PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 338 400 4 e poartă intrau Ion al Oaţii cu Oaţa, acum îmbătrâniţi, erau P parcă două arătări, Ion cu mersul lui răscăcărat şi Oaţa cocoşată, îmbrăcată tot cu haina de urson, cumpărată de pe vremea când bărbatu-său fusese preşedinte de CAP. Merseseră de ziua recoltei cu un camion la Piteşti, vânduseră carne, mici, must şi făină şi din ciubucul rămas îşi cumpărase această haină. În ultimul timp se apucaseră de băutură, făceau rachiu din orice, puneau zahăr peste borhot, îl lăsau de se dospea şi-l distilau. Umblau mai mult beţi prin sat. Câţiva ani CAP-eul mersese bine sub conducerea lui, după care începuse să schioapete. Venise o toamnă ploioasă şi recolta de porumb şi floarea-soarelui rămăsese pe câmp neculeasă. Chemat la raion să dea socoteală despre mersul campaniei de recoltare, motivase că nu se poate duce din cauză că e bolnav. A doua zi iar zbârnâi telefonul, îl anunţase paznicul, să vină să vorbească. « Să te duci dracului de aici cu raion cu tot ! »- se supărase el din senin pe paznic. « Ăsta e Raşpelu, gândea Ion al Oaţii » Raşpelu era porecla secretarului doi de la raion care răspundea de agricultură. Îi pusese gând rău să-l schimbe din preşedinte şi acum era momentul. Toţi îi ziceau Raşpelu pentru că semăna cu un ţigan din Izvor care venea prin sat cu tuciuri, cu vătraie, cu raşpele, sucale şi ţesale. « Bă, Ioane, nu se mişcă nimic acolo la voi, ai rămas în urma tuturor ! » « Ba se mişcă, tovarăşe, se mişcă… » « Se mişcă pe dracu, breee ! Mâine să te prezinţi la tovarăşu-prim cu raportul ! » Alb ca varul, când auzi să se prezinte la tovarăşu-prim, Ion al Oaţii trimise să vină contabilul să-i facă o informare privitoare la mersul CAP-eului. Ieşise în faţa sediului şi privea cerul încărcat de nori, un cârd de ciori da ocol bălegarului scos proaspăt de la sectorul zootehnic, câţiva ţânci se zbenguiau cu o fetişcană prin paie, iar din cer începuse să burniţeze. Contabilul, un fost ţârcovnic de biserică, îi făcu repede informarea, la început, în introducere, îi dădu cu politica partidului, cu ce-a zis tovarăşul la plenară ; realizările erau neînsemnate, recoltele pe câmp putrezeau în ploaie, vacile începuseră să moară şi le duceau cu camionul la abator, arăturile nu se puteau face din cauza ploilor…Ajuns cu darea de seamă la brâu la raionul de partid, se interesă la portar dacă a venit tovarăşu-prim. ,,Da, a venit, este aici !” « Auzi, nea Ioane, dă-te mai încoa să-ţi spun ceva !- îl trase portarul mai la o partediscuta ieri tov. prim cu unu de la regiune şi zicea c-or să te dea afară ! Îl ştii pe ăla de la regiune care vine pe la plenarele noastre, ăla micu şi chel, care făcea, ţî..ţî..ţî.. aşa printre dinţi, de parcă ar fi scuipat de necaz… » 338

PAGE 339 400 « Să mă dea dracului odată afară şi să mă lase în pace ! »- se supără Ion al Oaţii şi plecă pe un hol pentru a exersa citirea acelei informări. Se străduia să descifreze cuvintele şi unde nu înţelegea îi mai trăgea contabilului ,,câteun dumnezeu-mă-si…” Începea apoi câte un dialog imaginar între el şi primul- secretar : ,,Am să spun tot, gândea el, nu mă ajută nimeni, toţi mă sabotează ca să meargă lucrurile rău, să mă dea pe mine afară ca să poată ei să-şi facă mendrele…” Fu trezit de o pendulă care bătu de zece ori ; era ceasul zece, deci- gândea el şi în acel timp cineva băgase capul pe uşă şi strigase : « Tovarăşu Ion este aici ? » Ion al Oaţii se sculă repede şi o luă spre acea uşă. Se deschise şi se închise automat o uşă capitonată şi dintr-o dată Ion al Oaţii se trezi într-o baie de lumină, amestecată cu fum de ţigară. La o masă lungă, înşirat de o parte şi de alta, întreg comitetul raional de partid stătea aliniat pe scaune iar în capul mesei cei patru secretari îşi notau de zori ceva în carneţelele lor. « Ia loc, tovarăşe ! », îl invită ceremonios secretarul-prim, şi preşedintele, stingher, căzu ca din pod într-un fotoliu singuratic, aruncat undeva într-un colţ al camerei. Auzise şi el de acest fotoliu al supliciului şi acum i se făcuse părul măciucă. I se dădu cuvântul să citească informarea, cuvintele cădeau grele şi nelalocul lor, Ion al Oaţii se poticnea să nu greşească cuvintele, îi apăruseră pe frunte bobiţe mici de sudoare, care se rostogoleau şi cădeau pe colile de hârtie. « Treci peste introducere, tovarăşe, că de introduceri suntem sătui ! - zise secretarul-prim foarte ferm- vrem să auzim fapte ! » Ion al Oaţii mai sări o foaie şi era tot introducere. « Treci şi peste astea ! »- îl ironiză secretarul. « Intră, tovarăşe, în miezul problemei ! »- se răţoi Raşpelul la el. « Ce dracului miez or fi vrând ăştia ? »- se întreba Ion al Oaţii în gând sub focul încrucişat al celor doi secretari. Şi începu să silabisească şi să ghicească cam de unde începea miezul problemei. « Aşa- zise preşedinta femeilor, ceva mai îngăduitoare, scăpându-l din acel foc încrucişat, de aici încolo, dă-i drumul… » Şi Ion al Oaţii, convins că numai această femeie îi mai vrea binele, o învălui într-o privire dulce şi-i mulţumi din ochi, gândind că acest bine era rezultatul meselor pe care le făcea de fiecare dată Stana, nevastă-sa, când tovarăşa preşedintă era pe teren… Toţi începuseră să noteze de zori ce spunea el : atâta porumb necules, atâta floarea-soarelui (aoleooo, şi floarea-soarelui !- murmurau unii), atâta fân necosit, atâtea scroafe de purcei, dintre care atâţia purcei morţi sau mâncaţi de gherlani(aici secretarul-prim strâmbase din nas), atâtea vaci, dintre care muriseră atâtea, atâta lapte, atâtea grajduri, atâţia viţei, atâta porumb siloz, atâta ovăz… 339

