PRIVEGHIUL-roman

PAGE 328 400
servici la Piteşti, se apucase de băutură, căzuse beat pe linia fierată şi-i
tăiase trenul ambele picioare. Acum Guşă îşi ducea traiul cu acest copil
căruia trebuia să-i facă mâncare, să-l spele şi să-l îmbrace, trăiau amândoi
dintr-o pensie de invaliditate a copilului. « Băi, Stelică, eu n-am ce să-i
transmit neveste-mi, săraca, că ea m-a blestemat să mă chinui aşa…Zicea că
eu am îmbolnăvit-o de inimă că m-am ţinut numai de prostii…Şi
întâmplarea cu copilul ăsta i-a pus capac, a curăţat-o ! » « Lasă, nea Guşă,
c-ai fost vinovat ! »- i-o reteză Ion Slobozeanu, căruia toată lumea îi zicea
Cinci Ianuarie, că pe cinci sosise el în sat şi se instalase într-o casă părăsită
la Safta, venise cu o moldoveancă cu care se întâlnise pe la Târgovişte la o
gospodărie de stat, unde lucraseră la sectorul zootehnic şi rămăseseră
împreună. Acum luase oile satului şi se ducea cu ele pe islaz, umbla toată
ziua cu o măciucă după el şi scula toţi câinii satului. « De ce mă, sunt
vinovat, îi răspundea Guşă, că nu ţi-am trecut casa Saftei ? Pune mâna şi
munceşte şi-ţi fă şi tu casă şi masă, ce, vreai s-o iai de pomană ? Aia e casa
soru-mii ! » « Hai, daţi-i bătaie- zise Stancu lui Ciorchină care asculta la
cearta lor- că ne prinde nimiezul cu mortul neîmbrăcat , voi nu vedeţi c-a
început să vie lumea la priveghi ? »
« Cătuţo, o strigă Stanca pe fata lui Ionel care fierbea pe vatră o oală
mare de varză, i-ai dat telegramă şi Polinei ? » « I-am dat, tanti Stanco, i-
am dat, i-am chemat pe toţi, le-am dat şi la copiii-ăia ai mei şi la ai lui
Neluţu ! »
Gigea, frântă de oboseală, dar şi de durere, aştepta cu hainele mortului
în braţe să le dea celor patru să-l îmbrace. Hainele noi erau călcate şi puse
bine în ladă, le cumpărase demult şi le păstrase la un loc cu prosoapele şi cu
batistele pentru înmormântare. Pantofii se scorojiseră şi se putea să nu-l mai
încapă, Gigea se uita la ei şi voia să-i încerce. ,,Dacă nu mai sunt buni,
trebuie să se ducă să-i ia alţii de la cooperativă. De ce să-l strângă pe
mort…”
Tocmiseră şi un om cu goarna care sta la poartă şi cânta rar din ea, dulll,
du-lll, du-lll, sunetele se răspândeau în tot satul, acompaniate de glasul
jalnic al clopotului care suna rar peste sat : baaangg ! bangg !
banggg !…Apăruse şi Păsăroi cu praporele pe care-l înfipsese în poarta a
mare în stâlpul de sus ca să fie văzut de tot satul. Linia era plină de oameni
care aşteptau să vină la priveghi. Toată această ceremonie a înmormântării
era condusă de gineri-său, Victor Popa, care era uu bun organizator. La
înmormântările celor apropiaţi el conducea toată ceremonia şi căpătase
experienţă. Se căsătorise cu Catuţa imediat după colectivizare şi
cumpăraseră casa învăţătorului Tache Dumitrescu de la o fată a lui, coana
Sila, care rămăsese văduvă după ce-i murise soţul, acel pictor de biserici,
328