PRIVEGHIUL-roman

PAGE 352 400
făcea loc să vină în faţă să facă mai repede slujba de înmormântare că ce,
mai au câţiva morţi de îngropat până seara şi n-au timp… Apoi s-a format
convoiul : Păsăroi în faţă cu praporele, apoi Cică cu sfeşnicul, Ion al lui
Mamaie cu bradul în urma lor…Mama şi tata pluteau parcă prin văzduh. Şi
lăutarii care cântau ,,frunză verde trei granate”… Şi-apoi tot satul în urma
lor. Chiuiau cu sticlele pe sus. Şi jucau. Şi frate-mio, Gheorghe, beat mort,
cânta şi el dintr-o ţiteră pe care o găsise aruncată prin pod, apoi începea cu
fluierul sau cu clarineta o doină…Şi primarul Carol ţopăia pe lângă ei ca un
cârlan când îl înveţi la ham. Beat şi el. Şi se uita la o orţopină de muiere, n-
o scăpa deloc din ochi ! Tot satul după el ! Şi popii opreau căruţa pe la
răspântii şi-i citeau ce ştiau ei acolo… Şi noi aruncam bănuţi pe jos şi copiii
se îngrămădeau să-i culeagă. Au mers aşa pân-au urcat dealul la Răţoi,
soarele îşi vărsa lumina într-o dungă roşie peste tot dealul ; era ca o găleată
plină cu vin care se vărase pe jos…Şi vântul care se juca prin părul
codanelor, băltăreţul cald al verii… Şi clopotul, şi goarna…Şi tata Ioviţă
mort în tron. Şi mama Marina lângă el, la capul lui în genunchi. Eu, lângă ea
pe carâmbul căruţei îl rugam pe frati-mio Gheorghe să nu se mai smiorcăie
aşa…Şi popa Gogu striga tare la cei din faţă : ,,Să nu se bage mortul în
biserică ! A murit ca un proscris !” ,,Cine-şi ia zilele, nu se bucură de
darurile sfintei biserici !” Și bietul taticu, cuminte, privea cerul, în costumul
lui de ducă. Serios. Ca în viaţă. Nu zicea nimic ! Cuminte ! Să se scoale de
acolo să se certe cu popa şi mai multe nu ! ,,Că, ce părinte, în ce lege scrie
că n-am voie să intru şi eu mort în biserică ? Ce, n-am plătit şi eu dările ca
toată lumea ?” Şi popa : ,,Doamne, Dumnezeul nostru al tuturor, iartă
păcatele acestui om…. Care a trăit şi care te-a iubit…” Polina se oprise din
povestea ei şi se uita la mort cu înduioşare.
« Ce vis urât ai visat tu ,Polino, şi uite că ţi s-a izbândit ! A murit fratimio,
săracul, se chinuie şi el cam demult… » « Nenica rămăsese ca un stâlp
aici, la el mai ceream şi noi câte un sfat ! Matale ce mai faci, mai spune-mi
şi mie ce mai fac oamenii din sat, cum o mai duc ei cu viaţa ? » « Cum s-o
ducă ? Rău ! Muncesc toată ziua pe zile-muncă şi toamna, când să ia şi ei
ceva, vin cu câte-o tăgârţă de grâu sau de porumb acasă ! Cu ce să mai ţii şi
tu o lighioană ? Am ajuns rău, maică, să vină muncitorii de la oraş şi cu
elevii să ne culeagă porumbul ? Am rămas numai noi, ăştia bătrânii, cine să
mai muncească ? Tineretul a plecat la oraş, la Piteşti sau la Bucureşti şi noi,
ăştia care am mai rămas stăm pe şanţ toată ziua la taclale ! Tu, Polino, am
auzit că faci parte din ăia care se duc la congres, spune-le şi tu ce e pe-aici
că poate n-or fi ştiind ! Ceauşescu se ia după marţopina aia a lui, auzi, fetiţă,
să dărâme bisericile şi să desfiinţeze satele să-i mute pe ţărani la bloc ? »
« Se discută chestiile astea şi pe la noi, dar n-are nimeni curajul să la
352