PRIVEGHIUL-roman
Share Embed Flag
Download ePaper

PRIVEGHIUL-roman

bucovu
21.12.2016 Views

PAGE 336 400 pomană la foc, Andra o ajuta la tocat legumele. Cu maşina trebuia să vină şi nepoţii lui de la şcoli, toţi făceau şcoala la Piteşti ; Neluţu avea doi copii, o fată şi un băiat, iar Cătuţa avea trei, doi la Piteşti şi al treilea, un băiat, la şcoala militară de la Breaza. A venit şi popa Gogu, cel care-i luase locul lui popa Gheorghe, tatăl Adinei, care murise cu nevasta într-un bombardament alături de Bucureşti. Popa Gogu îmbătrânise, se uscase aşa dintr-o dată ; tot satul vorbea că din cauza neveste-si ajunsese aşa, în ultimul timp se apucase şi de băutură şi bolea toată ziua. Nevastă-sa, una din nepoatele lui Ghiţă Băngoi, fusese bogată, avusese avere şi taică-său n-o mai dăduse la şcoală, zicea că are cu ce trăi fata. Popa Gogu, imediat după terminarea teologiei, s-a însurat ca să poată ocupa postul de preot, rămas vacant în urma morţii preotului Gheorghe şi a luat-o pe ea, fată de familie, cum era moda. A făcut cu ea două fete care au plecat la oraş de mici ; cea mare s-a măritat din liceu cu băiatul gazdei şi cea mică a reuşit, de bine , de rău să termine liceul şi s-a măritat şi ea cu un şofer. De atunci popa Gogu s-a întunecat şi s-a apucat de băutură ; voia şi el să scoată ceva din ele, dar n-a avut din cine că au semănat cu maică-sa. Nevastă-sa toată viaţa s-a ţinut de iubit, iubea pe cine apuca, toţi golanii trecuseră pe la ea prin pat până când şi ţiganul de Carol al Dii când fusese preşedinte de Sfat, urmaseră apoi Pâncu, colectorul, Leu, achizitorul, Lică ţiganul, Pârvu Ungureanu, care fusese un timp preşedintele cooperativei, înaintea lui Nae al lui Neagu, şi avea sediul la popa în casă, Nae al lui Neagu, când era vânzător… Popa Gogu era un fel de înţelept, un filozof, chiar, care se deschidea la orice discuţie despre viaţă, despre artă, despre literatură şi mai ales despre filizofie, Făcuse în facultate ebraica, greaca şi latina, limbi ce-l canalizaseră spre cultura antică. Cunoştea istoria Egiptului, Vechiul şi Noul testament, Istoria Greacă şi Romană, povestea cu atâta pasiune despre persecuţiile creştinilor de către romani, despre începuturile creştinismului la noi. Comuniştii îl şicanaseră destul sub pretextul că e bogat, l-au aresta de vreo trei ori şi i-au dat drumul, apoi i-au desfiinţat parohia şi el a intrat casier la banca populară. Scârbit de viaţă, îşi găsise consolarea în băutură. Dar niciodată, nimeni nu-l văzuse beat, se ducea la bufet, bea două-trei ţuici sau un coniac şi se ducea acasă şi se culca. Auzise şi el despre nevastă, dar nu-l mai interesa nimic, sentimental nu mai trăia cu ea de mult şi o lăsasa în plata domnului. Adesea îi plăcea să stea de vorbă cu Neluţu sau cu Ilie Georgescu, le povestise multe din viaţa lui, mai ales din puşcărie unde întâlnise oameni deştepţi, teologi cu studii la Roma, filozofi, povestea despre Ţuţea, despre Paleologu, despre Nae Ionescu…Le spunea că mişcarea legionară la 336

