PRIVEGHIUL-roman

PAGE 329 400
cununat de Eliza Câmpineanu. După moartea coanei Sila dărâmaseră casa
veche, făcută de Câmpineanca, şi-şi făcuseră casă nouă. Stătuseră un an la
părinţii lui, la Ghică al lui Popa, dar nu se înţeleseseră cu soacra, strânseseră
apoi ban pe ban, se mai şi împrumutaseră şi luaseră casa lui Tache cu teren
cu tot. Fusese un timp tehnician agronom la Sfat, apoi intrase ca director de
SMA la tractoarele CAP-eului, de acolo îl promovase partidul preşedinte de
CAP în locul lui Ion al Oaţii. Acum se interesa să-i facă cosciugul la
Manole al lui Vladu, dăduse jos blănile din fânar şi le urcase într-o căruţă, îi
dădea poruncă acelui căruţaş cum să fie dimensiunile, măsurase întâi cavoul
făcut de Ionel în timpul vieţii şi-i dăduse toate dimensiunile, câtă lungime,
câtă lăţime… Mai păţise acelaşi lucru la taică-său ; nu luase dimensiunile
cavoului, tâmplarul făcuse cosciugul după propriile lui dimensiuni, ajunsese
cu mortul la groapă şi când să-l coboare au văzut că nu intră în groapă. Au
trebuit să aştepte cu mortul încă vreo două ore până au găsit un alt cosciug
mai mic, l-au mutat şi apoi l-au coborât în cavou.
Cei patru oameni de la scăldat terminaseră treaba şi acum îl îmbrăcau,
hainele stăteau pe mort cam ţeapene, pantofii întradevăr se micşoraseră şi
nu-l mai încăpeau, Gigea intrase în panică şi trimise repede o vecină la
cooperativă să-i cumpere alţii cu un număr mai mare. Între timp Guşă
pusese mâna pe sticla cu ţuică şi se omeneau, râdeau şi spuneau de-ale lor
din tinereţe.
Le povestea Stelică ce păţise el cu nevastă-sa odată, într-o vară, cică
scosese albia în spatele casei într-o sâmbătă să-i facă baie, era aşa pe la
nimiezi, se pusese o căldură înăbuşitoare, nu se mai auzea nici ţipenie de
om. Se dezbrăcase în pielea goală şi nevastă-sa îl spăla pe cap. La un
moment dat Stelică vede un iepure prin fundul grădinii şi, nemaiavând timp
să-i spună nevestei, sare aşa despuiat din albie şi o ia la fugă după acel
iepure. Nevată-sa a început să se închine , a crezut că a înnebunit. El fugeafugea,
când se apropia de iepure se trântea peste animal să-l prindă, iepurele
scăpa şi iar o lua la fugă după el. Plouase decurând şi era noroi, trântindu-se
el aşa, se îmboroşcoise ca dracu. Iepurele a găsit o gaură prin gard şi a fugit
în pădure. Când a văzut Stelică în ce hal era, a luat-o încet pe lângă gard şi a
intrat în casă. A găsit-o pe nevastă-sa îngenunchiată în faţa icoanei. ,,Ce-ai,
fa ?”, cică a întebat-o el ; ea, când l-a văzut în halul ăla, s-a speriat şi a fugit
pe drum. A început să ţipe că a înnebunit bărbatul. Socru-său tocmai venea
pe drum de la CAP, lucra la sectorul zootehnic, şi o întâlneşe în Linie
plângând. ,,Hai, taticule, că a înnebunit Stelică !”, cică i-a zis… Când au
intat în casă îl găsesc pe Stelică îmbrăcat, încălţat cu nişte târlici, se pieptăna
la oglindă. ,,Ce-ai, mă ?, îl îtreabă taică-său, asta a ta plângea pe şosea că ai
înnebunit !” ,,Dă-o încolo, tată, că a înnebunit ea, fugea ca nebuna de mine,
329