PRIVEGHIUL-roman

PAGE 336 400
pomană la foc, Andra o ajuta la tocat legumele. Cu maşina trebuia să vină şi
nepoţii lui de la şcoli, toţi făceau şcoala la Piteşti ; Neluţu avea doi copii, o
fată şi un băiat, iar Cătuţa avea trei, doi la Piteşti şi al treilea, un băiat, la
şcoala militară de la Breaza.
A venit şi popa Gogu, cel care-i luase locul lui popa Gheorghe, tatăl
Adinei, care murise cu nevasta într-un bombardament alături de Bucureşti.
Popa Gogu îmbătrânise, se uscase aşa dintr-o dată ; tot satul vorbea că din
cauza neveste-si ajunsese aşa, în ultimul timp se apucase şi de băutură şi
bolea toată ziua. Nevastă-sa, una din nepoatele lui Ghiţă Băngoi, fusese
bogată, avusese avere şi taică-său n-o mai dăduse la şcoală, zicea că are cu
ce trăi fata. Popa Gogu, imediat după terminarea teologiei, s-a însurat ca să
poată ocupa postul de preot, rămas vacant în urma morţii preotului
Gheorghe şi a luat-o pe ea, fată de familie, cum era moda. A făcut cu ea
două fete care au plecat la oraş de mici ; cea mare s-a măritat din liceu cu
băiatul gazdei şi cea mică a reuşit, de bine , de rău să termine liceul şi s-a
măritat şi ea cu un şofer. De atunci popa Gogu s-a întunecat şi s-a apucat de
băutură ; voia şi el să scoată ceva din ele, dar n-a avut din cine că au
semănat cu maică-sa. Nevastă-sa toată viaţa s-a ţinut de iubit, iubea pe cine
apuca, toţi golanii trecuseră pe la ea prin pat până când şi ţiganul de Carol al
Dii când fusese preşedinte de Sfat, urmaseră apoi Pâncu, colectorul, Leu,
achizitorul, Lică ţiganul, Pârvu Ungureanu, care fusese un timp preşedintele
cooperativei, înaintea lui Nae al lui Neagu, şi avea sediul la popa în casă,
Nae al lui Neagu, când era vânzător…
Popa Gogu era un fel de înţelept, un filozof, chiar, care se deschidea la
orice discuţie despre viaţă, despre artă, despre literatură şi mai ales despre
filizofie, Făcuse în facultate ebraica, greaca şi latina, limbi ce-l canalizaseră
spre cultura antică. Cunoştea istoria Egiptului, Vechiul şi Noul testament,
Istoria Greacă şi Romană, povestea cu atâta pasiune despre persecuţiile
creştinilor de către romani, despre începuturile creştinismului la noi.
Comuniştii îl şicanaseră destul sub pretextul că e bogat, l-au aresta de vreo
trei ori şi i-au dat drumul, apoi i-au desfiinţat parohia şi el a intrat casier la
banca populară. Scârbit de viaţă, îşi găsise consolarea în băutură. Dar
niciodată, nimeni nu-l văzuse beat, se ducea la bufet, bea două-trei ţuici sau
un coniac şi se ducea acasă şi se culca. Auzise şi el despre nevastă, dar nu-l
mai interesa nimic, sentimental nu mai trăia cu ea de mult şi o lăsasa în plata
domnului.
Adesea îi plăcea să stea de vorbă cu Neluţu sau cu Ilie Georgescu, le
povestise multe din viaţa lui, mai ales din puşcărie unde întâlnise oameni
deştepţi, teologi cu studii la Roma, filozofi, povestea despre Ţuţea, despre
Paleologu, despre Nae Ionescu…Le spunea că mişcarea legionară la
336