PRIVEGHIUL-roman

PAGE 355 400
8
n timp ce Neluţu se războia cu Polina, la poartă oprise o
Î
maşină şi din ea coborâse o rudă a lor mai depărtată. Era
doctorul Ionescu Ionel, medic radiolog pe la Braşov. Omul
încerca să deschidă poarta mică să intre în curte. Între timp
Catuţa îl văzuse şi se dusese la el. « Dumnezeu să-l ierte, Catuţo !- îi zise el,
aproape plângând- când a decedat ? » « Dumnezeu să-l ierte, domnule
doctor ! Ieri pe seară ! »- îi răspunse Cătuţa şi ea cu lacrimile în ochi.
Doctorul se întoarse la maşină, luă o coroană şi un pumn de lumânări şi intră
în curte, apoi în casă. Aprinse câteva lumânări în feşnic, puse coroana la
capul mortului şi-l sărută, plângând şi tremurând.
Cu doi ani în urmă venise pe la ei, auzise de boala lui Ionel al lui
Duran şi voia să-l mai vadă. Oprise tot aşa maşina la poartă şi dăduse buzna
în casă. « Ei, ei- zisese el- de-aţi şti voi de unde vin eu acum, ce-a fost la
Braşov nu vă pot descrie ! - şi dăduse ocol camerei cu ochii să nu fie cineva
străin să audă- mai întâi daţi-mi să mănânc ceva că mi-e o foame de lup,
sunt nemâncat de eri seară ! Am fugit de-acolo să nu mă aresteze ! Ştiu că
voi faceţi nişte fasole bună, cu leuştean, puneţi-mi să mânânc o farfurie de
fasole cu mămăligă că n-am mai mâncat mămăligă de când a murit mama,
săraca ! »
Maică-sa murise cu vreo cinci ani în urmă, nu mai avea pe nimeni în
sat ; un frate doctor la Tătărăşti se prăpădise şi el acum un an şi altul inginer
agronom făcuse infarct după o ceartă cu Ion al Oaţii, pe când era preşedinte
de CAP, şi se dusese şi el. Nevastă-sa, unguroaică, cu doi copii plecase la ai
ei prin Transilvania şi acasă vânduse tot.
« Spune-ne, domnu doctor, ce s-a întâmplat, nu ne mai ţine cu sufletul
la gură ! »- îl rugase Cătuţa cu maică-sa în timp ce-i aduseseră o farfurie
plină ochi cu fasole şi o bucată de mămăligă caldă care aburea. « A fost
prăpăd mare, s-au răsculat muncitorii…Din asta i se trage lui Ceauşescu !
Tot Braşovul a fost în picioare, cu mic cu mare, şi au devastat judeţeana de
partid, au aruncat pe geam portretele tovarăşului şi tot ce-au găsit acolo !
Acum se fac arestări ! Eu de-aia am plecat de acolo că sunt vizat ! Se
dărâmă schelăria socialismului, ascultaţi-mă pe mine ! - mai zisese el printre
dumicăţii pe care-i înghiţea cu o poftă pantagruielică- oamenii s-au săturat
de foame şi de frig şi au început să se revolte ! » Doctorul vorbea printre
înghiţiturile de fasole şi aproape plângea. « Mi-e frică să nu păţesc ce-am
mai tras şi altădată !- continua el- ce-am păţit eu în 1956 cu revolta din
355