PRIVEGHIUL-roman
PAGE 338 400 4 e poartă intrau Ion al Oaţii cu Oaţa, acum îmbătrâniţi, erau P parcă două arătări, Ion cu mersul lui răscăcărat şi Oaţa cocoşată, îmbrăcată tot cu haina de urson, cumpărată de pe vremea când bărbatu-său fusese preşedinte de CAP. Merseseră de ziua recoltei cu un camion la Piteşti, vânduseră carne, mici, must şi făină şi din ciubucul rămas îşi cumpărase această haină. În ultimul timp se apucaseră de băutură, făceau rachiu din orice, puneau zahăr peste borhot, îl lăsau de se dospea şi-l distilau. Umblau mai mult beţi prin sat. Câţiva ani CAP-eul mersese bine sub conducerea lui, după care începuse să schioapete. Venise o toamnă ploioasă şi recolta de porumb şi floarea-soarelui rămăsese pe câmp neculeasă. Chemat la raion să dea socoteală despre mersul campaniei de recoltare, motivase că nu se poate duce din cauză că e bolnav. A doua zi iar zbârnâi telefonul, îl anunţase paznicul, să vină să vorbească. « Să te duci dracului de aici cu raion cu tot ! »- se supărase el din senin pe paznic. « Ăsta e Raşpelu, gândea Ion al Oaţii » Raşpelu era porecla secretarului doi de la raion care răspundea de agricultură. Îi pusese gând rău să-l schimbe din preşedinte şi acum era momentul. Toţi îi ziceau Raşpelu pentru că semăna cu un ţigan din Izvor care venea prin sat cu tuciuri, cu vătraie, cu raşpele, sucale şi ţesale. « Bă, Ioane, nu se mişcă nimic acolo la voi, ai rămas în urma tuturor ! » « Ba se mişcă, tovarăşe, se mişcă… » « Se mişcă pe dracu, breee ! Mâine să te prezinţi la tovarăşu-prim cu raportul ! » Alb ca varul, când auzi să se prezinte la tovarăşu-prim, Ion al Oaţii trimise să vină contabilul să-i facă o informare privitoare la mersul CAP-eului. Ieşise în faţa sediului şi privea cerul încărcat de nori, un cârd de ciori da ocol bălegarului scos proaspăt de la sectorul zootehnic, câţiva ţânci se zbenguiau cu o fetişcană prin paie, iar din cer începuse să burniţeze. Contabilul, un fost ţârcovnic de biserică, îi făcu repede informarea, la început, în introducere, îi dădu cu politica partidului, cu ce-a zis tovarăşul la plenară ; realizările erau neînsemnate, recoltele pe câmp putrezeau în ploaie, vacile începuseră să moară şi le duceau cu camionul la abator, arăturile nu se puteau face din cauza ploilor…Ajuns cu darea de seamă la brâu la raionul de partid, se interesă la portar dacă a venit tovarăşu-prim. ,,Da, a venit, este aici !” « Auzi, nea Ioane, dă-te mai încoa să-ţi spun ceva !- îl trase portarul mai la o partediscuta ieri tov. prim cu unu de la regiune şi zicea c-or să te dea afară ! Îl ştii pe ăla de la regiune care vine pe la plenarele noastre, ăla micu şi chel, care făcea, ţî..ţî..ţî.. aşa printre dinţi, de parcă ar fi scuipat de necaz… » 338
PAGE 339 400 « Să mă dea dracului odată afară şi să mă lase în pace ! »- se supără Ion al Oaţii şi plecă pe un hol pentru a exersa citirea acelei informări. Se străduia să descifreze cuvintele şi unde nu înţelegea îi mai trăgea contabilului ,,câteun dumnezeu-mă-si…” Începea apoi câte un dialog imaginar între el şi primul- secretar : ,,Am să spun tot, gândea el, nu mă ajută nimeni, toţi mă sabotează ca să meargă lucrurile rău, să mă dea pe mine afară ca să poată ei să-şi facă mendrele…” Fu trezit de o pendulă care bătu de zece ori ; era ceasul zece, deci- gândea el şi în acel timp cineva băgase capul pe uşă şi strigase : « Tovarăşu Ion este aici ? » Ion al Oaţii se sculă repede şi o luă spre acea uşă. Se deschise şi se închise automat o uşă capitonată şi dintr-o dată Ion al Oaţii se trezi într-o baie de