PRIVEGHIUL-roman

PAGE 334 400
3
upă ce l-au încălţat pe mort cu pantofii cumpăraţi proaspăt
D
de Gigea, nepoată-sa, Stanca, a venit cu privighetoarea şi i-a
pus-o pe piept, a aprins-o şi a spus o rugăciune la capul lui ;
a cerut apoi un ban, un pieptene şi inelul lui de logodnă şi lea
pus la locul lor. Între timp Gigea, extenuată, povestea în tindă Catrinei,
care venise cu lumânare, cum începuse boala lui. Cu cinci ani în urmă, într-o
vară fierbinte, Ionel al lui Duran cu cuscră-său, tatăl Andrei, aduseseră nişte
fân şi-l făceau o copită în grădină. Afară era o căldură de nesuportat, Ionel al
lui Duran era sus pe copită, iar cuscră-său îi da fânul din căruţă. La un
moment dat Ionel a simţit că ceva e în neregulă, i se întunecase vederea şi a
început să ameţească ; s-a aşezat jos câteva minute, crezând că l-a luat
oboseala, dar în zadar, începuse să nu mai simtă un picior. L-a rugat pe
cuscră-său să nu-i mai dea fân cu furca şi să-i pună scara să coboare. A
coborât încet şi s-a dus în casă şi s-a culcat în pat. Aşa l-a găsit nevastă-sa
când a venit de la treburile ei de la bucătărie. « Ce-ai, tu, Ionele ?- l-a
întrebat ea speriată- lăsaşi fânul în căruţă şi te culcaşi ? » « Lasă-l , cuscră,
venise tatăl Andrei, lasă-l că s-a simţit rău, nu-l vezi că s-a roşit la faţă ! »
El dăduse să-i răspundă femeii, dar vorba i se încurcă în gură şi Gigea nu
înţelesese nimic. Se duse lângă el, luă o sticlă cu oţet şi începu să-i frece
faţa. Imediat intră în panică, chemă copiii să vadă ce-i de făcut ; aduseră şi
un doctor, îl consultă şi-i spuse diagnosticul : congestie cerebrală ! De acum
începuse calvarul, noaptea avea halucinaţii, se trezea din somn cu ochii întrun
colţ fix şi spunea aiurea vrute şi nevrute, frânturi de amintiri din
copilărie, din război, din poliţie, adesea o striga pe bătrână-sa, pe Durănoaia,
sau se supăra pe boii care nu mergeau bine pe brazdă. Femeii îi fu urât să
mai doarmă cu el singură în casă şi-l rugă pe Neluţu să vină şi el să mai stea
noaptea cu taică-său. Apoi l-au dus la spital la Piteşti şI l-au internat ; avea
perioade când îi venea luciditatea şi atunci, văzându-se în ce hal este, se
punea pe plâns. Aşa a dus-o cinci ani încheiaţi, cu tratamente, cu perioade
mai bune sau mai rele până când, într-o zi, vrând să-şi mai vadă grădina, a
ieşit singur şi a căzut în cap. De-atunci boala s-a înrăutăţit şi a culminat cu
moartea.
« Să taci din gură ,Gigeo, să fii tare că toţi trecem prin asta ! Nu scapă
nimeni de moarte !»- căuta Catrina, cumnată-sa, s-o liniştească şi s-o
încurajeze. Îmbătânise şi ea foarte mult, se cocoşase, venise sprijinită într-un
toiag, era îmbrăcată cu un cojoc de oaie şi înfăşurată într-o broboadă. După
ce ascultă povestea Gigei, scoase din gură dinţii ei falşi cu care nu putea să
334