PRIVEGHIUL-roman
PAGE 334 400 3 upă ce l-au încălţat pe mort cu pantofii cumpăraţi proaspăt D de Gigea, nepoată-sa, Stanca, a venit cu privighetoarea şi i-a pus-o pe piept, a aprins-o şi a spus o rugăciune la capul lui ; a cerut apoi un ban, un pieptene şi inelul lui de logodnă şi lea pus la locul lor. Între timp Gigea, extenuată, povestea în tindă Catrinei, care venise cu lumânare, cum începuse boala lui. Cu cinci ani în urmă, într-o vară fierbinte, Ionel al lui Duran cu cuscră-său, tatăl Andrei, aduseseră nişte fân şi-l făceau o copită în grădină. Afară era o căldură de nesuportat, Ionel al lui Duran era sus pe copită, iar cuscră-său îi da fânul din căruţă. La un moment dat Ionel a simţit că ceva e în neregulă, i se întunecase vederea şi a început să ameţească ; s-a aşezat jos câteva minute, crezând că l-a luat oboseala, dar în zadar, începuse să nu mai simtă un picior. L-a rugat pe cuscră-său să nu-i mai dea fân cu furca şi să-i pună scara să coboare. A coborât încet şi s-a dus în casă şi s-a culcat în pat. Aşa l-a găsit nevastă-sa când a venit de la treburile ei de la bucătărie. « Ce-ai, tu, Ionele ?- l-a întrebat ea speriată- lăsaşi fânul în căruţă şi te culcaşi ? » « Lasă-l , cuscră, venise tatăl Andrei, lasă-l că s-a simţit rău, nu-l vezi că s-a roşit la faţă ! » El dăduse să-i răspundă femeii, dar vorba i se încurcă în gură şi Gigea nu înţelesese nimic. Se duse lângă el, luă o sticlă cu oţet şi începu să-i frece faţa. Imediat intră în panică, chemă copiii să vadă ce-i de făcut ; aduseră şi un doctor, îl consultă şi-i spuse diagnosticul : congestie cerebrală ! De acum începuse calvarul, noaptea avea halucinaţii, se trezea din somn cu ochii întrun colţ fix şi spunea aiurea vrute şi nevrute, frânturi de amintiri din copilărie, din război, din poliţie, adesea o striga pe bătrână-sa, pe Durănoaia, sau se supăra pe boii care nu mergeau bine pe brazdă. Femeii îi fu urât să mai doarmă cu el singură în casă şi-l rugă pe Neluţu să vină şi el să mai stea noaptea cu taică-său. Apoi l-au dus la spital la Piteşti şI l-au internat ; avea perioade când îi venea luciditatea şi atunci, văzându-se în ce hal este, se punea pe plâns. Aşa a dus-o cinci ani încheiaţi, cu tratamente, cu perioade mai bune sau mai rele până când, într-o zi, vrând să-şi mai vadă grădina, a ieşit singur şi a căzut în cap. De-atunci boala s-a înrăutăţit şi a culminat cu moartea. « Să taci din gură ,Gigeo, să fii tare că toţi trecem prin asta ! Nu scapă nimeni de moarte !»- căuta Catrina, cumnată-sa, s-o liniştească şi s-o încurajeze. Îmbătânise şi ea foarte mult, se cocoşase, venise sprijinită într-un toiag, era îmbrăcată cu un cojoc de oaie şi înfăşurată într-o broboadă. După ce ascultă povestea Gigei, scoase din gură dinţii ei falşi cu care nu putea să 334
PAGE 335 400 vorbească bine, îi puse în buzunar, luă oala cu tămâie, aprinse o lumânare şi intră în casă să tămâie mortul. « Ionelee, Ionelee, te duseşi şi tu după fratimio Ioviţă, Ioneleee ! Când am plecat eu de-acasă şi te-am lăsat cu Tatica şi cu Bătrânu, erai un ţânc, Ioneleee ! Repede a trecut timpul, Doamneee, de ce ne-ai mai lăsat pe pământ dacă tot ne iai, Doamneee ? Să-i spui lui nenea că o duc rău, Ionelee, că mi-a plecat şi mie bărbatul pe lumea-ailaltă şi-am rămas singurică, Doamneee, copiii-ăia s-au dus toţi la Bucureşti şi m-au părăsit, Ioneleee ! » Se apropie de mort şi începu să-l mângâie şi să-l sărute. « Pupa-l-aş, Doamneee, eu l-am adus în braţe de la Mastroaca, că Durănoaia îl dăduse de suflet, Doamneee, şi n-am putut să stăm fără el, Doamneee, şi ne-am dus noaptea şi l-am luat, Doamneee ! » Ion al Micului, bărbatul Catrinei, murise