PRIVEGHIUL-roman

PAGE 35 400
8
upă ce veni de la biserică, cocoana Eliza Câmpineanu intră
D
în curtea castelului supărată, vasăzică Nicu ei se confesa
Linii, ea habar n-avea că băiatul ei are o fată la Bucureşti pe
care o iubeşte, o artistă…
-Bine, Nicule, mie de ce nu mi-ai spus de altista ta de la Buculeşti ? De
aia te-ai glăbit tu să intli în galda legală…Eu volbisem cu Malghiloman să te
mai lase câteva luni acasă, să te mai odihneşti şi tu, mă mai ajutai şi pe mine
la muncile câmpului, că algaţii fulă ca-n codlu…
-Iar începi să mă plictiseşti cu dădăceala ta! Ai uitat că eu sunt major şi
fac ce vreau eu ? De ce să mai stau aici ? Să mă baţi totă ziua la cap? Să-ţi
dau socoteală de iubirile mele? Am o artistă la Bucureşti, e o fată frumoasă,
la momentul potrivit o să ţi-o prezint şi ţie…
-Şi, mă log, când va fi momentul ăla potlivit? Chial acu volbii cu
pleotul Gheolghe Popescu şi-mi spuse că fata lui, Adina, telmină Nolmala
peste un an, şi-al vlea s-o aducă învăţătoale aici… ştii că fata asta al fi bună
pentlu tine ? Mai gândeşte-te, poate ţi-o veni mintea la cap ! Ştii că mă scoţi
din pepeni !
-Ca să nu te mai scot din pepeni , mâine voi pleca!- termină Nicu şi
trânti uşa, intrând în dormitor. Ca să uite toată povestea, deschise aparatul
de radio, se cânta un vals vienez, plimbă scala peste tot, parcă nu era rozboi,
pace şi linişte peste tot, muzică şi muzică… Căută Londra, cu toate că nu
putea să sufere acest post, parcă toată rezistenţa Europei stătea în el, nemţii
întâmpinau greutăţi pe toate fronturile- anunţa un crainic cu vocea răguşitămint,
îşi dădu el cu părerea, şi suci butonul pe alt program. Adormi cu
aparatul deschis…Fu o noapte agitată, cu vise urâte, se întorcea şi pe o parte
şi pe cealaltă şi nu putea închide ochii. Era parcă într-un pustiu, nu se auzea
nimic. Poate are dreptate mami, dacă Valli îmi face figura ? Roiesc pe lângă
ea fel de fel de fanţi… Nu rămân eu cu buza umflată ? Mâine voi pleca, n-
am de ce să mai stau aici…Mă voi duce la ea acasă şi am s-o cer în
căsătorie, am să vin cu ea la castel să i-o prezint şi lui mami…S-o pun în
faţa faptului îmlinit…
Ajunse în Bucureşti pe la ora două, oraşul forfotea de lume, de la Gara
de Nord luă o trăsură şi merse acasă la ea. Sună de câteva ori dar rămase
fără nici-un răspuns. « Nu e acasă- îşi zise el- poate are spectacol la
Odeon. » Mai privi încă odată în urmă, storurile la ferestre erau trase, o luă
pe jos spre teatru, teatrul era încuiat la ora aceea, privi peste afişe, era un
spectacol pe la ora opt seara, dar nu juca ea… Se mai plimbă câtva timp prin
35