PAGE 337 400 începuturi avusese un caracter naţionalist- patriotic şi atrăsese mulţi tineri de bună credinţă, mai ales intelectuali din clasa de mijloc nemulţumiţi de sforăriile politice, pe urmă deraiase ea, sub impulsul unor impostori care o folosiseră tot în scopuri politice. Le mai spunea că istoria are perioade ciclice şi comunismul nu va fi etern, cum zice Lenin, va fi doborât de povara economicului pentru că economicul e motorul care împinge o societate înainte… « Să trăieşti, Neluţule, şi condoleanţe !- intră popa Gogu pe poartă şi dădu mâna cu Neluţu- sper că vei trece peste acest necaz pentru că toate necazurile sunt trecătoare ! » « Să trăieşti, părinte ! şi mulţumesc pentru condoleanţe… »- îi răspunse Neluţu şi-l îndemnă să intre în casă unde era mortul. Între timp Victor Popa, ginerele lui Ionel, adusese sicriul şi puseseră mortul în el. Popa îi făcu slujba de ieşirea sufletului. Toţi ai mortului intrară în casă şi ascultară slujba, popa, cu glasul lui muzical, cânta aşa de duios un psalm ca sufletul mortului să treacă prin vămile pustii mai uşor spre cărarea Domnului. Câteva femei îngenuncheaseră şi se rugau la Preacurata ca sufletul mortului să fie primit la ceruri. « Iartă-l Doamne, tu, cu mila ta… » După ce popa citi slujba ieşirii sufletului, începu să vină lumea la priveghi. Se perindau prin casa mortului tot felul de oameni, trecea aproape tot satul să-şi ia la revedere de la el. Veni printre primii Talioara, soţia lui Leu, care începu să plângă şi să-şi jelească bărbatul. Stătea singură, cele două fete se mutaseră la Piteşti şi ea, neajutorată, ducea tot greul casei. « Ionele, Ionele, să-i spui lui Leu că o duc greu, mai bine m-ar lua moartea şi pe mine ! Că m-au părăsit fetele-alea şi curtea a rămas pustie, n- am cu cine mai shimba şi eu o vorbă, Ioneleee ! » Aprinse o lumânare şi tămâie mortul, casa se umplu dintr-o dată de miros de tămâie, toată lumea făcu semnul crucii cu lacrimi în ochi… 337

PAGE 337 400<br />

începuturi avusese un caracter naţionalist- patriotic şi atrăsese mulţi tineri de<br />

bună credinţă, mai ales intelectuali din clasa de mijloc nemulţumiţi de<br />

sforăriile politice, pe urmă deraiase ea, sub impulsul unor impostori care o<br />

folosiseră tot în scopuri politice. Le mai spunea că istoria are perioade<br />

ciclice şi comunismul nu va fi etern, cum zice Lenin, va fi doborât de povara<br />

economicului pentru că economicul e motorul care împinge o societate<br />

înainte…<br />

« Să trăieşti, Neluţule, şi condoleanţe !- intră popa Gogu pe poartă şi<br />

dădu mâna cu Neluţu- sper că vei trece peste acest necaz pentru că toate<br />

necazurile sunt trecătoare ! » « Să trăieşti, părinte ! şi mulţumesc pentru<br />

condoleanţe… »- îi răspunse Neluţu şi-l îndemnă să intre în casă unde era<br />

mortul. Între timp Victor Popa, ginerele lui Ionel, adusese sicriul şi puseseră<br />

mortul în el. Popa îi făcu slujba de ieşirea sufletului. Toţi ai mortului intrară<br />

în casă şi ascultară slujba, popa, cu glasul lui muzical, cânta aşa de duios un<br />

psalm ca sufletul mortului să treacă prin vămile pustii mai uşor spre cărarea<br />

Domnului. Câteva femei îngenuncheaseră şi se rugau la Preacurata ca<br />

sufletul mortului să fie primit la ceruri. « Iartă-l Doamne, tu, cu mila ta… »<br />

După ce popa citi slujba ieşirii sufletului, începu să vină lumea la<br />

priveghi. Se perindau prin casa mortului tot felul de oameni, trecea aproape<br />

tot satul să-şi ia la revedere de la el. Veni printre primii Talioara, soţia lui<br />

Leu, care începu să plângă şi să-şi jelească bărbatul. Stătea singură, cele<br />

două fete se mutaseră la Piteşti şi ea, neajutorată, ducea tot greul<br />

casei. « Ionele, Ionele, să-i spui lui Leu că o duc greu, mai bine m-ar lua<br />

moartea şi pe mine ! Că m-au părăsit fetele-alea şi curtea a rămas pustie, n-<br />

am cu cine mai shimba şi eu o vorbă, Ioneleee ! » Aprinse o lumânare şi<br />

tămâie mortul, casa se umplu dintr-o dată de miros de tămâie, toată lumea<br />

făcu semnul crucii cu lacrimi în ochi…<br />

337

logo

products

Resources

Company

Terms of service
Privacy policy
Cookie policy
Cookie settings
Imprint
Change language
Made with love in Switzerland
© 2024 Yumpu.com all rights reserved

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!