PRIVEGHIUL-roman

PAGE 368 400
« Stai, zice Sarsailă, şeful dracilor, mai întâi trebuie să te punem la nişte
munci mai grele, ia lopata şi apucă-te de cărat pământul ăsta ! » Carol pune
mâna pe lopată şi începe treaba, ajutat de unul care se numea Stalin.
« Dumneata eşti Stalin din Cremlin ? »- îl întreabă Carol bucuros că şi-a
găsit un prieten. « Da, eu sunt, ce, nu-ţi vine să crezi ? Tu eşti unul din
oamenii mei ? Şi…nu mai sta degeaba, pune mâna pe lopată c-aici e Hitler
la comandă ! » Şi întradevăr când priveşte mai bine, vede pe unul cu
mustaţă cu un bici în mână care-i ardea pe toţi cei care căscau gura. Era
chiar Hitler, călca pe cadavre şi bătea şi-n dreapta şi-n stâng cu acel bici.
« Uite-te bine, zice Stalin, astea sunt cadavrele de la Auschvitz, aşa o să
devenim şi noi ! » « Pe dumneata de ce te-au băgat aici ? »- îl întreabă Carol
pe Stalin. « Zice că am dus mii de oameni în Siberia şi i-am înfometat ,şi-au
murit pe-acolo şi mai zice c-am omorât mii de oameni prin lagăre şi la
munci forţate…Dar tu ce-ai făcut ? » « Eu i-am jupuit pe oameni, le-am luat
recoltele să-ţi dăm cote ţie, i-am înscris la colhoz şi i-am lăsat săraci cu
duhul…I-am trimis prin puşcării degeaba ! » « Aaaa ! Tu eşti de-ai lui
Deji ? » « Da, de-ai lui… » « Uite-l şi pe el mai încolo cu o roabă în mână,
cară pământul săpat de noi ! Prost om a mai fost şi ăsta ! Vine la mine odată
şi mi se plânge că n-are ce să facă cu chiaburii şi cu duşmanii de clasă…Şi
ştii ce i-am spus ? Fă, bă, un canal de la Dunăre la Marea Neagră şi pune-i
să sape până i-or găsi dracii…Şi aşa a făcut… » « Ştiu, c-am avut şi noi
vreo câţiva trimişi acolo şi-au venit vaide capul lor ! »
Visul lui Carol se amesteca cu bancurile pe care le spuneau ei pe la
şedinţela de partid dar şi cu poveştile despre Iad spuse de Dia să-l mai
tempereze din prostiile pe care le făcea. Când Stanca îi zisese să nu-şi mai
ceară iertare de la Ionel al lui Duran că acum este pământ şi nu mai are
niciun rost , Carol se închinase şi-şi adusese aminte de Dumnezeu :
« Doamneee, iartă tu toţi păcătoşii şi iartă-mă şi pe mine, Doamneee ! » Se
ducea aşa pe la toţi morţii din sat, fie că erau sau nu erau rudă cu el şă-şi
ceară iertare. Avea impresia că aşa morţi cum erau, toţi se uită urât pe el şi-l
blesteamă. Ba şi dintre cei vii îl mai ameninţau. Se întâlnise într-o zi cu
Iancu lui Maceaulea, celui căruia-i băgaseră bolduri în cur pe timpul
colectivizării, îi dăduse « bună ziua » şi ăla se oprise în Linie, se uiatse
chiorâş la el şi-l întrebase : « Cui îi dai,tu, mă, bună ziua ? Nenorocitule ! Să
te fereşti că dacă te prind singur pe undeva, bag furca-n tine ! » De atunci nu
mai pleca singur noaptea, fie o lua pe nevastă-sa cu el, fie vreun copil…
368