PRIVEGHIUL-roman
PAGE 330 400 nici n-a stat să-i explic care a fost chestia…” « Şi care a fost ? » Şi-i povesti şi lui tărăşenia… » Doamne, a zis, mare mai e grădina lui Dumnezeu… » A doua zi, vecina ei o cheamă la gard şi-o întreabă : ,,Făăăă, Stelică al tău e acasă ?” ,,Este !, dar ce-ai cu el ?”-o întreabă nevastă-sa. ,,Dă-te mai aproape să-ţi povestesc ceva. Ieri pe nimiezi m-am culcat şi eu un pic, udasem toată dimineaţa la grădină şi-am obosit… Şi nu mai ştiu, vis a fost sau realitate că parcă m-am dat jos de pe sală şi-am luat-o prin grădină să dau să mănânce la pui…Când colo ce –mi vede ochilor ? Stelică al tău în chip de drac fugea ca nebunul despuiat prin grădină…” Stelică povestise totul cu haz, uitând de prezenţa mortului şi ceilalţi începură să râdă. « Ce-ar fi ca şi nea Ionel acu să se scoale şi s-o ia la fugă prin grădină ? » « Hai, mă, nu mai terminarăţi sticla aia, cu mortul în casă şi vouă vă arde de râs ! - îi luă Stanca la rost- hai, că trebuie să-i aprindem Privighetoarea ! » « Mai stai şi dumneata un pic pentru că nu-l încap pantofii şi ţaţa Gigea a trimis să-i cumpere alţii ! »- îi răspunse Stancu lui Ciorchină, aproape ameţit. « Hai mai repede că trebuie să sosească popa pentru citirea slujbei de ieşirea sufletului… -se tot ruga Stanca de ei- vine lumea cu lumânare şi-l găseşte negătit ! » « De-aia nu mai poate el ! »- i-o întoarse Stelică, cu chef de vorbă, dând peste cap ultimile picături de băutură din sticlă. 330
PAGE 331 400 2 upă eşecul examenului de la Timişoara, Neluţu se pusese cu D burta pe carte şi dădu examen la Universitatea Bucureşti, facultatea de filologie. Deşi regreta oraşul care-i deschisese ochii în viaţă, în Bucureşti se simţea mai la el acasă şi avea mai multe posibilităţi de instruire. Aici cunoscu profesori de mare clasă : George Călinescu era la apogeul lui, apoi Buşulenga, Perpessicius, Manolache, Iorgu Iordan, Crohmălniceanu, Matei Călinescu… Marele Profesor îi înrâuri dragostea pentru literatură ; de câte ori venea el în amfiteatrul Odobescu, studenţii îşi ocupau locurile încă de la prima oră…Pasiunea cu care vorbea despre Eminescu ca şi inflexiunle glasului făceau din el un fel de guru ; la cursurile lui veneau oameni de tot felul de la muncitori de rând până la profesori universitari. Apoi urmase deschiderea culturală unde redescoperea pe marii clasici. Nu mai era nimic din ce învăţase el în pedagogică, esteticul luase locul literaturii proletcultiste, acum se vorbea despre marile opere ale literaturii române şi universale… Cam în această perioadă a întâlnit-o el pe Andra, soţia lui, s-au cunoscut în amfiteatrul Odobescu şi-au schimbat câteva priviri şi de atunci parcă s-au electrizat unul de la altul. Nu i-a spus niciodată c-o iubeşte ; lucrurile s-au petrecut aşa de natural încât au descoperit că nu mai pot trăi unul fără altul… Era în acea primăvară care-i orbise şi-i făcuse păsări sălbatice care căutau colţurile tăcute ale lumii şi ale pământului ; stăteau în Cişmigiu pe o bancă şi se priveau unul pe altul, atunci i-a descoperit el ochii aceia de culoarea migdalei, două pete umede care aveau luminile abia perceptibile, ai fi zis că nişte mărgele care strălucesc se joacă în orbite ca nişte luminiţe scăpate din inimă. În preajma examenelor, Marele Profesor îi îndrăgise şi-i chema mai des la el la catedră sau acasă ; era veşnic nemulţumit de rezultatele lor, repeta mereu că nu muncesc cu patimă, că sunt superficiali şi leneşi, parcurg bibliografiile ca pe nişte romane de aventuri, nu sunt atenţi la ceea ce se întâmplă dincolo de text, nu filtrează materialul prin propria lor personalitate… Întâlnirile lor cu Profesorul se petreceau mai mult la el acasă unde-şi înjghebase o gospodărie plină de bizarerii, o casă modestă cu patru camere plină cu cărţi, aruncate în neorânduială, printre care zăceau albite de praf antichităţi, statuiete, metope, gravuri, tablouri lucrate în metaloplastie, chiar picturi aşezate pe pereţi cu o inocenţă copilărească, tablouri care-l costaseră o avere, un Degas, un Delacroix, un Tizian ; vorbea 331
