PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 354 400 ducă dracului toată acestă schelărie a socialismului, cu Ceauşescu, cu Burcă, cu Pomană, cu Ion al Oaţii, cu Carol al Dii şi cu toţi susţinătorii lor…Ce nea adus nouă socialismul ? Numai necazuri, satul s-a destrămat, ţara a sărăcit, oamenii parcă sunt ţinuţi în bandustane cu câte-o porţie de mâncare pe zi, recoltele stau nestrânse pe câmp, furturi peste tot, televizoarele ne arată numai pe tovarăşul cu tovarăşa…cântă numai marşuri patriotice…Prin sat începuse să circule şi o doină, cântată în surdină, seara pe la şezători : Frunză verde de stejar Ţara-i plină de amar, De amar şi sărăcie Şi nimeni nu vrea să ştie… Bate vântul, bate, bate Şi din faţă şi din spate, Ne loveşte spic de ploaie Şi-notăm printre noroaie… Bate vântul, viscoleşte, Prinde omu-ca-ntre cleşte Tot înoată prin belele Şi nu mai scapă de ele… Tot privim de pe pridvor Seara la televizor, Pe mândrul conducător, Cum ne duce la progres La al paişpelea congres… Dar-ar Dumnezeu să dea Să cadă şi-el în belea . Adică cum să cadă şi el în belea ? Ferească Dumnezeu… 354

PAGE 355 400 8 n timp ce Neluţu se războia cu Polina, la poartă oprise o Î maşină şi din ea coborâse o rudă a lor mai depărtată. Era doctorul Ionescu Ionel, medic radiolog pe la Braşov. Omul încerca să deschidă poarta mică să intre în curte. Între timp Catuţa îl văzuse şi se dusese la el. « Dumnezeu să-l ierte, Catuţo !- îi zise el, aproape plângând- când a decedat ? » « Dumnezeu să-l ierte, domnule doctor ! Ieri pe seară ! »- îi răspunse Cătuţa şi ea cu lacrimile în ochi. Doctorul se întoarse la maşină, luă o coroană şi un pumn de lumânări şi intră în curte, apoi în casă. Aprinse câteva lumânări în feşnic, puse coroana la capul mortului şi-l sărută, plângând şi tremurând. Cu doi ani în urmă venise pe la ei, auzise de boala lui Ionel al lui Duran şi voia să-l mai vadă. Oprise tot aşa maşina la poartă şi dăduse buzna în casă. « Ei, ei- zisese el- de-aţi şti voi de unde vin eu acum, ce-a fost la Braşov nu vă pot descrie ! - şi dăduse ocol camerei cu ochii să nu fie cineva străin să audă- mai întâi daţi-mi să mănânc ceva că mi-e o foame de lup, sunt nemâncat de eri seară ! Am fugit de-acolo să nu mă aresteze ! Ştiu că voi faceţi nişte fasole bună, cu leuştean, puneţi-mi să mânânc o farfurie de fasole cu mămăligă că n-am mai mâncat mămăligă de când a murit mama, săraca ! » Maică-sa murise cu vreo cinci ani în urmă, nu mai avea pe nimeni în sat ; un frate doctor la Tătărăşti se prăpădise şi el acum un an şi altul inginer agronom făcuse infarct după o ceartă cu Ion al Oaţii, pe când era preşedinte de CAP, şi se dusese şi el. Nevastă-sa, unguroaică, cu doi copii plecase la ai ei prin Transilvania şi acasă vânduse tot. « Spune-ne, domnu doctor, ce s-a întâmplat, nu ne mai ţine cu sufletul la gură ! »- îl rugase Cătuţa cu maică-sa în timp ce-i aduseseră o farfurie plină ochi cu fasole şi o bucată de mămăligă caldă care aburea. « A fost prăpăd mare, s-au răsculat muncitorii…Din asta i se trage lui Ceauşescu ! Tot Braşovul a fost în picioare, cu mic cu mare, şi au devastat judeţeana de partid, au aruncat pe geam portretele tovarăşului şi tot ce-au găsit acolo ! Acum se fac arestări ! Eu de-aia am plecat de acolo că sunt vizat ! Se dărâmă schelăria socialismului, ascultaţi-mă pe mine ! - mai zisese el printre dumicăţii pe care-i înghiţea cu o poftă pantagruielică- oamenii s-au săturat de foame şi de frig şi au început să se revolte ! » Doctorul vorbea printre înghiţiturile de fasole şi aproape plângea. « Mi-e frică să nu păţesc ce-am mai tras şi altădată !- continua el- ce-am păţit eu în 1956 cu revolta din 355

PAGE 354 400<br />

ducă dracului toată acestă schelărie a socialismului, cu Ceauşescu, cu Burcă,<br />

cu Pomană, cu Ion al Oaţii, cu Carol al Dii şi cu toţi susţinătorii lor…Ce nea<br />

adus nouă socialismul ? Numai necazuri, satul s-a destrămat, ţara a sărăcit,<br />

oamenii parcă sunt ţinuţi în bandustane cu câte-o porţie de mâncare pe zi,<br />

recoltele stau nestrânse pe câmp, furturi peste tot, televizoarele ne arată<br />

numai pe tovarăşul cu tovarăşa…cântă numai marşuri patriotice…Prin sat<br />

începuse să circule şi o doină, cântată în surdină, seara pe la şezători :<br />

Frunză verde de stejar<br />

Ţara-i plină de amar,<br />

De amar şi sărăcie<br />

Şi nimeni nu vrea să ştie…<br />

Bate vântul, bate, bate<br />

Şi din faţă şi din spate,<br />

Ne loveşte spic de ploaie<br />

Şi-notăm printre noroaie…<br />

Bate vântul, viscoleşte,<br />

Prinde omu-ca-ntre cleşte<br />

Tot înoată prin belele<br />

Şi nu mai scapă de ele…<br />

Tot privim de pe pridvor<br />

Seara la televizor,<br />

Pe mândrul conducător,<br />

Cum ne duce la progres<br />

La al paişpelea congres…<br />

Dar-ar Dumnezeu să dea<br />

Să cadă şi-el în belea .<br />

Adică cum să cadă şi el în belea ? Ferească Dumnezeu…<br />

354

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!