PRIVEGHIUL-roman

PAGE 351 400
cai frumoşi şi Linia era plină de lume gătită şi se uita uimită cum se
transformase înmormântarea în nuntă…Caii înspumaţi se agitau, sunându-le
la gât nişte clopoţei mici, înşiraţi pe căpestrele căftănite cu ţinte argintii…Şi
nişte oşcotine de ţigani cântau de mama focului, ieşiseră din curte să
întâmpine oaspeţii. În prima căruţă era mama Marina mireasă…Le-a ieşit
înainte cu o ploscă în mână Duran ăla bătrânu, purta pantaloni de dimie şi
cămaşă înflorată de borangic cusută cu floricele de Durănoaia, cineva îl
întrebase pe Duran :,,Păi cum, mă Durane, v-aţi împăcat ?”-pare-se că era
vecinul nostru, Radu Banii,-,,ne-am împăcat,…tu-i leturghia mă-si de
băiat !”- şi apoi către oaspeţi : ,,Bine-aţi venit, oameni buni !”, ţiganii
tăcuseră şi nica Stancu, unchiul ţaţii Gigii, începuse să spună nişte oraţii de
nuntă deşuchiate, un fel de poezii făcute de el în lunga lui nebunie prin
pădurea Bucovului, spunea ceva despre mireasă : ,,poc ! poc ! poc !/ că nu
ia foc !/ şi coţ ! coţ ! coţ !/ la Marina lui Corcoţ ! - îi tot da zor că s-o urce
pe mama Marina pe grapă că n-a fost fată mare…Şi lângă el spectacolul cu
Marioara şi Vasilache, dat de nişte păpuşari care mergeau pe la nunţi.
Dialogul dintre Vasilache şi Marioara se desfăşura piţigăiat :,, Bine-ai venit,
Marioaro !”- îngâna Vasilache şi mânuitorul îi lovea cap în cap în semn că
se pupă şi ei şi-i punea în nişte poziţii obscene cu falusul spre Marioara şi
femeile râdeau şi-şi dădeau ghionturi şi-şi făceau semne între ele…,,Bine team
găsit Vasilacheee !”- răspundea şi mai caraghios Marioara, o znamenie
de păpuşă, urâtă, de-ţi venea s-o iai la fugă când o vedeai…,,Mă iubeşti ?”-
continua ea să-l întrebe pe Vasilache. ,,Cum să nuuu !”- sărea Vasilache în
culmea fericirii. şi lumea râdea ca proasta de comicul lor grotesc şi obscen.
Din prima căruţă coborâse mama Marina dintre perine şi macate, era
îmbrăcată într-o rochie de mireasă lungă căreia îi ţinea cu o mână poalele
care atârnau prin ţărână, pe cap avea o ghirlandă de flori, un fel de coroniţă
pe care o fac copiii la şcoală pentru premiere, la ureche o garofiţă, iar părul
strâns în două codiţe îi atârna pe spate…Lumea rămăsese uimită de
frumuseţea ei ; îşi întorsese ochii de la păpuşari către ea şi se făcuse o linişte
care-i încremenise pe toţi…,,Bă, balaoacheşilor- se strâmbase nica Stancu la
ţigani, aţi amorţit aici, ce, aici e înmormântare ?, zi-i sârba, zi-i hora lui
douoşdoi, zi-i calarâca !, zi-i ceva…” Şi s-a-ncins dintr-o dată o vijelie de
sârbă, se făcuse o roată cât toată curtea şi flăcăii începuseră să strige :,, i-auz
una, i-auzi două, i-auzi două zeci şi două…” Era nunta lui tata şi a mamei,
aşa cum mi-o povestiseră ei… Şi nunta-n vis înseamnă moarte, tuşă
Catrino ! Şi nu s-a terminat aici, a urmat nuneasca, masa de noapte cu
distacţie şi băutură şi dimineaţa se tăvăleau toţi pe jos de beţi ce erau…Şi s-
a făcut linişte peste toată curtea, linişte ca de înmormântare, sau poate chiar
era înmormântare căci au apărut cei doi popi în sutanele lor, toată lumea le
351