PRIVEGHIUL-roman
PAGE 342 400 depărta uşor şi se pierdea într-un lan de porumb negru ca păcura… « Eu visam să plec din sat- le spusese el oamenilor -şi chiar voi pleca ; aş vrea să văd pe altul mai cu moţ ca mine care pune CAP-eul la punct !- vorbea el singur după oi- şi în al doilea rând îmi trebuia singurătatea asta să-mi lămuresc eu anumite probleme… » Umbra deasă şi iarba mare şi verde şi apa rece de izvor în liniştea aia erau cel mai bun medicament al lui. Aruncase fluierul din care mai cânta din când în când şi sarica şi se întreba mereu şi-şi răspundea tot el de cum ajunsese el în halul ăsta. La intrarea în partid, secretarul de la judeţeană îl întrebase, când i-a înmânat carnetul de partid : « Ce te determină pe dumneata să te înscrii în partid ? » « Să lupt şi eu după puterile mele- îl învăţase un coleg de armată să spună- pentru politica partidului ! » « Şi care e politica partidului la sate ? » « Să ne sprijunim pe ţărănimea săracă, să ne aliem cu ţărănimea mijlocaşă, împotriva chiaburimii ! » Asta reţinuse el de la lecţiile politice din armată şi o repeta ca un papagal pe la toate adunările… « Băi, tovarăşe, zisese ăla de la judeţ la adunarea CAP-ului- s-au dus lozincile astea, acum nu mai avem chiaburi, nici duşmani de clasă, acum trebuie să consolidăm socialismul la oraşe şi sate ! » Şi-l luase iar la întrebări cu toate matrapaslâcurile făcute de el, se mai sculaseră şi câţiva şi-l criticaseră, o femeie striga întruna să se ducă dracului că a speriat lumea cu tâmpeniile lui, el cu curva de muiere-sa, cu haina ei de urson cu tot… « Numai curva de nevastă-mea mi-a făcut-o !- se gândea el- dacă nu era ea, eu mergeam mai departe… » Şi-i veniră în minte clipele alea blestemate când se îndrăgostise el de ea, erau pe la Văcării pe vale cu caii şi ea păştea nişte capre, fi-i-ar caprele ale dracului să-i fie, jucau ineluşul, ineluş/ învârtecuş/ unde te-ai ascuns acuş ? Şi-i vine rândul lui să-l pitească şi i-l bagă-n sân Stanei, ea îi simte palma caldă şi-i şopteşte la ureche, ,,lasă-l ,Ioane, aici şi scoate mâna că mă gâdil !”, şi în acest timp îi scapă un ghem din poală, lucra la o mânecă de flanel, şi se scoală să ia ghemul şi a pierdut inelul lui. Se lăsase soarele spre seară şi copiii despiedecau vitele să le ducă acasă, lunca se răcorise, de departe se-auzea nechezat de cai, un mânz sărea pe lângă ei pe coama dealului…Ion, nu şi nu, să caute inelul în sânul Stanei, ea s-a lăsat moale în braţele lui şi în răcoarea aia a luncii corpul ei încins l-a electrizat şi a îmbrăţişat-o şi a sărutat-o şi de-atunci nu s-au mai despărţit. Târziu de tot a strigat-o maică-sa de pe deal : « Făăă, Stanooo, hai acasă că nu le mai îngraşi tu acum noaptea ! » Adică nu mai îngrașă vacile… Taicăsău auzise de idila lor şi-i zisese : « Pe-aia, mă, o iai tu, şi curvă şi săracă ? » Ştia femeia aia din şedinţă de ce o făcuse curvă pe nevastă-sa, tot satul aflase purtările ei, nenorocita ! « Stano, Stano, pe tine te-am avut mai scump pe lume, când îţi spuneam eu ,Stano, că ne vede lumea şi ne facem de 342
PAGE 343 400 râs, Stano ! » « Mai lasă-l dracului, mă, de CAP şi pleacă şi tu la oraş cum pleacă toată lumea, ce, te-ai cununat cu preşedinţia ? »- îl lua Stana la rost de câte ori o învinuia pe ea. « A dracului, îi venise chef de oraş, acu poate să se ducă, dacă n-o fi şi plecat… » « Nea Ioane, îi adusese veste căruţaşul care venea să ridice laptele de la târlă, ţaţa Stana ţi-a lăsat vorbă că pleacă pe la oraş pe la neamuri ! » « Să plece-n aia mă-sii ! După un timp : Când a zis că pleacă ? » « Plec şi-l las ca pe un prost- îi lăsase ea vorbă- traiul cu el a devenit un chin, nu alta ! » « Păi a şi plecat, îi răspunse căruţaşul, a plecat ieri cu rata