- Page 279 and 280: PAGE 279 400 devine omu’ şI făr
- Page 281 and 282: PAGE 281 400 Ilie cât mai repede i
- Page 283 and 284: PAGE 283 400 50 ostul secretar de r
- Page 285 and 286: PAGE 285 400 Apoi urmă Drăcea car
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289 and 290: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 291 and 292: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 293 and 294: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313 and 314: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 315 and 316: PAGE 315 400 condamnând ţara la a
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
- Page 323 and 324: PAGE 323 400 P A R T E A A D O U A
- Page 325 and 326: PAGE 325 400 bătăile inimii lui s
- Page 327 and 328: PAGE 327 400 fost regele lui Israel
- Page 329: PAGE 329 400 cununat de Eliza Câmp
- Page 333 and 334: PAGE 333 400 focurile stinse de vâ
- Page 335 and 336: PAGE 335 400 vorbească bine, îi p
- Page 337 and 338: PAGE 337 400 începuturi avusese un
- Page 339 and 340: PAGE 339 400 « Să mă dea draculu
- Page 341 and 342: PAGE 341 400 Acum se întreba el ce
- Page 343 and 344: PAGE 343 400 râs, Stano ! » « Ma
- Page 345 and 346: PAGE 345 400 5 eluţu, când îl v
- Page 347 and 348: PAGE 347 400 răutăţi…Apoi de u
- Page 349 and 350: PAGE 349 400 frumoasă, doar de aia
- Page 351 and 352: PAGE 351 400 cai frumoşi şi Linia
- Page 353 and 354: PAGE 353 400 spuie !”- zise Polin
- Page 355 and 356: PAGE 355 400 8 n timp ce Neluţu se
- Page 357 and 358: PAGE 357 400 9 iua trecuse ceva mai
- Page 359 and 360: PAGE 359 400 iai câteva zile conce
- Page 361 and 362: PAGE 361 400 10 am în acest timp
- Page 363 and 364: PAGE 363 400 e scrisul meu, dar ce-
- Page 365 and 366: PAGE 365 400 11 arol, după întâm
- Page 367 and 368: PAGE 367 400 că vom cumpăra alta
- Page 369 and 370: PAGE 369 400 12 , fa, să mergem ac
- Page 371 and 372: PAGE 371 400 mondial, că o între
- Page 373 and 374: PAGE 373 400 Dumnezeu s-o ierte, ta
- Page 375 and 376: PAGE 375 400 înviază-l odată, Do
- Page 377 and 378: PAGE 377 400 Tot ce erau aceşti co
- Page 379 and 380: PAGE 379 400 Polina fu chemată ime
PAGE 330 400<br />
nici n-a stat să-i explic care a fost chestia…” « Şi care a fost ? » Şi-i povesti<br />
şi lui tărăşenia… » Doamne, a zis, mare mai e grădina lui Dumnezeu… »<br />
A doua zi, vecina ei o cheamă la gard şi-o întreabă : ,,Făăăă, Stelică al<br />
tău e acasă ?” ,,Este !, dar ce-ai cu el ?”-o întreabă nevastă-sa. ,,Dă-te mai<br />
aproape să-ţi povestesc ceva. Ieri pe nimiezi m-am culcat şi eu un pic,<br />
udasem toată dimineaţa la grădină şi-am obosit… Şi nu mai ştiu, vis a fost<br />
sau realitate că parcă m-am dat jos de pe sală şi-am luat-o prin grădină să<br />
dau să mănânce la pui…Când colo ce –mi vede ochilor ? Stelică al tău în<br />
chip de drac fugea ca nebunul despuiat prin grădină…”<br />
Stelică povestise totul cu haz, uitând de prezenţa mortului şi ceilalţi<br />
începură să râdă. « Ce-ar fi ca şi nea Ionel acu să se scoale şi s-o ia la fugă<br />
prin grădină ? » « Hai, mă, nu mai terminarăţi sticla aia, cu mortul în casă şi<br />
vouă vă arde de râs ! - îi luă Stanca la rost- hai, că trebuie să-i aprindem<br />
Privighetoarea ! » « Mai stai şi dumneata un pic pentru că nu-l încap<br />
pantofii şi ţaţa Gigea a trimis să-i cumpere alţii ! »- îi răspunse Stancu lui<br />
Ciorchină, aproape ameţit. « Hai mai repede că trebuie să sosească popa<br />
pentru citirea slujbei de ieşirea sufletului… -se tot ruga Stanca de ei- vine<br />
lumea cu lumânare şi-l găseşte negătit ! » « De-aia nu mai poate el ! »- i-o<br />
întoarse Stelică, cu chef de vorbă, dând peste cap ultimile picături de<br />
băutură din sticlă.<br />
330