cam cu vreo şapte ani în urmă de astupătură. Catrina trecuse peste această moarte repede pentru că ea fusese obişnuită cu singurătatea, stătuse o viaţă întreagă singură acasă, bărbatu-său, cu serviciul lui, era mai mult plecat…Ea ara, ea semăna şi ea culegea, singură-singurică pe câmp toată ziua, după ce terminaseră şcolile plecaseră şi copiii la Bucureşti, fetele se măritaseră de mici, îi semănaseră ei, şi băiatul se despărţise de prima nevastă şi plecase şi el, lăsând-o cu doi nepoţi mici pe cap. Trecuse şi ea prin mari greutăţi, bărbatu-său într-un timp fusese arestat şi închis din cauză că nu-şi dăduse cotele la timp, în timpul bombardamentelot se chinuise singură cu copiii mici din cauză că bărbatusău fusese internat în spital cu coloana vertebrală ruptă, căzuse un zid pe el, după un bombardament anglo-american asupra Bucureştiului. Trăise numai în necazuri şi acum , când s-o ducă şi ea mai bine, îmbătrânise şi o lăsaseră puterile. Neluţu intră în casă plângând şi-i sărută mâna. « Taci din gură, maică, că toţi ne ducem, nu e nimeni nemuritor, azi eşti, mâine nu eşti ! Învăţaţi-vă să trăiţi pe picioarele voastre, aveţi copii de crescut, viaţa merge înainte, e- hei, câţi s-au mai dus înaintea noastră ! Ştiu că e grea despărţirea, dar ce să facem noi înaintea lui Dumnezeu ?” Goarna suna trist peste sat : du-lll, dulll, du-llll ! Clopotul bisericii de asemenea bătea rar şi trist, amintindu-le de puţinele clipe pe care mortul le mai avea de petrecut în casa lui… Stanca intră în casă repede şi le spuse că vine popa să-i citească slujba de ieşirea sufletului…Toţi intrară în panică, trebuia să aranjeze prin casă, Cătuţa întinse un macat pe pat şi puse sfeşnicul mai la o parte, Neluţu se dusese să lege câinele să nu cumva să sară la popa şi să-l muşte, tuşe-sa, Catrina, gătea mortul, îi întindea hainele pe el şi avea grijă ca nu cumva să ia foc hainele de la privighetoare , Gigea căuta în ladă să scoată prosoapele şi batistele să facă pomneţi din ele, trebuia să schimbe monezile vechi care ieşiseră din circulaţie cu altele noi…Marina, nevasta lui Ioviţă, fierbea oalele cu 335
- Page 283 and 284: PAGE 283 400 50 ostul secretar de r
- Page 285 and 286: PAGE 285 400 Apoi urmă Drăcea car
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289 and 290: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 291 and 292: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 293 and 294: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313 and 314: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 315 and 316: PAGE 315 400 condamnând ţara la a
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
- Page 323 and 324: PAGE 323 400 P A R T E A A D O U A
- Page 325 and 326: PAGE 325 400 bătăile inimii lui s
- Page 327 and 328: PAGE 327 400 fost regele lui Israel
- Page 329 and 330: PAGE 329 400 cununat de Eliza Câmp
- Page 331 and 332: PAGE 331 400 2 upă eşecul examenu
- Page 333: PAGE 333 400 focurile stinse de vâ
- Page 337 and 338: PAGE 337 400 începuturi avusese un
- Page 339 and 340: PAGE 339 400 « Să mă dea draculu
- Page 341 and 342: PAGE 341 400 Acum se întreba el ce
- Page 343 and 344: PAGE 343 400 râs, Stano ! » « Ma
- Page 345 and 346: PAGE 345 400 5 eluţu, când îl v
- Page 347 and 348: PAGE 347 400 răutăţi…Apoi de u
- Page 349 and 350: PAGE 349 400 frumoasă, doar de aia
- Page 351 and 352: PAGE 351 400 cai frumoşi şi Linia
- Page 353 and 354: PAGE 353 400 spuie !”- zise Polin
- Page 355 and 356: PAGE 355 400 8 n timp ce Neluţu se
- Page 357 and 358: PAGE 357 400 9 iua trecuse ceva mai
- Page 359 and 360: PAGE 359 400 iai câteva zile conce