de şase ! » « Să se ducă dracului ! »_ încheiase Ion al Oaţii discuţia şi aprinsese o ţigară. « Bă, prostule, strigase taică-său la el, dragostea e apă de ploaie, trece şi rămâi cu proasta-n casă ! » Avusese dreptate taică-său, acum nu-l mai vedea, murise demult, dacă mai trăia avea să râdă de el cu gura până la urechi ! ,,Că bine ţi-a făcut, prostule !”, avea să zică… Cerul senin, de un roşu aprins, se întuneca pe măsură ce norii din depărtare, ridicaţi de o vijelie, înaintau peste lanurile de grâu şi de porumb… « Am să mă duc până acasă să văd aşa e- se hotărâ Ion al Oaţii- şi le spuse celor doi ciobani care-l însoţeau să aibă grijă de oi până vine eldacă este aşa, o dau dracului… » Tăiase câmpul peste hotar, târa picioarele încet prin praf şi praful, luat de vânt, îi scotea ochii ; în dreaptea se vedeau becurile din Silişte, înşirate pe şosea, de curând siliştenii băgaseră lumină electrică, acum erau un reper pentru el să nu se rătăcească, cum o mai făcuse şi altădată. În bătaia vântului becurile fâlfâiau, făcând un joc de lumini care-l inerva, în depărtare cântau cocoşii care prevesteau şi ei a ploaie, vârtejuri de praf se ridicau în bătaia vântului şi-i întunecau zarea, minute în şir sta în loc până se dezmeticea şi iar pleca mai îndârjit, bolborosind şi înghiţind vorbele. De pe marginea islazului, tăie o potecă şi ieşi pe lângă sediul CAP-eului ; începuse şi ploaia, o rafală de picături mari şi reci care-l făcură să se zgribuleze în cămaşa lui de borangic. Satul dormea, rar de tot în câte-o casă mai pâlpâia lampa. « Ce să fac eu acum dacă găsesc uşa încuiată ?- se întreba el, tremurând de frign-am nici unde mă mai duce că m-am certat ca un prost cu toată lumea ! » Ajunse cu chiu cu vai acasă şi găsi poarta încuiată, sări peste gard, încercă clanţa şi uşa era zăvorâtă ; de nervi se aşeză jos pe prag, scoase tabacherea şi aprinse o ţigară din care trase cu poftă. « Va să zică tot a plecat ! » şi răpăiturile de ploaie se îndeşiră, începuse o ploaie violentă cu fulgere şi cu trăsnete, o imensă lumină apărea peste toată zarea şi dispărea la fel cum l-ar fi strâns cineva la ochi şi cum i-ar fi dat drumul să-l zăpăcească şi să-l năucească. 343
- Page 291 and 292: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 293 and 294: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313 and 314: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 315 and 316: PAGE 315 400 condamnând ţara la a
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
- Page 323 and 324: PAGE 323 400 P A R T E A A D O U A
- Page 325 and 326: PAGE 325 400 bătăile inimii lui s
- Page 327 and 328: PAGE 327 400 fost regele lui Israel
- Page 329 and 330: PAGE 329 400 cununat de Eliza Câmp
- Page 331 and 332: PAGE 331 400 2 upă eşecul examenu
- Page 333 and 334: PAGE 333 400 focurile stinse de vâ
- Page 335 and 336: PAGE 335 400 vorbească bine, îi p
- Page 337 and 338: PAGE 337 400 începuturi avusese un
- Page 339 and 340: PAGE 339 400 « Să mă dea draculu
- Page 341: PAGE 341 400 Acum se întreba el ce
- Page 345 and 346: PAGE 345 400 5 eluţu, când îl v
- Page 347 and 348: PAGE 347 400 răutăţi…Apoi de u
- Page 349 and 350: PAGE 349 400 frumoasă, doar de aia
- Page 351 and 352: PAGE 351 400 cai frumoşi şi Linia
- Page 353 and 354: PAGE 353 400 spuie !”- zise Polin
- Page 355 and 356: PAGE 355 400 8 n timp ce Neluţu se
- Page 357 and 358: PAGE 357 400 9 iua trecuse ceva mai
- Page 359 and 360: PAGE 359 400 iai câteva zile conce
- Page 361 and 362: PAGE 361 400 10 am în acest timp
- Page 363 and 364: PAGE 363 400 e scrisul meu, dar ce-
- Page 365 and 366: PAGE 365 400 11 arol, după întâm
- Page 367 and 368: PAGE 367 400 că vom cumpăra alta
- Page 369 and 370: PAGE 369 400 12 , fa, să mergem ac