PAGE 338 400<br />

4<br />

e poartă intrau Ion al Oaţii cu Oaţa, acum îmbătrâniţi, erau<br />

P<br />

parcă două arătări, Ion cu mersul lui răscăcărat şi Oaţa<br />

cocoşată, îmbrăcată tot cu haina de urson, cumpărată de pe<br />

vremea când bărbatu-său fusese preşedinte de CAP.<br />

Merseseră de ziua recoltei cu un camion la Piteşti, vânduseră carne, mici,<br />

must şi făină şi din ciubucul rămas îşi cumpărase această haină. În ultimul<br />

timp se apucaseră de băutură, făceau rachiu din orice, puneau zahăr peste<br />

borhot, îl lăsau de se dospea şi-l distilau. Umblau mai mult beţi prin sat.<br />

Câţiva ani CAP-eul mersese bine sub conducerea lui, după care<br />

începuse să schioapete. Venise o toamnă ploioasă şi recolta de porumb şi<br />

floarea-soarelui rămăsese pe câmp neculeasă. Chemat la raion să dea<br />

socoteală despre mersul campaniei de recoltare, motivase că nu se poate<br />

duce din cauză că e bolnav. A doua zi iar zbârnâi telefonul, îl anunţase<br />

paznicul, să vină să vorbească. « Să te duci dracului de aici cu raion cu<br />

tot ! »- se supărase el din senin pe paznic. « Ăsta e Raşpelu, gândea Ion al<br />

Oaţii » Raşpelu era porecla secretarului doi de la raion care răspundea de<br />

agricultură. Îi pusese gând rău să-l schimbe din preşedinte şi acum era<br />

momentul. Toţi îi ziceau Raşpelu pentru că semăna cu un ţigan din Izvor<br />

care venea prin sat cu tuciuri, cu vătraie, cu raşpele, sucale şi ţesale. « Bă,<br />

Ioane, nu se mişcă nimic acolo la voi, ai rămas în urma tuturor ! » « Ba se<br />

mişcă, tovarăşe, se mişcă… » « Se mişcă pe dracu, breee ! Mâine să te<br />

prezinţi la tovarăşu-prim cu raportul ! » Alb ca varul, când auzi să se<br />

prezinte la tovarăşu-prim, Ion al Oaţii trimise să vină contabilul să-i facă o<br />

informare privitoare la mersul CAP-eului. Ieşise în faţa sediului şi privea<br />

cerul încărcat de nori, un cârd de ciori da ocol bălegarului scos proaspăt de<br />

la sectorul zootehnic, câţiva ţânci se zbenguiau cu o fetişcană prin paie, iar<br />

din cer începuse să burniţeze. Contabilul, un fost ţârcovnic de biserică, îi<br />

făcu repede informarea, la început, în introducere, îi dădu cu politica<br />

partidului, cu ce-a zis tovarăşul la plenară ; realizările erau neînsemnate,<br />

recoltele pe câmp putrezeau în ploaie, vacile începuseră să moară şi le<br />

duceau cu camionul la abator, arăturile nu se puteau face din cauza<br />

ploilor…Ajuns cu darea de seamă la brâu la raionul de partid, se interesă la<br />

portar dacă a venit tovarăşu-prim. ,,Da, a venit, este aici !” « Auzi, nea<br />

Ioane, dă-te mai încoa să-ţi spun ceva !- îl trase portarul mai la o partediscuta<br />

ieri tov. prim cu unu de la regiune şi zicea c-or să te dea afară ! Îl<br />

ştii pe ăla de la regiune care vine pe la plenarele noastre, ăla micu şi chel,<br />

care făcea, ţî..ţî..ţî.. aşa printre dinţi, de parcă ar fi scuipat de necaz… »<br />

338

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!