încolo cu o roabă în mână, cară pământul săpat de noi ! Prost om a mai fost şi ăsta ! Vine la mine odată şi mi se plânge că n-are ce să facă cu chiaburii şi cu duşmanii de clasă…Şi ştii ce i-am spus ? Fă, bă, un canal de la Dunăre la Marea Neagră şi pune-i să sape până i-or găsi dracii…Şi aşa a făcut… » « Ştiu, c-am avut şi noi vreo câţiva trimişi acolo şi-au venit vaide capul lor ! » Visul lui Carol se amesteca cu bancurile pe care le spuneau ei pe la şedinţela de partid dar şi cu poveştile despre Iad spuse de Dia să-l mai tempereze din prostiile pe care le făcea. Când Stanca îi zisese să nu-şi mai ceară iertare de la Ionel al lui Duran că acum este pământ şi nu mai are niciun rost , Carol se închinase şi-şi adusese aminte de Dumnezeu : « Doamneee, iartă tu toţi păcătoşii şi iartă-mă şi pe mine, Doamneee ! » Se ducea aşa pe la toţi morţii din sat, fie că erau sau nu erau rudă cu el şă-şi ceară iertare. Avea impresia că aşa morţi cum erau, toţi se uită urât pe el şi-l blesteamă. Ba şi dintre cei vii îl mai ameninţau. Se întâlnise într-o zi cu Iancu lui Maceaulea, celui căruia-i băgaseră bolduri în cur pe timpul colectivizării, îi dăduse « bună ziua » şi ăla se oprise în Linie, se uiatse chiorâş la el şi-l întrebase : « Cui îi dai,tu, mă, bună ziua ? Nenorocitule ! Să te fereşti că dacă te prind singur pe undeva, bag furca-n tine ! » De atunci nu mai pleca singur noaptea, fie o lua pe nevastă-sa cu el, fie vreun copil… 368

PAGE 369 400 12 , fa, să mergem acasă !- îi zise el nevestei, după ce termină discuţia cu Stanca- tu nu vezi că s-a « Hai întunecat ? » Între timp veniseră două femei la priveghiul de noapte ; una era Iulia, nevasta lui Nae Sârbu, care era vecină cu ei şi a doua, una Fiţa, venită de la Bucureşti cu bărbatu-său. Afară ieşise luna şi câteva stele, cerul era senin şi se lăsase răcoare. Ce noapte, parcă încremenise totul pe pământ. « Dumnezeu să-l ierte !- ziseseră cele două femei, dând un fel de bineţe, când se întâlniseră cu Carol şi cu nevastă-sa, ieşind pe uşă- plecarăţi, mă ?,-îi întrebă Iulia,- nu puteaţi să mai staţi că acum noaptea are omul nevoie de voi ! » « Dumnezeu să-l ierte !- răspunse nevasta lui Carol. Şi după o pauză continuă : Am mai sta, Iulio, dar trebuie să ia ăsta al meu medicamentele ! » « Lasă-l dracului cu medicamentele lui, fa, când umbla după muieri nu-i trebuia medicamente ? Acum te găsi mila de el ? Că el l-a nenorocit şi pe Nae al meu ! Umblau, ai dracu, ca doi crai pe la toate muierile prin sat şi uite că Dumnezeu vede, făăă, şi-i loveşte când nu teaştepţi ! » Carol, dând de răcoarea de afară, începu să tuşească ; se poticni de gard şi tuşi de câteva ori cu icnituri ; nu răspunse la provocările Iuliei, ştia că, dacă te apuci cu asta, n-o mai termini ! Era dată dracului, râdea de toată lumea ! Nae al ei, fostul preşedinte al cooperativei, murise cu câţiva ani în urmă. Mai întâi se îmbolnăvise de diabet, mânca toată ziua ca un prost rahat şi bomboane, umplea buzunarele dimineaţa şi toată ziua ronţăia la bomboane, ba mai dădea şi pe la curve din ele ; după diabet s-a pricopsit cu o arterită şi medicii i-au tăiat un picior, ,,mai bine-i tăiau ce-i atârna între craci !”- zicea Iulia- şi-i lăsau picioarele întregi şi nu se mai chinuia ea cu el cinci ani de zile : dă-l jos din pat, pune-l în pat, dă-i oliţa, i-ai oliţa…Şi pe deasupra tot pe ea o lua la înjurat şi la drăcuit că n-are grijă de el…Ba când se mai ducea şi ea ca femeia pe la o treabă prin grădină o învinuia că se duce după « sulărăi »- cum le zicea el imaginarilor iubiţi. Când murise, răsuflase uşurată că scăpase de chin şi-l jelise mai mult de bucurie decât de necaz. De atunci trecuseră câţiva ani ; acum când se întâlnise cu Carol îşi aminti tot calvarul ei, Carol îl lua seară de seară la MAT pe Nae, beau bine amândoi, după care plecau în Betegi, Nae la Tita şi Carol la Miţa. Tita era o femeie făcută pentru aşa ceva, ,,lemn de lucru !”- zicea Nae- avea un păr cârlionţat şi-o faţă bălană, şi-un corp de dansatoare din buric, da cu câte-o sticlă de odicolon pe ea să miroase frumos şi, când intra Nae la ea în casă, îi sărea de gât, îl buzunărea de bomboane şi de bani, beau amândoi lichior şi 369