- Page 371 and 372: PAGE 371 400 mondial, că o între
- Page 373 and 374: PAGE 373 400 Dumnezeu s-o ierte, ta
- Page 375 and 376: PAGE 375 400 înviază-l odată, Do
- Page 377 and 378: PAGE 377 400 Tot ce erau aceşti co
- Page 379 and 380: PAGE 379 400 Polina fu chemată ime
- Page 381 and 382: PAGE 381 400 14 e făcuse noapte, t
- Page 383 and 384: PAGE 383 400 unul după altul de an
- Page 385 and 386: PAGE 385 400 Nu dormise de două zi
- Page 387 and 388: PAGE 387 400 Piață, apoi în Fere
- Page 389 and 390: PAGE 389 400 15 upă căderea lui C
- Page 391 and 392: PAGE 391 400 fost vinovatul, domnul
PAGE 343 400<br />
râs, Stano ! » « Mai lasă-l dracului, mă, de CAP şi pleacă şi tu la oraş cum<br />
pleacă toată lumea, ce, te-ai cununat cu preşedinţia ? »- îl lua Stana la rost<br />
de câte ori o învinuia pe ea. « A dracului, îi venise chef de oraş, acu poate să<br />
se ducă, dacă n-o fi şi plecat… »<br />
« Nea Ioane, îi adusese veste căruţaşul care venea să ridice laptele de la<br />
târlă, ţaţa Stana ţi-a lăsat vorbă că pleacă pe la oraş pe la neamuri ! » « Să<br />
plece-n aia mă-sii ! După un timp : Când a zis că pleacă ? » « Plec şi-l las<br />
ca pe un prost- îi lăsase ea vorbă- traiul cu el a devenit un chin, nu alta ! »<br />
« Păi a şi plecat, îi răspunse căruţaşul, a plecat ieri cu rata de şase ! » « Să<br />
se ducă dracului ! »_ încheiase Ion al Oaţii discuţia şi aprinsese o ţigară.<br />
« Bă, prostule, strigase taică-său la el, dragostea e apă de ploaie, trece şi<br />
rămâi cu proasta-n casă ! » Avusese dreptate taică-său, acum nu-l mai<br />
vedea, murise demult, dacă mai trăia avea să râdă de el cu gura până la<br />
urechi ! ,,Că bine ţi-a făcut, prostule !”, avea să zică…<br />
Cerul senin, de un roşu aprins, se întuneca pe măsură ce norii din<br />
depărtare, ridicaţi de o vijelie, înaintau peste lanurile de grâu şi de<br />
porumb… « Am să mă duc până acasă să văd aşa e- se hotărâ Ion al Oaţii- şi<br />
le spuse celor doi ciobani care-l însoţeau să aibă grijă de oi până vine eldacă<br />
este aşa, o dau dracului… »<br />
Tăiase câmpul peste hotar, târa picioarele încet prin praf şi praful, luat<br />
de vânt, îi scotea ochii ; în dreaptea se vedeau becurile din Silişte, înşirate pe<br />
şosea, de curând siliştenii băgaseră lumină electrică, acum erau un reper<br />
pentru el să nu se rătăcească, cum o mai făcuse şi altădată. În bătaia vântului<br />
becurile fâlfâiau, făcând un joc de lumini care-l inerva, în depărtare cântau<br />
cocoşii care prevesteau şi ei a ploaie, vârtejuri de praf se ridicau în bătaia<br />
vântului şi-i întunecau zarea, minute în şir sta în loc până se dezmeticea şi<br />
iar pleca mai îndârjit, bolborosind şi înghiţind vorbele. De pe marginea<br />
islazului, tăie o potecă şi ieşi pe lângă sediul CAP-eului ; începuse şi ploaia,<br />
o rafală de picături mari şi reci care-l făcură să se zgribuleze în cămaşa lui<br />
de borangic. Satul dormea, rar de tot în câte-o casă mai pâlpâia lampa. « Ce<br />
să fac eu acum dacă găsesc uşa încuiată ?- se întreba el, tremurând de frign-am<br />
nici unde mă mai duce că m-am certat ca un prost cu toată lumea ! »<br />
Ajunse cu chiu cu vai acasă şi găsi poarta încuiată, sări peste gard,<br />
încercă clanţa şi uşa era zăvorâtă ; de nervi se aşeză jos pe prag, scoase<br />
tabacherea şi aprinse o ţigară din care trase cu poftă. « Va să zică tot a<br />
plecat ! » şi răpăiturile de ploaie se îndeşiră, începuse o ploaie violentă cu<br />
fulgere şi cu trăsnete, o imensă lumină apărea peste toată zarea şi dispărea la<br />
fel cum l-ar fi strâns cineva la ochi şi cum i-ar fi dat drumul să-l zăpăcească<br />
şi să-l năucească.<br />
343