lumină, amestecată cu fum de ţigară. La o masă lungă, înşirat de o parte şi de alta, întreg comitetul raional de partid stătea aliniat pe scaune iar în capul mesei cei patru secretari îşi notau de zori ceva în carneţelele lor. « Ia loc, tovarăşe ! », îl invită ceremonios secretarul-prim, şi preşedintele, stingher, căzu ca din pod într-un fotoliu singuratic, aruncat undeva într-un colţ al camerei. Auzise şi el de acest fotoliu al supliciului şi acum i se făcuse părul măciucă. I se dădu cuvântul să citească informarea, cuvintele cădeau grele şi nelalocul lor, Ion al Oaţii se poticnea să nu greşească cuvintele, îi apăruseră pe frunte bobiţe mici de sudoare, care se rostogoleau şi cădeau pe colile de hârtie. « Treci peste introducere, tovarăşe, că de introduceri suntem sătui ! - zise secretarul-prim foarte ferm- vrem să auzim fapte ! » Ion al Oaţii mai sări o foaie şi era tot introducere. « Treci şi peste astea ! »- îl ironiză secretarul. « Intră, tovarăşe, în miezul problemei ! »- se răţoi Raşpelul la el. « Ce dracului miez or fi vrând ăştia ? »- se întreba Ion al Oaţii în gând sub focul încrucişat al celor doi secretari. Şi începu să silabisească şi să ghicească cam de unde începea miezul problemei. « Aşa- zise preşedinta femeilor, ceva mai îngăduitoare, scăpându-l din acel foc încrucişat, de aici încolo, dă-i drumul… » Şi Ion al Oaţii, convins că numai această femeie îi mai vrea binele, o învălui într-o privire dulce şi-i mulţumi din ochi, gândind că acest bine era rezultatul meselor pe care le făcea de fiecare dată Stana, nevastă-sa, când tovarăşa preşedintă era pe teren… Toţi începuseră să noteze de zori ce spunea el : atâta porumb necules, atâta floarea-soarelui (aoleooo, şi floarea-soarelui !- murmurau unii), atâta fân necosit, atâtea scroafe de purcei, dintre care atâţia purcei morţi sau mâncaţi de gherlani(aici secretarul-prim strâmbase din nas), atâtea vaci, dintre care muriseră atâtea, atâta lapte, atâtea grajduri, atâţia viţei, atâta porumb siloz, atâta ovăz… 339
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289 and 290: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 291 and 292: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 293 and 294: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313 and 314: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 315 and 316: PAGE 315 400 condamnând ţara la a
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
- Page 323 and 324: PAGE 323 400 P A R T E A A D O U A
- Page 325 and 326: PAGE 325 400 bătăile inimii lui s
- Page 327 and 328: PAGE 327 400 fost regele lui Israel
- Page 329 and 330: PAGE 329 400 cununat de Eliza Câmp
- Page 331 and 332: PAGE 331 400 2 upă eşecul examenu
- Page 333 and 334: PAGE 333 400 focurile stinse de vâ
- Page 335 and 336: PAGE 335 400 vorbească bine, îi p
- Page 337: PAGE 337 400 începuturi avusese un
- Page 341 and 342: PAGE 341 400 Acum se întreba el ce
- Page 343 and 344: PAGE 343 400 râs, Stano ! » « Ma
- Page 345 and 346: PAGE 345 400 5 eluţu, când îl v
- Page 347 and 348: PAGE 347 400 răutăţi…Apoi de u
- Page 349 and 350: PAGE 349 400 frumoasă, doar de aia
- Page 351 and 352: PAGE 351 400 cai frumoşi şi Linia
- Page 353 and 354: PAGE 353 400 spuie !”- zise Polin
- Page 355 and 356: PAGE 355 400 8 n timp ce Neluţu se
- Page 357 and 358: PAGE 357 400 9 iua trecuse ceva mai
- Page 359 and 360: PAGE 359 400 iai câteva zile conce
- Page 361 and 362: PAGE 361 400 10 am în acest timp
- Page 363 and 364: PAGE 363 400 e scrisul meu, dar ce-
- Page 365 and 366: PAGE 365 400 11 arol, după întâm
