PRIVEGHIUL-roman
Share Embed Flag
Download ePaper

PRIVEGHIUL-roman

bucovu
21.12.2016 Views

PAGE 344 400 « Cum dracului se mai lipise el de femeia asta după tot ce-i făcuse ?- se întreba el adesea, o să râdă lumea de el dacă umblă aşa toată ziua cu ea după el- mai bine o lăsa acasă, venea numai el cu lumânare la Ionel al lui Duran ! » « Dumnezeu să-l ierte, ţaţă Catrino, zisese el când intrase- că mult s-a mai chinuit, săracul ! » « S-a chinuit şi el, Ioane, dar l-ai chinuit şi tu când i-ai luat grâul din bătătură şi l-ai dus la colectiv ! Şi ne-ai chinuit şi pe noi, pe toţi ! » « Hei, ţaţă Catrino, aşa au fost timpurile, mi-am dat şi eu seama c-am făcut rău oamenilor, dar acum mă căiesc…Nu vezi că m-au lovit şi pe mine blestemele ? » « Hai, mă aprinde lumânarea şi nu te mai întinde la vorbă că uite-l pe domnul învăţător Ilie Georgescu, hai să mergem ! »-îi zisese nevasta, grăbindu-l să nu care cumva să se întâlnească cu învăţătorul. Ca să nu-i iasă în întâmpinare o luară prin spatele casei, le era jenă să se mai întâlnească cu el de când depusese mărturie la securitate despre ce zisese el la acea defilare de 23 august…De atunci până astăzi îl evitase permanent. şi nici Ilie Georgescu nu deschisese vorba despre acest subiect… 344

PAGE 345 400 5 eluţu, când îl văzu la poartă pe Ilie Georgescu, ieşi la el să-l N întâmpine. Ilie Georgescu îmbătrânise, se cocoşase, mergea într-un baston, ţinea permanent o mână în buzunar şi alta pe baston. Era parcă un patriarh cu o barbă mare, ieşit din cine ştie ce mănăstire, toată lumea se dădea la o parte din faţa lui să-i facă loc. După venirea lui din puşcărie trăise cu Adina aproape cincisprezece ani fericiţi ; cu cinci ani în urmă Adina se îmbolnăvise de cancer şi murise. Și acum satul mai ţinea minte înmormântarea ei ; îi luase Ilie Georgescu fanfară de la Roşiori, îi comandase un tron aurit de la pompe funebre din Bucureşti, se strânsese toată lumea de prin prejur şi i-a făcut pomană mare… În tron a îmbrăcat-o în rochie de mireasă, zicea el că tot nu se făcuse şi ea niciodată mireasă, barem acum pe ultimul drum să se vadă şi ea ca toate fetele îmbrăcată în alb…Ziua aceea de toamnă când au dus-o la groapă rămăsese în memoria întregului sat… A fost durerea vieţii lui, de atunci se duce în fiecare duminică la cimitir şi-i pune câte-o floare la mormânt. Cu cine se întâlnea povestea despre viaţa lor şi vorbea despre această femeie cu o pasiune ieşită din comun. Spunea că o visează în fiecare noapte şi el nu crede că a murit. Și visele lui sunt rupte din viaţa pe care a trăit-o : adesea se visează cu ea pe front, plutoane întregi trag cu puştile spre ea şi n-o nimeresc, apoi prin pădurea Bucovului adolescenţi, rătăcind aşa îndrăgostiţi zile în şir, dar mai ales se visează cu ea la Șomcuţa în primul an de învăţământ, îmbrăcată cu cămaşa lui în mijlocul patului, într-o hârjoană continuă. Altădată a visat-o în pădurea Băneasa în acel spital de campanie pe patul de moarte când o găsise el şi-i scrisese epistola pe care i-o lăsase Elenei să i-o dea. Şi-o amintea adesea în spital, în spitalul acela aşezat în mijlocul pădurii, spitalul- cetate a morţii dar şi cetate a vieţii- şi de fiecare dată când trecea pe lângă el, întorcea capul în altă parte să nu-l mai vadă. Ştia că Adina va muri, îi spuseseră medicii, dar amâna clipa asta nenorocită. Ea, Adina, desfigurată, slăbită, un schelet aproape, acoperită cu un cearceaf alb, pe o targă, alături de alţi nefericiţi la morga spitalului. Și apoi imaginea aceea bolgică a morgii cu morţii ei care rămăseseră schimonosiţi, aşa cum îi găsise moartea ! Era acolo un bătrân căruia toţi îi ziceau moş Simion, el a văzut că Ilie suportă greu aceste scene şi s-a dus să se intereseze de formalităţile ieşirii din spital. Soţia lui moş Simion i-a aprins prima lumânare la capul Adinei şi a îngenunchiat, plângând-o. El ieşise afară în răcoarea pădurii. De acolo spre vale se întindea o pădure bătrână cu arbori 345

PAGE 344 400<br />

« Cum dracului se mai lipise el de femeia asta după tot ce-i făcuse ?- se<br />

întreba el adesea, o să râdă lumea de el dacă umblă aşa toată ziua cu ea după<br />

el- mai bine o lăsa acasă, venea numai el cu lumânare la Ionel al lui<br />

Duran ! » « Dumnezeu să-l ierte, ţaţă Catrino, zisese el când intrase- că<br />

mult s-a mai chinuit, săracul ! » « S-a chinuit şi el, Ioane, dar l-ai chinuit şi<br />

tu când i-ai luat grâul din bătătură şi l-ai dus la colectiv ! Şi ne-ai chinuit şi<br />

pe noi, pe toţi ! » « Hei, ţaţă Catrino, aşa au fost timpurile, mi-am dat şi eu<br />

seama c-am făcut rău oamenilor, dar acum mă căiesc…Nu vezi că m-au<br />

lovit şi pe mine blestemele ? »<br />

« Hai, mă aprinde lumânarea şi nu te mai întinde la vorbă că uite-l pe<br />

domnul învăţător Ilie Georgescu, hai să mergem ! »-îi zisese nevasta,<br />

grăbindu-l să nu care cumva să se întâlnească cu învăţătorul. Ca să nu-i iasă<br />

în întâmpinare o luară prin spatele casei, le era jenă să se mai întâlnească cu<br />

el de când depusese mărturie la securitate despre ce zisese el la acea defilare<br />

de 23 august…De atunci până astăzi îl evitase permanent. şi nici Ilie<br />

Georgescu nu deschisese vorba despre acest subiect…<br />

344

logo

products

Resources

Company

Terms of service
Privacy policy
Cookie policy
Cookie settings
Imprint
Change language
Made with love in Switzerland
© 2024 Yumpu.com all rights reserved

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!