- Page 361 and 362: PAGE 361 400 10 am în acest timp
- Page 363 and 364: PAGE 363 400 e scrisul meu, dar ce-
- Page 365 and 366: PAGE 365 400 11 arol, după întâm
- Page 367 and 368: PAGE 367 400 că vom cumpăra alta
- Page 369 and 370: PAGE 369 400 12 , fa, să mergem ac
- Page 371 and 372: PAGE 371 400 mondial, că o între
- Page 373 and 374: PAGE 373 400 Dumnezeu s-o ierte, ta
- Page 375 and 376: PAGE 375 400 înviază-l odată, Do
- Page 377 and 378: PAGE 377 400 Tot ce erau aceşti co
- Page 379 and 380: PAGE 379 400 Polina fu chemată ime
- Page 381 and 382: PAGE 381 400 14 e făcuse noapte, t
- Page 383 and 384: PAGE 383 400 unul după altul de an
PAGE 334 400<br />
3<br />
upă ce l-au încălţat pe mort cu pantofii cumpăraţi proaspăt<br />
D<br />
de Gigea, nepoată-sa, Stanca, a venit cu privighetoarea şi i-a<br />
pus-o pe piept, a aprins-o şi a spus o rugăciune la capul lui ;<br />
a cerut apoi un ban, un pieptene şi inelul lui de logodnă şi lea<br />
pus la locul lor. Între timp Gigea, extenuată, povestea în tindă Catrinei,<br />
care venise cu lumânare, cum începuse boala lui. Cu cinci ani în urmă, într-o<br />
vară fierbinte, Ionel al lui Duran cu cuscră-său, tatăl Andrei, aduseseră nişte<br />
fân şi-l făceau o copită în grădină. Afară era o căldură de nesuportat, Ionel al<br />
lui Duran era sus pe copită, iar cuscră-său îi da fânul din căruţă. La un<br />
moment dat Ionel a simţit că ceva e în neregulă, i se întunecase vederea şi a<br />
început să ameţească ; s-a aşezat jos câteva minute, crezând că l-a luat<br />
oboseala, dar în zadar, începuse să nu mai simtă un picior. L-a rugat pe<br />
cuscră-său să nu-i mai dea fân cu furca şi să-i pună scara să coboare. A<br />
coborât încet şi s-a dus în casă şi s-a culcat în pat. Aşa l-a găsit nevastă-sa<br />
când a venit de la treburile ei de la bucătărie. « Ce-ai, tu, Ionele ?- l-a<br />
întrebat ea speriată- lăsaşi fânul în căruţă şi te culcaşi ? » « Lasă-l , cuscră,<br />
venise tatăl Andrei, lasă-l că s-a simţit rău, nu-l vezi că s-a roşit la faţă ! »<br />
El dăduse să-i răspundă femeii, dar vorba i se încurcă în gură şi Gigea nu<br />
înţelesese nimic. Se duse lângă el, luă o sticlă cu oţet şi începu să-i frece<br />
faţa. Imediat intră în panică, chemă copiii să vadă ce-i de făcut ; aduseră şi<br />
un doctor, îl consultă şi-i spuse diagnosticul : congestie cerebrală ! De acum<br />
începuse calvarul, noaptea avea halucinaţii, se trezea din somn cu ochii întrun<br />
colţ fix şi spunea aiurea vrute şi nevrute, frânturi de amintiri din<br />
copilărie, din război, din poliţie, adesea o striga pe bătrână-sa, pe Durănoaia,<br />
sau se supăra pe boii care nu mergeau bine pe brazdă. Femeii îi fu urât să<br />
mai doarmă cu el singură în casă şi-l rugă pe Neluţu să vină şi el să mai stea<br />
noaptea cu taică-său. Apoi l-au dus la spital la Piteşti şI l-au internat ; avea<br />
perioade când îi venea luciditatea şi atunci, văzându-se în ce hal este, se<br />
punea pe plâns. Aşa a dus-o cinci ani încheiaţi, cu tratamente, cu perioade<br />
mai bune sau mai rele până când, într-o zi, vrând să-şi mai vadă grădina, a<br />
ieşit singur şi a căzut în cap. De-atunci boala s-a înrăutăţit şi a culminat cu<br />
moartea.<br />
« Să taci din gură ,Gigeo, să fii tare că toţi trecem prin asta ! Nu scapă<br />
nimeni de moarte !»- căuta Catrina, cumnată-sa, s-o liniştească şi s-o<br />
încurajeze. Îmbătânise şi ea foarte mult, se cocoşase, venise sprijinită într-un<br />
toiag, era îmbrăcată cu un cojoc de oaie şi înfăşurată într-o broboadă. După<br />
ce ascultă povestea Gigei, scoase din gură dinţii ei falşi cu care nu putea să<br />
334