PRIVEGHIUL-roman

PAGE 335 400
vorbească bine, îi puse în buzunar, luă oala cu tămâie, aprinse o lumânare şi
intră în casă să tămâie mortul. « Ionelee, Ionelee, te duseşi şi tu după fratimio
Ioviţă, Ioneleee ! Când am plecat eu de-acasă şi te-am lăsat cu Tatica şi
cu Bătrânu, erai un ţânc, Ioneleee ! Repede a trecut timpul, Doamneee, de ce
ne-ai mai lăsat pe pământ dacă tot ne iai, Doamneee ? Să-i spui lui nenea că
o duc rău, Ionelee, că mi-a plecat şi mie bărbatul pe lumea-ailaltă şi-am
rămas singurică, Doamneee, copiii-ăia s-au dus toţi la Bucureşti şi m-au
părăsit, Ioneleee ! » Se apropie de mort şi începu să-l mângâie şi să-l sărute.
« Pupa-l-aş, Doamneee, eu l-am adus în braţe de la Mastroaca, că Durănoaia
îl dăduse de suflet, Doamneee, şi n-am putut să stăm fără el, Doamneee, şi
ne-am dus noaptea şi l-am luat, Doamneee ! »
Ion al Micului, bărbatul Catrinei, murise cam cu vreo şapte ani în urmă
de astupătură. Catrina trecuse peste această moarte repede pentru că ea
fusese obişnuită cu singurătatea, stătuse o viaţă întreagă singură acasă,
bărbatu-său, cu serviciul lui, era mai mult plecat…Ea ara, ea semăna şi ea
culegea, singură-singurică pe câmp toată ziua, după ce terminaseră şcolile
plecaseră şi copiii la Bucureşti, fetele se măritaseră de mici, îi semănaseră
ei, şi băiatul se despărţise de prima nevastă şi plecase şi el, lăsând-o cu doi
nepoţi mici pe cap. Trecuse şi ea prin mari greutăţi, bărbatu-său într-un timp
fusese arestat şi închis din cauză că nu-şi dăduse cotele la timp, în timpul
bombardamentelot se chinuise singură cu copiii mici din cauză că bărbatusău
fusese internat în spital cu coloana vertebrală ruptă, căzuse un zid pe el,
după un bombardament anglo-american asupra Bucureştiului. Trăise numai
în necazuri şi acum , când s-o ducă şi ea mai bine, îmbătrânise şi o lăsaseră
puterile.
Neluţu intră în casă plângând şi-i sărută mâna. « Taci din gură, maică,
că toţi ne ducem, nu e nimeni nemuritor, azi eşti, mâine nu eşti ! Învăţaţi-vă
să trăiţi pe picioarele voastre, aveţi copii de crescut, viaţa merge înainte, e-
hei, câţi s-au mai dus înaintea noastră ! Ştiu că e grea despărţirea, dar ce să
facem noi înaintea lui Dumnezeu ?” Goarna suna trist peste sat : du-lll, dulll,
du-llll ! Clopotul bisericii de asemenea bătea rar şi trist, amintindu-le de
puţinele clipe pe care mortul le mai avea de petrecut în casa lui… Stanca
intră în casă repede şi le spuse că vine popa să-i citească slujba de ieşirea
sufletului…Toţi intrară în panică, trebuia să aranjeze prin casă, Cătuţa
întinse un macat pe pat şi puse sfeşnicul mai la o parte, Neluţu se dusese să
lege câinele să nu cumva să sară la popa şi să-l muşte, tuşe-sa, Catrina, gătea
mortul, îi întindea hainele pe el şi avea grijă ca nu cumva să ia foc hainele
de la privighetoare , Gigea căuta în ladă să scoată prosoapele şi batistele să
facă pomneţi din ele, trebuia să schimbe monezile vechi care ieşiseră din
circulaţie cu altele noi…Marina, nevasta lui Ioviţă, fierbea oalele cu
335