- Page 367 and 368: PAGE 367 400 că vom cumpăra alta
- Page 369 and 370: PAGE 369 400 12 , fa, să mergem ac
- Page 371 and 372: PAGE 371 400 mondial, că o între
- Page 373 and 374: PAGE 373 400 Dumnezeu s-o ierte, ta
- Page 375 and 376: PAGE 375 400 înviază-l odată, Do
- Page 377 and 378: PAGE 377 400 Tot ce erau aceşti co
- Page 379 and 380: PAGE 379 400 Polina fu chemată ime
- Page 381 and 382: PAGE 381 400 14 e făcuse noapte, t
- Page 383 and 384: PAGE 383 400 unul după altul de an
- Page 385 and 386: PAGE 385 400 Nu dormise de două zi
- Page 387 and 388: PAGE 387 400 Piață, apoi în Fere
PAGE 338 400<br />
4<br />
e poartă intrau Ion al Oaţii cu Oaţa, acum îmbătrâniţi, erau<br />
P<br />
parcă două arătări, Ion cu mersul lui răscăcărat şi Oaţa<br />
cocoşată, îmbrăcată tot cu haina de urson, cumpărată de pe<br />
vremea când bărbatu-său fusese preşedinte de CAP.<br />
Merseseră de ziua recoltei cu un camion la Piteşti, vânduseră carne, mici,<br />
must şi făină şi din ciubucul rămas îşi cumpărase această haină. În ultimul<br />
timp se apucaseră de băutură, făceau rachiu din orice, puneau zahăr peste<br />
borhot, îl lăsau de se dospea şi-l distilau. Umblau mai mult beţi prin sat.<br />
Câţiva ani CAP-eul mersese bine sub conducerea lui, după care<br />
începuse să schioapete. Venise o toamnă ploioasă şi recolta de porumb şi<br />
floarea-soarelui rămăsese pe câmp neculeasă. Chemat la raion să dea<br />
socoteală despre mersul campaniei de recoltare, motivase că nu se poate<br />
duce din cauză că e bolnav. A doua zi iar zbârnâi telefonul, îl anunţase<br />
paznicul, să vină să vorbească. « Să te duci dracului de aici cu raion cu<br />
tot ! »- se supărase el din senin pe paznic. « Ăsta e Raşpelu, gândea Ion al<br />
Oaţii » Raşpelu era porecla secretarului doi de la raion care răspundea de<br />
agricultură. Îi pusese gând rău să-l schimbe din preşedinte şi acum era<br />
momentul. Toţi îi ziceau Raşpelu pentru că semăna cu un ţigan din Izvor<br />
care venea prin sat cu tuciuri, cu vătraie, cu raşpele, sucale şi ţesale. « Bă,<br />
Ioane, nu se mişcă nimic acolo la voi, ai rămas în urma tuturor ! » « Ba se<br />
mişcă, tovarăşe, se mişcă… » « Se mişcă pe dracu, breee ! Mâine să te<br />
prezinţi la tovarăşu-prim cu raportul ! » Alb ca varul, când auzi să se<br />
prezinte la tovarăşu-prim, Ion al Oaţii trimise să vină contabilul să-i facă o<br />
informare privitoare la mersul CAP-eului. Ieşise în faţa sediului şi privea<br />
cerul încărcat de nori, un cârd de ciori da ocol bălegarului scos proaspăt de<br />
la sectorul zootehnic, câţiva ţânci se zbenguiau cu o fetişcană prin paie, iar<br />
din cer începuse să burniţeze. Contabilul, un fost ţârcovnic de biserică, îi<br />
făcu repede informarea, la început, în introducere, îi dădu cu politica<br />
partidului, cu ce-a zis tovarăşul la plenară ; realizările erau neînsemnate,<br />
recoltele pe câmp putrezeau în ploaie, vacile începuseră să moară şi le<br />
duceau cu camionul la abator, arăturile nu se puteau face din cauza<br />
ploilor…Ajuns cu darea de seamă la brâu la raionul de partid, se interesă la<br />
portar dacă a venit tovarăşu-prim. ,,Da, a venit, este aici !” « Auzi, nea<br />
Ioane, dă-te mai încoa să-ţi spun ceva !- îl trase portarul mai la o partediscuta<br />
ieri tov. prim cu unu de la regiune şi zicea c-or să te dea afară ! Îl<br />
ştii pe ăla de la regiune care vine pe la plenarele noastre, ăla micu şi chel,<br />
care făcea, ţî..ţî..ţî.. aşa printre dinţi, de parcă ar fi scuipat de necaz… »<br />
338