PAGE 368 400<br />

« Stai, zice Sarsailă, şeful dracilor, mai întâi trebuie să te punem la nişte<br />

munci mai grele, ia lopata şi apucă-te de cărat pământul ăsta ! » Carol pune<br />

mâna pe lopată şi începe treaba, ajutat de unul care se numea Stalin.<br />

« Dumneata eşti Stalin din Cremlin ? »- îl întreabă Carol bucuros că şi-a<br />

găsit un prieten. « Da, eu sunt, ce, nu-ţi vine să crezi ? Tu eşti unul din<br />

oamenii mei ? Şi…nu mai sta degeaba, pune mâna pe lopată c-aici e Hitler<br />

la comandă ! » Şi întradevăr când priveşte mai bine, vede pe unul cu<br />

mustaţă cu un bici în mână care-i ardea pe toţi cei care căscau gura. Era<br />

chiar Hitler, călca pe cadavre şi bătea şi-n dreapta şi-n stâng cu acel bici.<br />

« Uite-te bine, zice Stalin, astea sunt cadavrele de la Auschvitz, aşa o să<br />

devenim şi noi ! » « Pe dumneata de ce te-au băgat aici ? »- îl întreabă Carol<br />

pe Stalin. « Zice că am dus mii de oameni în Siberia şi i-am înfometat ,şi-au<br />

murit pe-acolo şi mai zice c-am omorât mii de oameni prin lagăre şi la<br />

munci forţate…Dar tu ce-ai făcut ? » « Eu i-am jupuit pe oameni, le-am luat<br />

recoltele să-ţi dăm cote ţie, i-am înscris la colhoz şi i-am lăsat săraci cu<br />

duhul…I-am trimis prin puşcării degeaba ! » « Aaaa ! Tu eşti de-ai lui<br />

Deji ? » « Da, de-ai lui… » « Uite-l şi pe el mai încolo cu o roabă în mână,<br />

cară pământul săpat de noi ! Prost om a mai fost şi ăsta ! Vine la mine odată<br />

şi mi se plânge că n-are ce să facă cu chiaburii şi cu duşmanii de clasă…Şi<br />

ştii ce i-am spus ? Fă, bă, un canal de la Dunăre la Marea Neagră şi pune-i<br />

să sape până i-or găsi dracii…Şi aşa a făcut… » « Ştiu, c-am avut şi noi<br />

vreo câţiva trimişi acolo şi-au venit vaide capul lor ! »<br />

Visul lui Carol se amesteca cu bancurile pe care le spuneau ei pe la<br />

şedinţela de partid dar şi cu poveştile despre Iad spuse de Dia să-l mai<br />

tempereze din prostiile pe care le făcea. Când Stanca îi zisese să nu-şi mai<br />

ceară iertare de la Ionel al lui Duran că acum este pământ şi nu mai are<br />

niciun rost , Carol se închinase şi-şi adusese aminte de Dumnezeu :<br />

« Doamneee, iartă tu toţi păcătoşii şi iartă-mă şi pe mine, Doamneee ! » Se<br />

ducea aşa pe la toţi morţii din sat, fie că erau sau nu erau rudă cu el şă-şi<br />

ceară iertare. Avea impresia că aşa morţi cum erau, toţi se uită urât pe el şi-l<br />

blesteamă. Ba şi dintre cei vii îl mai ameninţau. Se întâlnise într-o zi cu<br />

Iancu lui Maceaulea, celui căruia-i băgaseră bolduri în cur pe timpul<br />

colectivizării, îi dăduse « bună ziua » şi ăla se oprise în Linie, se uiatse<br />

chiorâş la el şi-l întrebase : « Cui îi dai,tu, mă, bună ziua ? Nenorocitule ! Să<br />

te fereşti că dacă te prind singur pe undeva, bag furca-n tine ! » De atunci nu<br />

mai pleca singur noaptea, fie o lua pe nevastă-sa cu el, fie vreun copil…<br />

368

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!