PRIVEGHIUL-roman

PAGE 360 400
Radule şi de securitate ! » O luară spre Cişmigiu, bătea un vânt cald şi
răsărise luna, lumea încă se mai plimba, mai mult tineri îndrăgostiţi care se
pitulau prin boscheţi şi se sărutau. « Ăştia n-au închis, zise Gheorghe, hai să
luăm o sticlă de coniac şi s-o mai descântăm aici pe bancă ! Mâine plec
acasă c-a murit nenica ! » Intrară la Buturugă şi cerură o sticlă de coniac şi
se-aşezară pe o bancă. « De ce eşti urmărit ? » « Am gura spartă ! » « Nu
ştiu cum dracu se face că toţi au impresia că sunt urmăriţi…La noi la circ au
băgat securişti şi printre clovni ! »
În antreu, Gheorghe, singur, nu-şi mai aducea aminte cum ajunsese la
autogara Militari să prindă rata de Râca ; nu mai dăduse nici pe acasă,
plecase cu Radu din Cişmigiu, urcaseră pe la Leu şi de aici nu îşi mai
aducea aminte de nimic. În maşină dormise tot timpul şi se trezise la poartă
la Duran. Când îi dăduse Polina telefon să vie cu ea, nevastă-sa, oţeţită foc,
îi răspunsese că n-are de unde să-l ia că nu venise acasă de două zile, mai
bine s-ar duce dracului de tot… Acum profita de faptul că se întunericise,
ceilalţi obosiţi se băgaseră prin casă să se odihnească şi el îi trăgea din sticla
de pe masă şi se tot zgâia pe geam la soru-sa, Stanca, cum picota lângă
mort. Câteva lumânări ardeau cu o lumină vie în sfeşnic iar de la bucătăria
de vară se auzeau glasuri de femei care pregăteu pomana, fierbeau fasolea şi
varza de cu noapte şi aranjau colacii pentru a doua zi.
360