PRIVEGHIUL-roman

PAGE 357 400
9
iua trecuse ceva mai repede, lumea venea, aprindea lumânări,
Z
tămâia mortul şi pleca, dar noaptea era mai costisitoare ;
mortul trebuia păzit tot timpul de mai multe persoane. Şi
acum se ţeseau cele mai năstruşnice poveşti în jurul lui.
Venise şi Gheorghe al lui Ioviţă de la Bucureşti cu autobuzul de seară, o
trăsese pe soru-sa, Stanca, mai la o parte şi-i făcuse cadou un ceas
« Pobeda » luat din Talcioc. Femeia ,bucuroasă, sărise de gâtul lui şi-l
sărutase, după care se uita mereu la ceasornic să vadă cât e ora.
Ceasul acesta devenise un fel de confident al ei în lipsa altor discuţii pe
care ea şi aşa nu le-ar fi auzit, acum se fălea cu el pe la toţi ridicând mâneca
hainei să se vadă mai bine. « Tu ce mai faci ?- îl întrebase ea mai încet,
ştiind că trăieşte rău cu femeia- te-ai lăsat de băutură ? » « M-am lăsat pe
dracu, de doi ani îmi pune nişte prafuri în mâncare şi m-a îmbolnăvit. Eu
vedeam că mi-e rău după ce beam şi nu ştiam ce am, erau momente când îmi
venea să mă tăvălesc pe jos, băgase el gura în urechea femeii ca să audă, m-
a nenorocit, asta este ! » « Doamneee, pupa-ţi-aş tălpile, şi ea nu ţi-a
spus ? » « Păi ce, era proastă să-mi spună ? Am dus-o la Bucureşti şi am
făcut-o cocoană şi acum face pe nebuna ! Păi aşa se lasă un om de beţie ?
Cu asemenea trai în casă ? Când vine ziua salariului mă pomenesc cu ea la
ICRAL, se duce la contabilitate şi-mi ridică banii, îi minte pe ăia că aşa şi pe
dincolo şi ăia o cred. Dacă a fost ea în stare să mă interneze în spital când a
făcut băiatul ăla marele logodna la Casa Armatei cu unguroaica ! Eu
mirosisem ceva şi voiam să mă duc şi eu, dar vorbise cu magazionerele să
nu-mi dea hainele. A trebuit să împrumut nişte haine de la un pacient, dar nu
m-au încăput pantofii şi-am plecat şi eu desculţ ! Când s-au trezit cu mine
acolo au rămas cu ochii beliţi ! Asta e nevastă-mea…» « Bine-ai venit, nene
Gheorghe,- l-a întâmpinat Neluţu- intră în casă c-oi fi nemâncat ! »
« Dumnezeu să-l ierte pe nenica, săracul, pe el îl mai aveam şi noi din
neamul nostru ! S-a dus şi el, sărmanul…Lasă masa c-am mâncat, dă-mi un
pahar de rachiu să mă dreg c-am făcut-o azi noapte cu Radu lui Căiţă, ăla
care e administrator la Circul de Stat… »
Neluţu se duse şi luă o sticlă cu ţuică şi i-o puse în faţă, Polina sărise
pârleazul şi intrase în casa lor să se mai odihnească după drumul lung pe
care-l făcuse, iar Stanca intrase să ia o oală cu tămâie din camera mortului ;
el rămăsese singur în antreu, pusese sticla la gură şi trăsese câteva
înghiţituri… Privea pe geam şi se gândea la ziua de ieri. Venise Pişto la el :
« Meştere, zice, te-a căutat Tatu de la partid !”, zice Tatu : ,,Unde e, bă,
357